BusinessMagazin

Blog

  • De trei ori Romtelecom

    A fost o stire seaca: de anul viitor, Romtelecom va intra pe piata televiziunii prin satelit. Noul plan de business prevede ca, de anul viitor, operatorul traditional de telefonie fixa sa concureze pe acest segment cu nume precum RCS & RDS, UPC Astral sau Digital Cable System. Care sunt insa nuantele?

     

    Anuntul ca Romtelecom ataca o noua piata a venit spre sfarsitul lunii trecute, oficialii fostului monopol de stat explicand atunci ca lansarea noului serviciu se inscrie in strategia companiei de extindere a portofoliului de produse si servicii. „Piata serviciilor de comunicatii electronice se transforma, iar evolutia tehnologica ne permite sa furnizam servicii integrate, respectiv telefonie, Internet si TV“, spunea directorul executiv de operatiuni al companiei, Georgios Argentopoulos. Practic, noul serviciu vine in completarea celor deja furnizate de Romtelecom si va permite companiei sa ofere clientilor servicii triple-play – televiziune, telefonie fixa si Internet. Astfel, prin intermediul serviciului de televiziune prin satelit, Romtelecom va putea concura direct, pe toate segmentele, cu operatorii de televiziune prin cablu care, in ultimii trei ani, au muscat serios din business-ul sau traditional – telefonia fixa.

     

    Din cate spune directorul general al Romtelecom, James Hubley, rata lunara de dezabonare la serviciile de voce ale companiei este insemnata. Transpus in cifre, compania pierde anual aproximativ 500.000 de clienti ai serviciilor de telefonie fixa. „Incepusem anul trecut cu 4,5 milioane de abonati si l-am terminat cu aproape patru milioane“, explica James Hubley, adaugand ca, la jumatatea acestui an, Romtelecom avea o baza de 3,77 milioane de clienti.

     

    La sfarsitul lunii iunie 2006, numarul liniilor fixe detinute de Romtelecom era  in scadere cu 9,99% fata de aceeasi perioada a lui 2005, cand totalul acestora era de 4,185 milioane.

     

    Dar inspre ce se indreapta toti acesti clienti? In proportie de 50%, acestia opteaza pentru serviciile de telefonie mobila, renuntand complet la telefonul fix, in timp ce restul de 50% prefera sa utilizeze telefonia fixa din pachetul triple-play (cablu TV, Internet si telefonie fixa) al operatorilor traditionali de cablu. Iar cei care fac pasul inspre acestia din urma au in vedere preturile mai mici, dar si faptul ca, pentru un singur abonament, pot beneficia de trei servicii diferite.

     

    Conform rapoartelor oficiale, din cei  3,7 milioane de romani abonati la serviciile CATV, aproximativ 2,4 milioane sunt clienti ai UPC si RCS&RDS. La sfarsitul anului trecut, numarul utilizatorilor de telefonie fixa era de peste 4,39 milioane, pe o piata in care erau activi 74 de furnizori alternativi, a caror cota era de aproximativ 10%. Romtelecom a mai cochetat cu televiziunea prin Cable Vision of Romania – societate de TV prin cablu subteran cu retele in Bucuresti, Buzau, Giurgiu, Sfantu Gheorghe, Slobozia si Targoviste, cu o baza de aproximativ 50.000 de clienti, la care insa a decis sa renunte pentru a se concentra pe dezvoltarea serviciilor care tin de telefonia clasica, precum si de date si Internet, dupa cum declarau oficialii operatorului la acea vreme. Anul trecut CVR a fost cumparat de Astral Telecom Cluj pentru 8,5 milioane de dolari.

     

    Tot anul trecut, mai exact in primavara, Romtelecom a lansat o oferta de internet in banda larga pentru companii, pentru ca la sfarsitul verii sa atace si piata clientilor rezidentiali. „Acestea sunt serviciile care vor marca viitorul companiei: Internet si date prin broadband, dar si alte servicii care se gasesc mai aproape de zona de IT, cum este recent lansatul Cyber Host – centrul de gazduire a datelor“, spune Hubley, estimand pentru anul acesta venituri de 25 de milioane de euro din serviciile de date si Internet.

     

    Rezumat la esenta, planul de transformare al Romtelecom arata astfel: o noua filosofie a companiei, un nou sistem de facturare, call centere, magazine Romtelecom modernizate si un portofoliu marit de produse si servicii.

     

    Potrivit unui raport al grupului elen OTE, Romtelecom a investit in ultimii trei ani peste 300 de milioane euro intr-o infrastructura noua pentru reteaua de acces si de transport, dar si pentru introducerea noilor tehnologii.

     

    Dar de ce a fost nevoie de o astfel de investitie si de o schimbare radicala a filosofiei de business a companiei? „In primul rand era necesara modernizarea, avand in vedere ca influentele de pe vremea cand compania era monopol de stat s-au resimtit puternic si dupa liberalizare“, explica Hubley. „Pe de alta parte, trebuia sa gasim metode sa generam venituri si din alte servicii si asa ne-am orientat catre servicii de Internet si date.“

     

    Dar exista si o problema: vechea retea fusese construita doar pentru trafic de voce. „Tocmai de asta este nevoie se investim aproximativ o jumatate de miliard de euro in noua retea NGN – Next Generation Network -, care sa suporte si traficul de Internet, date si orice alte servicii“, explica directorul companiei.

