BusinessMagazin

Blog

  • Cererile pentru schema de ajutor de stat destinat companiilor, între 22 septembrie şi 17 octombrie

    Guvernul a avizat miercuri, prin hotărâre, schema de ajutor de stat pentru companii valabilă până în anul 2020, cu un buget total de 2,7 miliarde lei (600 milioane euro), pentru finanţarea nerambursabilă a costurilor cu active corporale şi necorporale aferente investiţiei iniţiale, plata efectuându-se în perioada 2015-2023.

    Bugetul maxim al schemei este de 2,7 miliarde lei (circa 600 milioane euro) pentru perioada 2015-2023, cu posibilitatea suplimentării, iar bugetul maxim anual este de 450 milioane lei. Pentru prima sesiune de înregistrare a cererilor de acord pentru finanţare a fost alocat un buget de 200 milioane lei.

    “Schema are ca obiectiv susţinerea de la bugetul de stat, prin alocări nerambursabile, a costurilor salariale înregistrate pe o perioadă de 2 ani consecutivi, în limita salariului mediu brut pe economie, de către întreprinderi din toate sectoarele de activitate care dezvoltă proiecte de investiţii şi creează minimum 10 noi locuri de muncă, din care 3 locuri de muncă pentru lucrători defavorizaţi”, se arată într-un comunicat transmis joi de Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

    Cererile de acord pentru finanţare, împreună cu documentele justificative necesare în prima etapă de evaluare, trebuie trimise la Registratura generală a Ministerului Finanţelor Publice, doar prin poştă sau servicii de curierat, cu confirmare de primire, menţionându-se pe plic “Unitatea de implementare a schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 332/2014”.

    Solicitările înregistrate în afara perioadei aferente acestei sesiuni vor fi înapoiate firmelor şi nu vor fi luate în considerare în procesul de analiză. Analiza cererilor se va face după închiderea sesiunii de înregistrare, fără a avea importanţă ordinea înregistrării acestora.

    Pe perioada de valabilitate a schemei de ajutor de stat, începând cu momentul deschiderii sesiunii de înregistrare a cererilor, firmele interesate pot accesa o platformă dedicată pe site-ul MFP, la sectiunea “Ajutor de stat”, prin intermediul căreia pot adresa întrebări, sesizări şi solicitări de clarificări.

    Conform proiectului, pentru a beneficia de ajutorul de stat, firmele trebuie să realizeze o investiţie iniţială de minim 44 milioane lei (10 milioane euro), aceasta reprezentând investiţia în active corporale şi necorporale aflate în acelaşi perimetru, legate de construirea unei unităţi noi, extinderea capacităţii unei unităţi existente, diversificarea producţiei unei unităţi prin produse care nu au fost fabricate anterior în unitate sau o schimbare fundamentală a procesului general de producţie al unei unităţi existente.

    Ministerul Finanţelor Publice, în bugetul căruia este inclusă schema de ajutor de stat, prin programul “Ajutoare de stat pentru finanţarea proiectelor pentru investiţii”, estimează că de vor beneficia circa de finanţare aproximativ 150 de companii.

    De acest ajutor de stat vor putea beneficia doar companiile care îndeplinesc cumulativ, la data înregistrării cererii, o serie de criterii de eligibilitate, respectiv sunt înregistrate potrivit Legii societăţilor comerciale, nu înregistrează debite restante la buget, nu intră în categoria “întreprinderilor în dificultate”, nu se află în procedură de executare silită, insolvenţă, faliment, reorganizare judiciară, dizolvare, închidere operaţională, lichidare sau suspendare temporară a activităţii, nu fac obiectul unor decizii de recuperare a unui ajutor de stat sau în cazul în care asemenea decizii au fost emise acestea au fost executate, nu au beneficiat de alte ajutoare de stat regionale pentru costuri eligibile de natura costurilor salariale în cadrul aceluiaşi proiect unic de investiţii, nu au închis o activitate identică sau similară în spaţiul economic european în ultimii doi ani anteriori înregistrării cererii şi, la momentul înregistrării cererii, nu au planuri concrete de a închide o astfel de activitate într-o perioadă de doi ani după finalizarea, în regiunea în cauză, a investiţiei iniţiale.

    Firmele din Bucureşti vor putea primi maximum 11,25 milioane euro echivalent lei în perioada 2014-2017 şi 7,5 milioane euro echivalent lei în intervalul 2018-2020, având alocate cele mai mici sume din cadrul schemei.