     

    Romtelecom nu a renuntat nici la mai vechi anuntatul proiect IPTV (Internet Protocol TV), un concept care va crea o punte de legatura intre serviciile de Internet si industria de home-entertainment. Tehnic vorbind, IPTV este tehnologia care permite transportarea semnalului TV in format digital – de unde si o calitate superioara a imaginii si a sunetului, comparabila cu cea a DVD-urilor.

     

    Largind putin cadrul discutiei, IPTV poate fi si unul dintre atuurile pe care Romtelecom le ia in calcul cand  mizeaza pe cartea serviciilor integrate. Potul e pe masa. Cine va castiga?  

  • Spleen de lectura

    Aveti probabil de multe ori senzatia ca nu prea aveti chef sa mai cititi nimic. Sa nu mai mancati nimic sau sa nu mai ascultati nimic. Ati experimentat cu totii angoasa de lectura, spleenul de lectura. Se manifesta ca o febra a shopping-ului combinata cu o lipsa teribila de apetit.

     

    E spleenul de lectura doar o stare? E o depresie provocata din interior sau din exterior? Sa incepem cu un exemplu mult mai comun despre amestecul de bulimie vizuala si anorexie a consumului propriu-zis. In supermarket, cumperi mult mai mult decat iti trebuie. Asta e si regula principala a jocului de-a cererea si oferta. Cumperi dintr-o foame teribila de satisfactie viitoare. Cumperi promisiuni. Dezamagirea e maxima acasa, cand golesti sacosele si gasesti pachete fade pe care nu mai ai chef sa le desfaci. Acelasi lucru se intampla si in cazul revistelor, ziarelor sau cartilor. Intri intr-un magazin dedicat „printului“ de orice fel, iesi cu bratele pline de reviste, ziare, carti. Cand vine vremea lecturii, esti deja epuizat, rasfoiala devine deprimanta, nimic nu te mai poate tintui, nimic nu-ti poate asigura fluxul lecturii. Pe de o parte, pana si lectura sufera de boala grea care vine odata cu shopping-ul isteric. Orgasmul cumpararii este incomparabil mai important decat lectura propriu-zisa. De cealalta parte, sunt inca prea multe lucruri despre care nu se scrie sau care raman neexplicate. Modelele publicistice sunt mult mai crude decat nevoile reale ale cititorului.

     

    E crud, dar e evident ca de multe ori avem, in fata unei carti sau reviste, acelasi comportament ca in fata unui salam. Avem sau nu o pofta misterioasa de achizitionare. Dar asta nu inseamna ca, acasa, respectivul produs nu va zacea uitat intr-un colt. Dorinta de consum se epuizeaza imediat dupa ce ai platit. O manifestare a acestei depresii de lectura este blazarea, gustul pentru excentricitati si soc. Lipsa de chef pentru lectura si introspectie. E ca in cazul sporturilor extreme pe care, aparent, le practica oameni plini de vitalitate si de optimism. De fapt, sunt preferate mai ales de oameni complet goliti interior care au nevoie de un ciocan in cap sau de pericol (controlat) iminent pentru a-si regasi sensibilitatea.

     

    Pofta vizuala, consumul virtual au depasit cu mult realitatile. Exista o intreaga cultura stranie a flirtului, de pilda. Stranie pentru ca, din tot ritualul de dinaintea sexului s-a impus, in lumea contemporana, mai degraba o mimare rapida a flirtului. Sexul insusi (o finalitate putin sperata de bietii trubaduri) face parte dintr-un joc repetitiv si obositor al palmaresului, daca imi permiteti o extrapolare destul de fortata. Dar cultul DJ-ului, al clubului, al muzicii care interzice dialogul, al comunicarii direct erotice, sunt semnul unei dorinte cel putin atipice. Am citit sau auzit sute de reflectii despre cum, dupa o seara de baut, provocari erotice si exces, sexul devine partea neplacuta a serii. E ca o forma a maximei epuizari, nu neaparat momentul culminant al ritualului erotic care l-a precedat. Altfel spus, exista o placere a provocarii si stimularii care provoaca dependenta si epuizare. Nu mai intereseaza pe nimeni finalitatea – sau ea devine secundara. De ce? Pentru ca e mai incitant locul de consum sau de „agatat“ decat finalizarea propriu-zisa.

    Ce se intampla cu huliganii de pe terenurile de fotbal? E cineva interesat de meci? Prea putin. E mai gustata toata agitatia din jurul meciurilor. Razboiul declaratiilor de dinainte de derby face audiente comparabile cu partida insasi. Consumi inainte sau dupa ce ai platit? – aceasta este intrebarea secolului. E o alegere foarte importanta. Cu alte cuvinte, alegi sa-ti epuizezi libidourile de tot felul cu cartea de credit in mana sau abia dupa ce plata a fost consumata incerci sa-ti fructifici achizitiile? Cumparaturile impulsive pot oferi o senzatie de eliberare noua, uneori sunt bune tratamente antidepresie.

     

    Inspectarea cumparaturilor poate aduce mari neplaceri – observi, de obicei, ca ai cumparat prea multe lucruri inutile, ca ai raspuns unor stimuli rudimentari. Iesirea din cercul vicios al orgasmului dinainte de consumul propriu-zis este una singura: autoeducare, redescoperirea dorintei de consum in sens traditional. Individul isi descopera personalitatea doar consumand. Cu cat te limitezi mai mult la pseudoconsumul prin achizitie, cu atat mai mult te paste abrutizarea completa a simturilor. Poti sa-ti cumperi orice. Dar trebuie sa rezisti tentatiei de a ceda mecanismelor de marketing, cele care te pot face sa crezi ca, in momentul in care ai cumparat o carte, te conving ca ai si citit-o. Educatia personalitatii incepe abia atunci cand trebuie sa consumi adecvat tot ce ai cumparat.

  • Islamul si Papa

    Trebuie sa incetam sa mai insultam Islamul. Deja ajunge. Nu, asta nu inseamna insa ca Papa ar trebui sa-si ceara scuze. Papa a tratat de fapt Islamul cu demnitate. A tratat credinta si comunitatea ei ca pe un adult care trebuie provocat si angajat in dezbatere. E un semn de respect.

    Ce este insultator este maniera ultra-grijulie, „politically correct“, de abordare a relatiei cu musulmanii care prinde radacini in Occident astazi. Care suna cam asa: „Sssssst! Nu spune nimic despre Islam! Nu pricepi? Daca spui ceva critic sau pui sub semnul intrebarii ceva referitor la musulmani, o sa-ti dea foc la casa. Sssst! Lasa-i in pace. Nu-i mai irita. Nu-s capabili de un dialog rational si civilizat despre problemele din comunitatea lor religioasa“. Ei bine, asta chiar ca-i jignitor. E o atitudine lipsita de respect si marcata de auto-cenzura, dar este atitudinea elitelor occidentale de astazi si ea incurajeaza o ciocnire a civilizatiilor „cu incetinitorul“ pe care Samuel Huntington a prezis-o. Pentru ca occidentalii de rand nu o cred. Ei vad violenta erupand din comunitatile musulmane, o gasesc infricosatoare si nu cred ca liderii lor le vorbesc cinstit despre asta.

     

    Asa ca multi vor acum sa construiasca un zid in fata Islamului. Ar fi teribil daca Turcia ar fi impiedicata sa intre in UE, dar inspre asta ne indreptam si singurul lucru care va opri acest proces este dialogul cinstit.

     

    Dar nu dialogul despre care vorbea Papa – unul intre Islam si crestinism. Acela e necesar, dar nu si suficient. E nevoie mai intai de un dialog intre musulmani si musulmani.

     

    Ca unul care am trait in lumea musulmana, m-am bucurat de prietenia multor musulmani de acolo si am vazut latura sensibila a Islamului in actiune, trebuie sa recunosc ca nu inteleg in ce mai crede Islamul zilele astea. De ce? In prima zi a Ramadanului din anul trecut un sinucigas musulman sunit s-a aruncat in aer intr-o moschee siita din Hilla, Irak, in mijlocul serviciului religios, omorand 25 de credinciosi. Anul asta, in prima zi a Ramadanului, un sinucigas sunit in Bagdad a omorat 35 de oameni care stateau la coada la benzina intr-un cartier predominant siit. In aceeasi zi, capetele a noua ofiteri de politie si soldati irakieni au fost descoperite la nord de Bagdad.

     

    Nu inteleg. Cum pot musulmanii sa arunce in aer alti musulmani in cea mai sfanta zi din an pentru ei – in moschei – si abia daca se vede o urma de protest in lumea musulmana, ca sa nu mai vorbesc de marsuri la care sa participe cate un milion de musulmani? Totusi, caricaturile daneze sau un discurs al Papei duc la proteste violente. Daca musulmanii care macelaresc musulmani – in Sudan, Irak, Egipt, Pakistan sau Iordania – produc o firava reactie comuna, in vreme ce caricaturile sau remarcile Papei produc proteste de masa, in ce mai crede Islamul astazi? Nu e o insulta sa pui o asemenea intrebare.

     

    Musulmanii ar putea spune: „Bine, dar cum e cu Abu Ghraib, Guantanamo sau Palestina? Hai sa vorbim si despre toate manifestarile voastre violente“. La care as raspunde: „Hai sa vorbim! Dar trebuie sa faceti si voi ca noi, pentru ca noi vorbim tot timpul despre locurile unde am dat gres!“. Nu putem avea un dialog cu sens daca nici noi nu suntem autocritici, dar nici musulmanii nu pot sa fie. Raspunsul e greu de primit si pentru ca Islamul nu are o ierarhie. Nu exista un papa musulman care sa defineasca credinta. Exista centre in care se invata Islamul in Egipt si Arabia Saudita, dar credibilitatea lor in randul maselor este slaba pentru ca adesea sunt privite ca unelte ale regimurilor. Asa ca acei predicatori musulmani autentici tind sa fie predicatorii de strada – agitatori care castiga legitimitate imprastiind ura atat asupra propriilor regimuri, cat si asupra puterilor occidentale care le sustin. Ca urmare, exista o masa mare de musulmani suniti lipsiti de dreptul de a alege, care nu sunt nici fundamentalisti violenti si nici adepti ai secularismului. Ei sunt oameni care ar vrea sa vada un mariaj intre Islam si modernitate. Dar acum este prea putin spatiu liber in lumea musulmana sunita – intre predicatorii agitatori si cei „oficiali“ – pentru ca aceasta sinteza sa fie discutata si definita. Am sperat ca Irakul va fi acel spatiu. De cate ori m-au intrebat oamenii cum mi-as da seama ca am castigat in Irak, am spus: vom castiga atunci cand Salman Rushdie (condamnat la moarte de ayatollahul Khomenei din cauza volumului „Versetele satanice“ – n.r.) ar putea sa tina discursuri in Bagdad. Sunt pentru un dialog respectuos intre Islam si Occident, dar mai intai trebuie sa aiba loc un dialog liber, respectuos, intre musulmani si musulmani. Ce conteaza nu e daca musulmanii ne spun in ce cred. Ce conteaza e ce isi spun lor insisi in limbile lor si cum se trateaza unii pe altii.