    Companiile din regiunile Vest şi Ilfov vor putea atrage ajutoare de stat de 26,25 milioane euro (echivalentul în lei, pentru care se utilizează cursul BNR din data elaborării acordului pentru finanţare) pentru toată perioada în care se derulează schema, iar cele din Nord-Vest, Centru, Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia vor beneficia de maxim 37,5 milioane euro fiecare.

    Intensitatea brută a ajutorului de stat regional, raportată la cheltuielile eligibile, nu poate depăşi în Bucureşti 15% pentru 2014-2017 şi 10% pentru 2018-2020, în Vest şi Ilfov 35%, iar in restul regiunilor trebuie să fie de maxim 50%.

    Activele corporale şi necorporale trebuie să fie exploatate exclusiv de întreprinderea beneficiară de ajutor de stat pentru atingerea obiectivelor investiţiei pentru care s-a solicitat finanţarea, să fie achiziţionate în condiţiile pieţei de la persoane care nu au calitatea de persoane afiliate şi să fie incluse în activele întreprinderii beneficiare de ajutor de stat, fiind obligatoriu să rămână asociate investiţiei pentru care s-a acordat finanţarea pe o perioadă de minimum cinci ani de la finalizarea investiţiei.

    Valoarea maximă a cheltuielilor ce pot fi considerate eligibile aferente realizării construcţiilor nu poate depăşi standardul de cost (valoarea maximă considerată eligibilă în cazul activelor corporale de natura construcţiilor care nu poate depăşi 1.650 lei pe metru pătrat arie desfăşurată, respectiv echivalentul a aproximativ 375 euro pe metru pătrat arie desfăşurată).

    În cazul închirierii construcţiilor aferente investiţiei iniţiale, contractul de închiriere trebuie să aibă o valabilitate de cel puţin cinci ani de la data finalizării investiţiei iar valoarea maximă eligibilă a chiriei nu poate depăşi 22 lei (5 euro) pe metru pătrat pe lună.

    Pentru a fi considerate eligibile, costurile aferente activelor necorporale nu pot depăşi 50% din totalul costurilor totale eligibile aferente investiţiei.

  • Ioan Niculae bagă în buzunar toţi banii obţinuţi din reducerea CAS: Vorbim de o frecţie la picior de lemn

    Ioan Niculae, cel mai bogat român şi proprietarul grupului Interagro, cu afaceri în agricultură, energie şi industrie alimentară, a declarat că nu va mări salariile angajaţilor săi ca urmare a reducerii CAS cu cinci puncte procentuale de la 1 octombrie. 

    “Ca idee, e o măsură bună. O gură de oxigen pentru economie. Trebui să fie însă dublată de măsuri de stabilizare a economiei, a industriei, care e în scădere dramatică. Altfel, vorbim doar de frecţie la picior de lemn”, a spus Ioan Niculae, citat de economica.net. Întrebat despre mărirea salariilor ca urmare a reducerii contribuţiei, Niculae a exclus din start această posibilitate.

    Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, este singurul român prezent în Topul Forbes al miliardarilor lumii pentru anul 2013, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari, pe locul 1.268 în lume, în timp ce Dinu Patriciu, care se găsea anul trecut pe locul 854, a părăsit clasamentul. În ultimul an, el a investit aproape 50 mil. dolari într-o centrală în cogenerare, parte a strategiei pe termen lung de a reduce costurile şi de a începe să vândă energia generată în exces. 

    “Să fim serioşi, noi abia ne străduim să păstrăm masa salarială actuală, la atâţia angajaţi câţi mai avem”, a mai spus Ioan Niculae, citat de aceeaşi sursă.

    Ioan Niculae deţine şi un operator privat de aeronave. Şi-a început activitatea după 1989 la o companie agricolă de stat, apoi s-a lansat pe cont propriu.

    Două dintre cele şase combinate membre sau afiliate companiei Interagro au fost redeschise în septembrie datorită unei conjuncturi favorabile pe piaţa externă, însă alte patru rămân închise, iar şansele să fie repornite sunt destul de mici. Ultimele două fabrici din imperiul industrial al omului de afaceri Ioan Niculae îşi încetaseră activitatea în data de 11 iulie, când Chemgas Slobozia şi Viromet Victoria, singurele fabrici de îngrăşăminte caree mai funcţionau, din cele şase deţinute de Niculae, au fost închise. Amurco Bacău, Nitroporos Făgăraş, Donau Chem Turnu Măgurele şi Azochim Săvineşti sunt închise de mai multe luni. Condecerea Interagro anunţa că toţi cei 6.000 de angajaţi ai fabricilor erau trimişi în şomaj.