     

    Fara un razboi de idei adevarat in interiorul Islamului care sa lamureasca asta – un razboi pe care sa-l castige progresistii -, ma tem ca alunecam in cel mai bun caz spre un zid intre civilizatii si in cel mai rau caz spre o ciocnire cat se poate de reala.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 25 octombrie al BUSINESS Magazin

  • BeijingGoogle

    Exista si piete pe care Google n-are sanse sa ajunga nr. 1. In China, unde 130 de milioane de utilizatori au conexiune la Internet, piata motoarelor de cautare e dominata de Baidu, o companie fondata de unul dintre inginerii frustrati de la Infoseek. 

     

    In vara lui 1998, la un picnic in Silicon Valley, Eric Xu – un biochimist de 34 de ani – l-a prezentat pe prietenul sau Robin Li, un tip timid si rezervat, lui John Wu, la acea vreme seful diviziei de cautare online a Yahoo!. Li, care avea 30 de ani pe atunci, era unul dintre acei ingineri plin de frustrari din echipa Infoseek, un motor de cautare pe Internet detinut intr-o anumita proportie de Disney, companie al carui devotament in scadere pentru Infoseek nu era catusi de putin in concordanta cu pasiunea lui Li pentru motoarele de cautare. Ca si Disney, Wu si Yahoo! incepusera sa-si piarda interesul pentru perspectivele afacerii in domeniul cautarii, iar Yahoo! – facand o gafa colosala la nivel corporate – isi mutase toate functiile de cautare online in afara companiei, la o firma de mici dimensiuni, aflata pe atunci la inceput – acea firma se numea Google.

     

    Eric Xu, care isi adunase cativa prieteni pentru un documentar pe care-l realiza despre Silicon Valley, credea ca cei doi vor bate palma. Wu spune ca a schimbat intr-adevar cateva vorbe cu Robin Li, dar ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost faptul ca, in ciuda pesimismului general fata de domeniul cautarii pe Internet, Li ramasese de neclintit in ceea ce priveste propriile aspiratii. „La vremea aceea, cei de la Yahoo! nu credeau ca domeniul cautarii pe Internet este unul atat de important, si deci si eu eram de aceeasi parere“, spune Wu, care acum este directorul de tehnologie din cadrul Alibaba.com, o companie online din China. „Dar Robin… el parea foarte hotarat sa continue. Si e de admirat ceea ce a realizat.“ Intr-adevar, asa e. La un an dupa acel picnic, in 1999, Li si-a fondat propria companie de cautare pe Internet in China, pe care a denumit-o Baidu. Astazi, Baidu are o valoare de piata de 3 miliarde de dolari si opereaza al patrulea cel mai vizitat website de cautare din lume. Iar Baidu face ce nici o alta companie nu a reusit: sa bata Google si Yahoo! pe piata din China.

     

    In timp ce Baidu continua sa castige cota de piata in China – si o face prin intermediul unui site pe care guvernul din China il cenzureaza masiv si care ofera prioritate publicitatii, nu relevantei rezultatelor cautarii -, unii analisti se intreaba daca Baidu poate opune rezistenta competitiei din partea Google si Yahoo!, care detin tehnologii si forta de munca globala superioare.

     

    Totusi, evolutia Baidu si parcursul lui Li ca intreprinzator ofera exemple ca la carte despre rezultatele si pericolele unui business in China si sugereaza ca Baidu s-ar putea dovedi a fi mult mai adaptabil decat cred analistii. China are o populatie de 1,3 miliarde de locuitori, dintre care aproximativ 130 de milioane sunt utilizatori de Internet, reprezentand a doua cea mai mare piata de Internet din lume, dupa piata americana. Si pentru ca economia din China este considerata a fi cea cu cresterea cea mai rapida la nivel mondial, analistii cred ca aceasta este un viitor camp de lupta pentru Internet, cu Baidu pozitionat perfect pentru a creste ca urmare a acestei competitii.

     

    Pentru ca le-a permis cenzorilor sa-i supravegheze site-ul, Baidu si-a asigurat pozitia dominanta pe piata cu ajutorul guvernului din China, care blocheaza cu regularitate serviciile Google si impune reguli stricte de cenzura asupra altor companii online straine.

     

    In plus, analistii spun ca intreprinzatorii din China au un mod special de a ataca gigantii americani ai Internetului. „Companiile online americane dominante la nivel mondial nu au reusit sa castige cea mai mare cota din piata in nici un domeniu“, a spus Jason D. Brueschke, un analist in cadrul Citigrup din China. „Iar acestea au venit si cu mai multi bani, si cu branduri majore. Deci exista ceva diferit in mod fundamental cu aceasta piata.“ Atat de diferit, considera Brueschke, incat Baidu va continua sa domine piata cautarii online din China.

     

    „Adevarata batalie care se da in peisajul competitiv nu este pentru locul unu in piata, ci pentru locul doi“, spune el. Bineinteles ca Google nu va castiga nici unul dintre cele doua locuri, punand accentul pe independenta rezultatelor pe care le furnizeaza in urma unei cautari si faptul ca le permite utilizatorilor sa obtina foarte multe informatii din toata lumea. „Oamenii vor informatii globale“, spune Kaifu Lee, presedintele diviziei Google din China. „Iar noi nu putem fi cumparati.“ Li spune ca modelul de business al Baidu functioneaza foarte bine si ca si-a format o baza de clienti fideli, care pun pret pe serviciile de cautare ale companiei. „Una peste alta, daca un utilizator gaseste o informatie relevanta, se va intoarce“, a spus el.

    Dupa ce Disney a cumparat si mica parte din actiunile Infoseek pe care nu le detinea inca, in 1999, a schimbat domeniul de activitate al companiei de la cautare pe Internet catre furnizarea de continut, fapt care l-a determinat pe Li sa-si infiinteze propria companie online cu Eric Xu, care avea un doctorat in biochimie si foarte multe cunostinte in Silicon Valley. Cei doi parteneri au strans 1,2 milioane de dolari de la doua fonduri de investitii din Silicon Valley, Integrity Partners si Peninsula Capital, si cu acesti bani au luat avionul pana in China si au fondat Baidu intr-o camera de hotel cu vedere la campusul Universitatii Beijing. Noua luni mai tarziu, in luna septembrie a anului 2000, Draper Fisher Jurvetson si IDG Technology Venture, alte doua fonduri de investitii, au finantat cu 10 milioane de dolari compania aflata la inceput. Astfel, in pragul crah-ului dotcom care avea loc in SUA, Baidu decola in China. „Cand m-am intors, eram pregatit pentru o viata grea“, spune Li. „Dar se pare ca nu a fost chiar atat de rau.“

     

    Baidu a inceput prin a oferi servicii de cautare altor portaluri online din China inainte de a-si dezvolta propriul motor de cautare. Anumiti membri din consiliul director chiar s-au opus acestei schimbari, considerand ca astfel clientii lor se vor transforma in competitori. „Eram sceptici in ceea ce priveste cautarea“, a spus Scott Walchek, unul dintre partenerii de la Integrity Partners, membru in consiliul director al Baidu. „Si nu am fost atat de destepti ca Robin. El spunea ca are o oportunitate unica de a construi un brand in domeniul cautarii pe Internet. Si a avut dreptate.“ In 2001, in septembrie, Baidu si-a lansat propriul site, Baidu.com, care arata exact ca pagina de Internet – aproape goala – a Google. Baidu le-a permis companiilor de publicitate sa liciteze pentru spatiu pe site, acestea avand obligatia de a plati compania de fiecare data cand un utilizator acceseaza reclama lor – si a facut asta inaintea Google. Companiile mici si mijlocii au fost incantate de idee, site-ul a fost inundat de vizitatori si Baidu a incheiat anul 2004 cu profit. Pana la acel moment, Li era deja interesat sa se listeze in SUA, fiind convins ca ar fi un pas foarte important pentru compania care ajunsese sa fie numita Google-ul Chinei.

     

    Baidu s-a listat pe 5 august 2005, la pretul de 27 de dolari pe actiune. La finalul primei zile de tranzactionare, valoarea actiunilor Baidu crescuse cu 354%, la 122 de dolari bucata, aceasta fiind cea mai fulminanta intrare pe bursa Nasdaq de la crah-ul dotcom incoace. Baidu a devenit astfel, peste noapte, o companie de 4 miliarde de dolari, iar Li detinea actiuni cu o valoare de peste 900 de milioane de dolari. Si totusi, nu toata lumea s-a bucurat. Multi analisti au spus ca, la fiecare recalculare, actiunile Baidu erau supraapreciate. Valoarea actiunilor a scazut brusc la 44 de dolari, doar ca sa se dubleze la scurt timp dupa aceea. La momentul ofertei publice, criticii au condamnat Baidu pentru excesul sau de zel in ceea ce priveste veniturile din publicitate. Acestia au exemplificat ca in urma unei cautari pe motor dupa cuvantul „cancer“ au fost returnate printre rezultate si reclame ale unor spitale care plateau foarte multi bani pentru un loc bun pe site, in loc sa furnizeze cat mai multe informatii despre boala. Spre comparatie, Google si Yahoo! separa publicitatea de rezultatele cautarilor, plasand reclamele in dreapta paginii de Internet, langa rezultate.