  • Ioan Niculae bagă în buzunar toţi banii obţinuţi din reducerea CAS: Vorbim de o frecţie la picior de lemn

    Ioan Niculae, cel mai bogat român şi proprietarul grupului Interagro, cu afaceri în agricultură, energie şi industrie alimentară, a declarat că nu va mări salariile angajaţilor săi ca urmare a reducerii CAS cu cinci puncte procentuale de la 1 octombrie. 

    “Ca idee, e o măsură bună. O gură de oxigen pentru economie. Trebui să fie însă dublată de măsuri de stabilizare a economiei, a industriei, care e în scădere dramatică. Altfel, vorbim doar de frecţie la picior de lemn”, a spus Ioan Niculae, citat de economica.net. Întrebat despre mărirea salariilor ca urmare a reducerii contribuţiei, Niculae a exclus din start această posibilitate.

    Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, este singurul român prezent în Topul Forbes al miliardarilor lumii pentru anul 2013, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari, pe locul 1.268 în lume, în timp ce Dinu Patriciu, care se găsea anul trecut pe locul 854, a părăsit clasamentul. În ultimul an, el a investit aproape 50 mil. dolari într-o centrală în cogenerare, parte a strategiei pe termen lung de a reduce costurile şi de a începe să vândă energia generată în exces. 

    “Să fim serioşi, noi abia ne străduim să păstrăm masa salarială actuală, la atâţia angajaţi câţi mai avem”, a mai spus Ioan Niculae, citat de aceeaşi sursă.

    Ioan Niculae deţine şi un operator privat de aeronave. Şi-a început activitatea după 1989 la o companie agricolă de stat, apoi s-a lansat pe cont propriu.

    Două dintre cele şase combinate membre sau afiliate companiei Interagro au fost redeschise în septembrie datorită unei conjuncturi favorabile pe piaţa externă, însă alte patru rămân închise, iar şansele să fie repornite sunt destul de mici. Ultimele două fabrici din imperiul industrial al omului de afaceri Ioan Niculae îşi încetaseră activitatea în data de 11 iulie, când Chemgas Slobozia şi Viromet Victoria, singurele fabrici de îngrăşăminte caree mai funcţionau, din cele şase deţinute de Niculae, au fost închise. Amurco Bacău, Nitroporos Făgăraş, Donau Chem Turnu Măgurele şi Azochim Săvineşti sunt închise de mai multe luni. Condecerea Interagro anunţa că toţi cei 6.000 de angajaţi ai fabricilor erau trimişi în şomaj.

  • STRATFOR: Implicaţiile referendumului scoţian pentru stabilitatea Europei

    Dacă acest referendum se va încheia cu independenţa Scoţiei, se va adeveri că după 300 de ani aproape jumătate dintre scoţieni preferă nesiguranţa economică unei uniuni cu o naţiune străină.

    Timp de decenii, naţionalismul a depăşit problemele economice. Modelul omului economic poate fi un ideal pentru unii, dar este empiric fals. Oamenii sunt interesaţi de bunăstarea economică, dar nu cu excluderea tuturor celorlalte lucruri. În acest caz, aceasta nu cântăreşte mai mult decât dreptul naţiunii scoţiene la autodeterminare.

    Indiferent care va fi rezultatul votului, excepţie făcând o înfrângere covârşitoare a naţionaliştilor, cutia Pandorei s-a deschis şi nu numai în Marea Britanie. Referendumul va re-legitimiza întrebările care au provocat de secole multe conflicte pe continentul european.

    Acest lucru trebuie analizat cu atenţie pe un continent predispus la conflicte extreme şi care este încă plin de graniţe ce nu se suprapun peste cele ale naţiunilor aşa cum sunt ele înţelese din punct de vedere istoric. Catalonia, a cărei capitală este Barcelona, cel de-al doilea oraş ca mărime din Spania, are o mişcare de independenţă semnificativă. Tratatul de la Trianon a divizat Ungaria, astfel că unii unguri locuiesc în România, iar alţii în Slovacia. Belgia este formată din grupuri de francezi şi olandezi (valoni şi flamanzi), care se detestă unii pe alţii. Jumătatea estică a Poloniei a fost confiscată de Uniunea Sovietică, iar în prezent aceasta face parte din Ucraina şi Belarus. Mulţi ceceni şi locuitori din Daghestan vor separarea de Rusia, aşa cum au făcut cei din Carelia care se consideră finlandezi. Există o mişcare şi în nordul Italiei, de separare a oraşelor sale prospere de restul ţării. Războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia este departe de a se fi încheiat, în timp ce numeroase alte exemple pot fi găsite în Europa.