     

    Cifra de afaceri a companiei a crescut cu 190% in prima jumatate a acestui an, la 40,9 milioane de dolari; profitul a crescut cu 550%, cifrandu-se la 11,7 milioane de dolari. Site-ul Baidu atrage milioane de utilizatori tineri, dornici sa descarce de pe Internet melodii, sa-si creeze blog-uri sau sa caute poze cu cele mai frumoase zece femei din China. Cu toate ca Baidu creste intr-un ritm alert, cifra de afaceri a companiei este inca anemica in comparatie cu cea de peste 7 miliarde de dolari a Google previzionata pentru anul acesta. Analistii sunt de parere ca Baidu urmareste un segment diferit de clienti fata de companiile de Internet din Vest, pentru ca utilizatorii din China sunt mult mai interesati de divertisment decat de stiri, carti sau servicii de inchirieri de masini.

     

    „Este o certitudine ca 70% dintre utilizatorii de Internet din China au sub 30 de ani“, spune Richard Ji, analist in cadrul Morgan Stanley. „Majoritatea sunt copii singuri la parinti, in cautare de divertisment.“ Asta ar putea explica de ce companiile dominante de pe Internetul din China sunt concentrate pe divertisment, asa cum se intampla in cazul Tencent (comunitate online si mesagerie instantanee), Netease sau Shanda (site-uri de jocuri de noroc).

     

    Si cu toate acestea, nici o companie online din China nu creste in acelasi ritm cu Baidu, care detinea peste 50% din piata publicitatii online de tip pay-per-click in prima jumatate a acestui an, in crestere de la 37% in aceeasi perioada a anului precedent, conform Analysys, o companie de cercetare din Beijing. Google si Yahoo! au pierdut teren, fiecare dintre cele doua companii avand o cota de 16% din piata publicitatii pay-per-click pentru primele sase luni ale anului.

     

    Google are in plan sa investeasca sute de milioane de dolari pentru a putea concura in China, iar Yahoo! si-a mutat operatiunile si pe aceasta piata, prin intermediul gigantului online Alibaba.com. „Google este feroce“, spune Ji de la Morgan Stanley. „Iar Alibaba are cea mai buna forta in vanzari. Baidu ar putea avea de suferit pe partea tehnica.“ Piata din China este deja supraincarcata de companii americane care nu au reusit sa obtina o pozitie de top. In 2003, eBay a achizitionat cel mai mare site de licitatii din China si apoi si-a pierdut cota de piata. In 2004, Amazon a achizitionat cel mai mare retailer online din China si a avut aceasi soarta. De-abia acum incepe adevarata lupta. Google, care a investit 5 milioane de dolari in Baidu cu putin inainte de listarea la bursa, si-a vandut participatia pentru 60 de milioane de dolari in luna iunie a acestui an. Iar acum, Google isi formeaza o echipa serioasa de cercetare in Beijing, nu departe de sediul central al Baidu. Analistii spun insa ca nu va fi foarte usor pentru Google. „Gigantii americani ai Internetului domina in SUA si domina in Europa“, spune Brueschke de la Citigrup. „Iar acum vor si China. Ce vreau eu sa stiu este ce va face Google diferit?“ Din punctul lui de vedere, Robin Li pare de neclintit. „Numarul de vizitatori pe site-ul Baidu creste“, a spus el increzator. „Acum suntem site-ul numarul unu in China.“

     

    Traducerea si adaptarea de Anca Arsene

  • Jurnalism de Nobel

    Alaturi de oameni de stat si de cei care lupta pentru drepturile omului, jurnalistii ar putea fi considerati

    eligibili pentru premiul Nobel pentru pace.

     

    Anuntul a facut de saptamana trecuta de un consilier al comitetului Nobel, Geir Lundestad, informeaza mediaguardian.co.uk. „Organizatiile de media ar putea primi Nobelul pentru pace in viitor“, a spus Lundestad. „Stirile bune, in opozitie cu materialele de propaganda sau cu cele inexacte, pot fi esentiale pentru mentinerea pacii“, a indicat el.

    „Astazi exista speculatii constante si exagerari iar acestea alimenteaza conflictele. Daca cineva are stiri exacte, acestea pot adesea reduce conflictele“, a mai spus Lundestad. Printre posibilii candidati, Lundestad a mentionat CNN, The New York Times, Washington Post, Le Monde si El Pais.


    BBC a fost considerat o exceptie notabila: „In urma cu cativa ani, BBC ar fi fost un candidat evident pentru ca era un model international pentru companiile media. Acum acest lucru este discutabil. Toti cunoastem problemele pe care BBC le are de cativa ani“, a spus consilierul, fara a da mai multe detalii. In ceea ce priveste castigatorul de anul acesta, nu se stie daca va fi o premiera pentru companiile de stiri. Pentru premiul cel mai asteptat au fost nominalizate 191 de personalitati si organizatii, fata de 199 in 2005. Martti Ahtisaari, presedintele Finlandei in perioada 1994 – 2000, este considerat favorit in cursa pentru acest premiu. Mediator in cadrul mai multor procese pentru pace, Martti Ahtisaari a prezidat negocierile care au inceput in august 2005 in Indonezia asupra acordurilor de pace intre guvern si rebelii din provincia Aceh.