    Dreptul la autodeterminare naţională nu se referă doar la dreptul naţiunii de a se guverna singură, ci şi la dreptul naţiunii de a ocupa zona sa geografică tradiţională. Iar cum amintirile cu privire la geografie variază, creşte posibilitatea de conflict. De exemplu, Irlanda. După ce a luptat pentru independenţa de Anglia şi Marea Britanie, dreptul asupra Irlandei de Nord, a cărei identitate naţională depinde din al cui punct de vedere priveşti lucrurile, a rezultat într-un război sângeros care a durat decenii întregi.

    Independenţa Scoţiei va transforma istoria britanică. Aceasta va însemna că insula britanică va fi divizată în două state-naţiune. Anglia va fi vulnerabilă aşa cum nu a fost de trei secole, iar Scoţia va trebui să îşi determine viitorul. Partea dificilă a autodeterminării naţionale este nevoia de a lua decizii şi de a trăi cu ele.

    Subliniind că aceasta nu este o pledoarie împotriva naţionalităţii scoţiene, George Friedman susţine că scopul său este să atragă atenţia asupra puterii enorme a naţionalismului în special în Europa şi în ţările colonizate de europeni.

    Mai important este că deşi destrămarea Iugoslaviei şi Uniunii Sovietice nu au fost văzute ca precedente pentru restul Europei, Scoţia va fi văzută ca un exemplu. Nimeni nu poate nega că Marea Brtianie este o entitate de o importanţă deosebită. Într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice va legitima pretenţii naţionale îngropate de decenii.

  • STRATFOR: Implicaţiile referendumului scoţian pentru stabilitatea Europei

    Dacă acest referendum se va încheia cu independenţa Scoţiei, se va adeveri că după 300 de ani aproape jumătate dintre scoţieni preferă nesiguranţa economică unei uniuni cu o naţiune străină.

    Timp de decenii, naţionalismul a depăşit problemele economice. Modelul omului economic poate fi un ideal pentru unii, dar este empiric fals. Oamenii sunt interesaţi de bunăstarea economică, dar nu cu excluderea tuturor celorlalte lucruri. În acest caz, aceasta nu cântăreşte mai mult decât dreptul naţiunii scoţiene la autodeterminare.

    Indiferent care va fi rezultatul votului, excepţie făcând o înfrângere covârşitoare a naţionaliştilor, cutia Pandorei s-a deschis şi nu numai în Marea Britanie. Referendumul va re-legitimiza întrebările care au provocat de secole multe conflicte pe continentul european.

    Acest lucru trebuie analizat cu atenţie pe un continent predispus la conflicte extreme şi care este încă plin de graniţe ce nu se suprapun peste cele ale naţiunilor aşa cum sunt ele înţelese din punct de vedere istoric. Catalonia, a cărei capitală este Barcelona, cel de-al doilea oraş ca mărime din Spania, are o mişcare de independenţă semnificativă. Tratatul de la Trianon a divizat Ungaria, astfel că unii unguri locuiesc în România, iar alţii în Slovacia. Belgia este formată din grupuri de francezi şi olandezi (valoni şi flamanzi), care se detestă unii pe alţii. Jumătatea estică a Poloniei a fost confiscată de Uniunea Sovietică, iar în prezent aceasta face parte din Ucraina şi Belarus. Mulţi ceceni şi locuitori din Daghestan vor separarea de Rusia, aşa cum au făcut cei din Carelia care se consideră finlandezi. Există o mişcare şi în nordul Italiei, de separare a oraşelor sale prospere de restul ţării. Războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia este departe de a se fi încheiat, în timp ce numeroase alte exemple pot fi găsite în Europa.

    Dreptul la autodeterminare naţională nu se referă doar la dreptul naţiunii de a se guverna singură, ci şi la dreptul naţiunii de a ocupa zona sa geografică tradiţională. Iar cum amintirile cu privire la geografie variază, creşte posibilitatea de conflict. De exemplu, Irlanda. După ce a luptat pentru independenţa de Anglia şi Marea Britanie, dreptul asupra Irlandei de Nord, a cărei identitate naţională depinde din al cui punct de vedere priveşti lucrurile, a rezultat într-un război sângeros care a durat decenii întregi.

    Independenţa Scoţiei va transforma istoria britanică. Aceasta va însemna că insula britanică va fi divizată în două state-naţiune. Anglia va fi vulnerabilă aşa cum nu a fost de trei secole, iar Scoţia va trebui să îşi determine viitorul. Partea dificilă a autodeterminării naţionale este nevoia de a lua decizii şi de a trăi cu ele.

    Subliniind că aceasta nu este o pledoarie împotriva naţionalităţii scoţiene, George Friedman susţine că scopul său este să atragă atenţia asupra puterii enorme a naţionalismului în special în Europa şi în ţările colonizate de europeni.

    Mai important este că deşi destrămarea Iugoslaviei şi Uniunii Sovietice nu au fost văzute ca precedente pentru restul Europei, Scoţia va fi văzută ca un exemplu. Nimeni nu poate nega că Marea Brtianie este o entitate de o importanţă deosebită. Într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice va legitima pretenţii naţionale îngropate de decenii.

  • Secretarul american al Trezoreriei: Întreruperea finanţărilor de care beneficiază SI este un demers complicat

    “Este foarte important să colaborăm cu partenerii noştri din lume cu scopul de a identifica şi de a încerca să tăiem atât cât este posibil fluxul de finanţări” de care beneficiază SI, a declarat Lew în cursul unei conferinţe la Univesitatea California din Los Angeles.

    “Este un demers complicat din cauza lipsei de transparenţă, atât cu privire la originea banilor, cât şi cu privire la modalităţile prin care aceştia ajung la ei”, a adăugat el oferind răspuns la întrebarea unui student.

    “Dar noi lucrăm în acest sens şi facem tot posibilul pentru a limita aceste fluxuri de finanţare”, a dat asigurări el.

    Gruparea SI, apărută în contextul conflictului sirian în primăvara lui 2013, a ocupat teritorii în Siria şi Irak, unde a preluat controlul asupra infrastructurii petroliere. Statele Unite au făcut apel la crearea unei coaliţii internaţionale contra SI şi şi-au afişat hotărârea de a viza “sanctuare” în Siria ale grupării.

  • Secretarul american al Trezoreriei: Întreruperea finanţărilor de care beneficiază SI este un demers complicat

    “Este foarte important să colaborăm cu partenerii noştri din lume cu scopul de a identifica şi de a încerca să tăiem atât cât este posibil fluxul de finanţări” de care beneficiază SI, a declarat Lew în cursul unei conferinţe la Univesitatea California din Los Angeles.

    “Este un demers complicat din cauza lipsei de transparenţă, atât cu privire la originea banilor, cât şi cu privire la modalităţile prin care aceştia ajung la ei”, a adăugat el oferind răspuns la întrebarea unui student.

    “Dar noi lucrăm în acest sens şi facem tot posibilul pentru a limita aceste fluxuri de finanţare”, a dat asigurări el.

    Gruparea SI, apărută în contextul conflictului sirian în primăvara lui 2013, a ocupat teritorii în Siria şi Irak, unde a preluat controlul asupra infrastructurii petroliere. Statele Unite au făcut apel la crearea unei coaliţii internaţionale contra SI şi şi-au afişat hotărârea de a viza “sanctuare” în Siria ale grupării.

  • Dacă nu investiţi, măcar consumaţi

    Sondajul BNR din august privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei relevă că în perioada aprilie-iunie, cererea de credite din partea companiilor a cunoscut doar “o creştere marginală la nivel agregat”, iar cererea din partea populaţiei a crescut, indiferent de destinaţia creditului (ipotecar sau de consum). Pentru al treilea trimestru, băncile consultate (sondajul este efectuat în rândul primelor 10 bănci după cota de piaţă, care deţin cca 80% din totalul creditării) aşteaptă o reducere a cererii de credite din partea companiilor, determinată în special de scăderea cererii din partea corporaţiilor, şi o creştere a cererii din partea populaţiei.

    Este al doilea sondaj de la începutul lui 2013 încoace, după cel din mai anul acesta, unde se manifestă net această tendinţă divergentă, după ce în sondajul din februarie era aşteptată stagnare în cazul tuturor categoriilor de credite pentru populaţie şi scădere a cererii de credite din partea companiilor (la acest din urmă capitol, situaţia a rămas neschimbată din 2012 până acum). În acelaşi timp, băncile consideră că riscul de credit asociat companiilor este în creştere la nivelul IMM şi constant în cazul corporaţiilor, cele mai riscante sectoare fiind imobiliarele, construcţiile şi intermedierea financiară. Pentru T3, băncile văd o relaxare moderată a termenilor de creditare, atât pentru companii, cât şi pentru populaţie, în special în cazul împrumuturilor pentru cumpărarea de locuinţe şi terenuri, inclusiv în contextul în care preţurile locuinţelor sunt aşteptate să scadă în continuare.