    Aceste acorduri au pus capat celor 30 de ani de conflicte, in urma carora au murit aproximativ 15.000 de oameni. Presedintele indonezian Susilo Bambang Yudhoyono este si el nominalizat, pentru rolul sau in cadrul acordului de pace cu provincia indoneziana Aceh. In 2005, premiul Nobel pentru pace a fost atribuit Agentiei Internationale de Energie Atomica (AIEA) si sefului acesteia, egipteanul Mohamed ElBaradei, pentru rolul lor impotriva proliferarii armelor nucleare – un subiect de actualitate.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Alatura-te prietenilor

    Client: Cosmote

    Brand: Cartela Cosmote

    Agentie: Cohn & Jansen

    Canale: TV, radio, print, online, outdoor


    Cosmote continua seria campaniilor promotionale in vederea stimularii vanzarii de prepay. Despre cea mai recenta dintre acestea – care ruleaza timp de o luna (2 oct.- 2 nov.), compania spune ca are ca obiectiv de marketing „crearea comunitatilor de tineri si cresterea awareness-ului despre acest produs in randul grupurilor de tineri, studenti, prieteni“.

     

    „Am observat la publicul tanar ca unul dintre lucrurile importante din viata lor este ce se intampla in grupul de prieteni si tot ce este legat de acesta“, spune Dana Negoescu, marketing communication manager, Cosmote. „Campania a pornit de la insight-ul ca atunci cand esti in grupul de prieteni, vrei sa comunici cat mai mult. Cand esti in grupul de prieteni distractia este mai mare, de aici si executia. Au inceput scolile, stiam ca vor incepe balurile bobocilor, sunt evenimente despre care se discuta printre tineri“, a mai spus ea.

     

    Campania este semnata de agentia Cohn & Jansen si ruleaza pe TV, la radio, in print, online si outdoor.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Alatura-te prietenilor

    Client: Cosmote

    Brand: Cartela Cosmote

    Agentie: Cohn & Jansen

    Canale: TV, radio, print, online, outdoor


    Cosmote continua seria campaniilor promotionale in vederea stimularii vanzarii de prepay. Despre cea mai recenta dintre acestea – care ruleaza timp de o luna (2 oct.- 2 nov.), compania spune ca are ca obiectiv de marketing „crearea comunitatilor de tineri si cresterea awareness-ului despre acest produs in randul grupurilor de tineri, studenti, prieteni“.

     

    „Am observat la publicul tanar ca unul dintre lucrurile importante din viata lor este ce se intampla in grupul de prieteni si tot ce este legat de acesta“, spune Dana Negoescu, marketing communication manager, Cosmote. „Campania a pornit de la insight-ul ca atunci cand esti in grupul de prieteni, vrei sa comunici cat mai mult. Cand esti in grupul de prieteni distractia este mai mare, de aici si executia. Au inceput scolile, stiam ca vor incepe balurile bobocilor, sunt evenimente despre care se discuta printre tineri“, a mai spus ea.

     

    Campania este semnata de agentia Cohn & Jansen si ruleaza pe TV, la radio, in print, online si outdoor.

  • Mana moarta

    Congresul american a votat: site-urile de pariuri si jocuri de noroc online nu mai au ce cauta in Statele Unite. Aflate inca in criza, companiile din industrie au anuntat ca se vor orienta spre alte piete, dupa ce le-au aratat investitorilor ca America e o mana pierzatoare. Care nu i-a tratat cu manusi.

     

    Unii dintre cei care tranzactioneaza actiuni la burse spun ca un ochi vigilent pe cifre si pe evolutia pietelor te poate feri de surprize, altii ca este mai degraba un joc de noroc in care trebuie sa anticipezi cum vor reactiona ceilalti investitori. Riscul e cu atat mai mare cu cat titlurile din portofoliu sunt emise de companii din industria de 12 mld. de dolari la nivel mondial a jocurilor de noroc pe Internet. Dar semnele ca ar putea urma un soc la London Stock Exchange, principala bursa pe care sunt tranzactionate astfel de titluri, nu au lipsit.

     

    Republicanii americani au inaintat Congresului, in aprilie anul acesta, un plan de proiect al unei legi care sa interzica jocurile de noroc online pentru pariorii din Statele Unite, tara care reprezinta principala sursa de venit pentru aceste dotcomuri – cu sase miliarde de dolari anual. Ulterior, presedintele George Bush a mentionat intr-un discurs oficial ca jocurile de noroc pe Internet sunt considerate ilegale pe teritoriul american, afirmatie trecuta prea usor la capitolul gafe prezidentiale, pentru ca la vremea aceea ii lipsea argumentul juridic.

     

    Cel mai recent semnal de alarma pentru investitorii la bursa ar fi putut fi reprezentat de arestarea pe 6 septembrie pe aeroportul Kennedy a lui Peter Dicks, fost CEO al companiei britanice Sportingbet Plc. Ofiterii vamali l-au retinut dupa ce au descoperit ca este cautat de politia din statul Louisiana pentru „online gambling“, activitate declarata ilegala in opt dintre statele americane la acea data. Dicks a fost eliberat la scurt timp dupa arestare, dupa ce judecatorul din New York, stat in care aceste activitati nu erau interzise, a refuzat sa-l extradeze politiei statale din Louisiana. Cu toate acestea, investitorii in actiuni „fierbinti“ au determinat doar corectii minore ale preturilor de tranzactionare. Si-au pastrat sangele rece, au preferat sa riste in continuare si sa joace pana la ultima mana. Si au pierdut aproape tot.