    Aceste evoluţii au două explicaţii. Pe de o parte, încurajarea consumului intern ca nouă pârghie de susţinere a economiei, începând de anul trecut, când salariul mediu brut a avut cea mai mare creştere de la începutul crizei încoace (de la 463 la 490 de euro). Tendinţa n-a fost specifică doar României, ci şi altor ţări din Est care au depăşit grosul efortului de ajustare fiscală din primii ani de criză; ea a fost încurajată de guverne ca soluţie de rezervă pentru cazul unei recăderi în recesiune a zonei euro, principala destinaţie de export a esticilor, şi pornind de la exemplul Poloniei, unde menţinerea cererii interne la un nivel rezonabil a ferit ţara de recesiune. Pe de altă parte, e vorba de rezultatul de până acum al restructurării în sistemul bancar şi al eforturilor de remediere a dezechilibrelor atât între credite şi depozite, cât şi între creditele în lei şi cele în valută, cu dobânzile aferente, influenţate în grade variabile de politica BNR de relaxare treptată a politicii monetare. În iulie, împrumuturile imobiliare în lei au ajuns mai ieftine chiar decât cele în euro, cu o dobândă efectivă medie de 5,2% pe an, la jumătate faţă de nivelul din urmă cu trei ani.

    Conform viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, rata creditelor neperformante a scăzut în iulie la 17,7%, de la un maxim de 22,3% în primăvara acestui an, iar indicatorul de solvabilitate în sistemul bancar (limita minimă cerută de BNR: 8%) a crescut de anul trecut până acum de la sub 15% la 17%. Dezintermedierea bancară, un proces inevitabil şi temut de toată lumea după 2008, a fost însoţită şi de aspecte pozitive: dacă băncile străine au retras în cinci ani şi jumătate 9 mld. euro din liniile de finanţare acordate subsidiarelor locale, care au ajuns la un nivel de 13 mld. euro la sfârşitul lunii iunie, în schimb a crescut tendinţa de economisire (depozitele atrase de bănci de la populaţie şi companii au crescut în acelaşi interval cu aproape 11 mld. euro, la 49 mld. euro), iar dezechilibrul dintre creditele în valută şi cele în lei s-a redus. Potrivit analiştilor Raiffeisen, ponderea creditului neguvernamental în valută, considerată pe parcursul ultimilor zece ani, a coborât de la un maxim de 63,4% atins în 2011 până la 61,2% anul trecut, deşi valoarea este departe încă de minimul de 47,3% atins în 2006. Restrângerea creditării în valută explică şi faptul că, dacă ponderea maximă în PIB atinsă după 2004 de creditul neguvernamental a fost de 40% (2010 şi 2011), ulterior aceasta s-a micşorat progresiv până la 34,8% anul trecut. Comparaţia istorică din datele Raiffeisen relevă însă şi un lucru alarmant.

  • Dacă nu investiţi, măcar consumaţi

    Sondajul BNR din august privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei relevă că în perioada aprilie-iunie, cererea de credite din partea companiilor a cunoscut doar “o creştere marginală la nivel agregat”, iar cererea din partea populaţiei a crescut, indiferent de destinaţia creditului (ipotecar sau de consum). Pentru al treilea trimestru, băncile consultate (sondajul este efectuat în rândul primelor 10 bănci după cota de piaţă, care deţin cca 80% din totalul creditării) aşteaptă o reducere a cererii de credite din partea companiilor, determinată în special de scăderea cererii din partea corporaţiilor, şi o creştere a cererii din partea populaţiei.

    Este al doilea sondaj de la începutul lui 2013 încoace, după cel din mai anul acesta, unde se manifestă net această tendinţă divergentă, după ce în sondajul din februarie era aşteptată stagnare în cazul tuturor categoriilor de credite pentru populaţie şi scădere a cererii de credite din partea companiilor (la acest din urmă capitol, situaţia a rămas neschimbată din 2012 până acum). În acelaşi timp, băncile consideră că riscul de credit asociat companiilor este în creştere la nivelul IMM şi constant în cazul corporaţiilor, cele mai riscante sectoare fiind imobiliarele, construcţiile şi intermedierea financiară. Pentru T3, băncile văd o relaxare moderată a termenilor de creditare, atât pentru companii, cât şi pentru populaţie, în special în cazul împrumuturilor pentru cumpărarea de locuinţe şi terenuri, inclusiv în contextul în care preţurile locuinţelor sunt aşteptate să scadă în continuare.

    Aceste evoluţii au două explicaţii. Pe de o parte, încurajarea consumului intern ca nouă pârghie de susţinere a economiei, începând de anul trecut, când salariul mediu brut a avut cea mai mare creştere de la începutul crizei încoace (de la 463 la 490 de euro). Tendinţa n-a fost specifică doar României, ci şi altor ţări din Est care au depăşit grosul efortului de ajustare fiscală din primii ani de criză; ea a fost încurajată de guverne ca soluţie de rezervă pentru cazul unei recăderi în recesiune a zonei euro, principala destinaţie de export a esticilor, şi pornind de la exemplul Poloniei, unde menţinerea cererii interne la un nivel rezonabil a ferit ţara de recesiune. Pe de altă parte, e vorba de rezultatul de până acum al restructurării în sistemul bancar şi al eforturilor de remediere a dezechilibrelor atât între credite şi depozite, cât şi între creditele în lei şi cele în valută, cu dobânzile aferente, influenţate în grade variabile de politica BNR de relaxare treptată a politicii monetare. În iulie, împrumuturile imobiliare în lei au ajuns mai ieftine chiar decât cele în euro, cu o dobândă efectivă medie de 5,2% pe an, la jumătate faţă de nivelul din urmă cu trei ani.

    Conform viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, rata creditelor neperformante a scăzut în iulie la 17,7%, de la un maxim de 22,3% în primăvara acestui an, iar indicatorul de solvabilitate în sistemul bancar (limita minimă cerută de BNR: 8%) a crescut de anul trecut până acum de la sub 15% la 17%. Dezintermedierea bancară, un proces inevitabil şi temut de toată lumea după 2008, a fost însoţită şi de aspecte pozitive: dacă băncile străine au retras în cinci ani şi jumătate 9 mld. euro din liniile de finanţare acordate subsidiarelor locale, care au ajuns la un nivel de 13 mld. euro la sfârşitul lunii iunie, în schimb a crescut tendinţa de economisire (depozitele atrase de bănci de la populaţie şi companii au crescut în acelaşi interval cu aproape 11 mld. euro, la 49 mld. euro), iar dezechilibrul dintre creditele în valută şi cele în lei s-a redus. Potrivit analiştilor Raiffeisen, ponderea creditului neguvernamental în valută, considerată pe parcursul ultimilor zece ani, a coborât de la un maxim de 63,4% atins în 2011 până la 61,2% anul trecut, deşi valoarea este departe încă de minimul de 47,3% atins în 2006. Restrângerea creditării în valută explică şi faptul că, dacă ponderea maximă în PIB atinsă după 2004 de creditul neguvernamental a fost de 40% (2010 şi 2011), ulterior aceasta s-a micşorat progresiv până la 34,8% anul trecut. Comparaţia istorică din datele Raiffeisen relevă însă şi un lucru alarmant.

  • Fondatorul SSIF Broker Cluj se pregăteşte să revină pe piaţa de capital

    Petru Prunea stă pe o bancă dintr-un parc din Cluj, alături de doi prieteni brokeri, şi dă un interviu telefonic. Este încă în vacanţă, deoarece anul universitar urmează să înceapă peste două săptămâni. Familia şi universitatea l-au ţinut ocupat în ultimii cinci ani, de când a ieşit de pe piaţa de capital la fel de sonor precum a intrat, la începutul anilor ’90. „În ultimii cinci ani, în perioada cât am fost suspendat, m-am ocupat de familie şi de facultate, dar şi de numeroasele procese pe care le-am avut cu Broker. În ultimii doi ani cât am fost la Broker, eu nu am avut putere de decizie, dar mi-au fost imputate toate greşelile“, povesteşte Petru Prunea, care poate activa din nou pe piaţa de capital din mai 2014. Nu a făcut-o încă, dar plănuieşte să se întoarcă.

    Interdicţia CNVM a fost dată lui Petru Prunea în aprilie 2009, după 14 ani de când se afla la conducerea SSIF Broker Cluj. La începutul lui 2009, firma pe care a fondat-o şi pe care a condus-o din 1994 a fost zguduită de cel mai mare scandal de pe piaţa de capital, după ce s-a descoperit că şefa agenţiei din Deva a Broker, Adriana Constantin, a fraudat clienţii societăţii cu aproape un milion de euro.

    A urmat un control al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea de supraveghere a pieţei de capital, în urma căruia au fost descoperite nereguli şi la alte sucursale ale Broker, fapt care a condus la cele mai drastice sancţiuni dictate până la acel moment la Bursă: amenzi în valoare totală de 843.000 de lei (200.000 de euro) pentru societate şi 22 dintre angajaţii săi şi suspendarea pentru cinci ani a lui Prunea de pe piaţa de capital. Lui Prunea i s-a imputat că nu a făcut regulile mai clare în cadrul societăţii de brokeraj, iar el se consideră şi acum, ca şi atunci, nevinovat: „Eu am crescut la ţară şi pe mine mama m-a învăţat să nu mă amestec în tărâţe că mă mănâncă porcii. Am plătit eu greşelile tuturor“.

    Decizia CNVM a rămas în picioare şi, timp de cinci ani, Petru Prunea a lipsit de pe piaţa de capital, timp în care a predat şi a coordonat doctorate. 3 dintre studenţii săi au devenit doctori în economie, iar alţii se pregătesc. Între timp, nu i-a fost uşor să stea departe de piaţa în care a investit peste 15 ani din viaţă: „Am perceput foarte dureros faptul că lipsesc de pe piaţă, eu am contribuit la înfiinţarea Bursei sau a Fondului de Garantare, am ajutat la construcţia unei pieţe la care nu am mai avut acces. Am suferit foarte mult. În aceşti cinci ani am fost în vacanţă, în Spania şi în Grecia, primele mele vacanţe de când am început să clădesc SSIF Broker. Dar am găsit un refugiu în şcoală. Se plăteşte foarte prost la Oradea. Eu sunt profesor universitar emerit, dar sunt pensionar, aşa că sunt încadrat la plata cu ora şi iau 6 lei pe oră“, povesteşte acum Petru Prunea.

    Singura sa legătură cu brokerajul a luat forma unor colaborări cu firme din domeniu cărora le-a oferit consultanţă. În 2009 a colaborat cu Nova Invest din Baia Mare, în perioada când firma condusă de Petre Mureşan intenţiona să crească şi să se listeze la bursă; în iulie 2010, Nova Invest a oprit activitatea de tranzacţionare, Mureşan povestind atunci că a pierdut mulţi clienţi care s-au mutat la sucursala deschisă în Satu Mare de firma de brokeraj IFB Finwest Arad. Ulterior a colaborat cu Avantgarde Cluj, ai cărei 380 de clienţi au fost preluaţi (prin transfer tehnic) de SSIF Broker în 2013.

    Pe banca din parcul din Cluj, Petru Prunea nu se gândeşte însă doar la doctoranzii sau la studenţii săi de la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Universitatea din Oradea, ci şi la cele câteva oferte pe care le-a primit în ultima jumătate de an pentru a reveni pe piaţa de capital. „Încă oscilez dacă să le accept sau nu“, mărturiseşte Prunea, „deoarece lucrurile s-au schimbat destul de mult, dar cel mai probabil voi accepta una dintre oferte şi voi reîncepe să activez în domeniu.“ „Am câteva oferte de la acţionarii unor societăţi de brokeraj. Nu este vorba de SSIF Broker, deoarece, deşi mă înţeleg foarte bine cu actuala conducere, nu cred că aş fi acceptat de consiliul de administraţie.“ Admite că îl interesează în continuare ce se întâmplă cu Broker, „este copilul meu, chiar dacă mai face rele. Nu am mai călcat prin firmă după ce am fost suspendat. Dar piaţa de capital nu este doar SSIF Broker, e o piaţă care se dezvoltă şi oferă oportunităţi. Dacă doresc să mă întorc, pot. Şi da, doresc“. Spune că, cel mai probabil, va accepta o ofertă din provincie, deoarece „la Bucureşti nu e uşor pentru un ardelean, trebuie să fie foarte iute. Nu rezist acolo, pentru că mentalitatea noastră de ardeleni a mers spre Viena, iar a bucureştenilor spre Istanbul. De fapt, de asta nu aş veni la Bucureşti“.

    Fostul director al Broker spune că şi-a lichidat în 2009 şi 2010 tot portofoliul de acţiuni de la firma pe care a fondat-o (Prunea deţinea aproximativ 10 milioane de titluri din cele 280 de milioane de titluri ale companiei; la valori cuprinse între 0,5 şi 0,19, Prunea ar fi încasat până în 2 milioane de lei). Acum, mai are „un portofoliu mic la bursă“, dar spune că nu are „bani să înfiinţeze singur o firmă nouă, pentru că pe mine activitatea de brokeraj nu m-a îmbogăţit – tot mama m-a învăţat să nu mă bucur la bani“. Deşi nu are un plan clar, Petru Prunea a decis că nu vrea să se retragă: „Piaţa s-a schimbat mult, oamenii s-au schimbat, dar eu cred că va urma o creştere a pieţei din care aş vrea să fac, din nou, parte“.