     

    Dupa ce, sambata, 30 septembrie, o lege care interzice jocurile de noroc pe Internet a intrunit majoritatea ceruta in Congresul american, luni, 2 octombrie, actiunile celor mai mari companii din industrie au plonjat la bursa din Londra.

     

    Actiunile PartyGaming, unul dintre cele mai mari site-uri de gambling online, s-au devalorizat cu 57% in dimineata fatidica de luni, iar cele ale companiei concurente 888 Holdings au scazut cu 33%. Pentru PartyGaming, cea mai mare companie de acest tip, scaderea actiunilor a sters 2 miliarde de lire sterline (3,8 mld dolari) de capitalizare bursiera. Ambele companii au declarat public ca se vor retrage complet de pe piata americana imediat ce presedintele George W. Bush isi va pune semnatura pe legea adoptata de Congres, ultima etapa procedurala inainte de intrarea sa in vigoare.

     

    „O atare aplicare a legii va trage inapoi compania noastra, actionarii ei, jucatorii nostri si industria intreaga. In vreme ce pariurile la cursele de cai, loteriile de stat si anumite jocuri online sunt protejate de aceasta lege, suntem dezamagiti ca popularitatea jocurilor de poker in special nu a fost protejata“, declara Mitchell Garber, CEO-ul PartyGaming pe site-ul companiei. El mai reprosa tratamentul preferential de care beneficiaza in continuare cazinourile obisnuite, neafectate de aceasta lege. Argumentele republicanilor care au initiat procedura de scoatere in afara legii a jocurilor de noroc online se invart in jurul mai multor teme. In primul rand, sunt binecunoscute temerile americanilor, in general, in privinta accesului minorilor la servicii, produse sau informatii nepotrivite varstei. Intr-un cazinou obisnuit, accesul unei persoane sub 21 de ani poate fi controlat, fiind strict interzis. Acelasi lucru nu este valabil insa si pentru un cazinou virtual, unde singurul paznic poate fi reprezentat de software-ul de control parental. Anumite programe, de regula incluse in produsele de securitate informatica, le permit parintilor sa treaca pe o „lista neagra“ site-urile care nu pot fi vizitate decat dupa introducerea unei parole.

     

    Dar un control strict ramane dificil de realizat, in primul rand pentru ca un jucator minor de poker online sau de pariuri poate oricand sa isi aleaga o alta destinatie din multitudinea de site-uri de acest fel, intens promovate prin mesaje SPAM. Iar accesul la Internet nu este tributar pentru un minor unui singur calculator. Pe de alta parte, nici proprietarii site-urilor nu au la dispozitie mijloace prin care sa delimiteze publicul sub varsta legala de jucatorii agreati.

     

    Iar o alta problema vine si din directia acestora din urma. Mai multi membri ai Congresului au cazut de acord ca sunt expusi unui risc mai mare pe Internet de a pierde mai multi bani, mai repede. Ei spun ca un jucator intr-un cazinou are o reprezentare mai buna asupra valorii riscate cand are in fata banii sau jetoanele. Pe Internet se joaca introducand datele cardului bancar si singura reprezentare sunt cifre afisate pe monitorul calculatorului. Mai mult, in Statele Unite exista persoane carora le este interzis sa joace – vezi cazul jucatorilor dependenti, care simt o nevoie incontrolabila de a fi la masa de joc si al caror scop nu mai este castigul financiar, ci jocul in sine. Nu intamplator, psihiatrii compara dependenta de jocurile din cazinouri cu cea data de droguri.

     

    Revenind la noua lege, analistii considera ca aceasta va primi fara nici un fel de probleme girul presedintelui, cu atat mai mult cu cat vizeaza intr-o mai mare masura proprietarii cazinourilor virtuale si bancile decat jucatorii in sine. Tinand cont de caracterul specific al Internetului, in care accesul publicului poate fi cu greu ingradit, legea pune in ilegalitate serverele care gazduiesc aceste site-uri pe teritoriul SUA, in vreme ce bancile nu mai au permisiunea de a asigura transferul banilor din conturile cetatenilor americani in cele ale companiilor de jocuri online.

     

    De fapt, aceste conturi sunt un alt motiv care i-a facut pe americani sa adopte legea. Desi jumatate din piata mondiala de jocuri de noroc online e reprezentata de pariorii americani, industria este operata aproape complet de companii din afara SUA, in principal de cele cu sediul in paradisuri fiscale (ex: PartyGaming se supune regimului fiscal din Gibraltar). O ramura a industriei care produce 6 miliarde de dolari anual si plateste taxele aferente catre trezoreria americana ar fi fost poate mai putin vulnerabila la votul hotarat al Congresului. Republicanul Jim Leach, membru in Congres si sustinator al acestei legi, a declarat pentru Herald Tribune ca „nu exista nimic in jocurile de noroc online care sa creasca produsul intern brut sau sa faca America mai competitiva in lume“. Tot el a adaugat ulterior ca „toata lumea pierde daca aceasta industrie isi continua tendinta remarcabila de crestere“.

     

    Si chiar daca serverele site-urilor nu erau oricum in SUA, interdictia pusa institutiilor financiare ridica probleme si costuri suplimentare. Companii care ofera servicii financiare si Camera de Comert americana si-au aratat imediat ingrijorarea fata de procedurile pe care va trebui sa le foloseasca pentru a detecta si bloca potentiale transferuri de bani ilegale. „Daca-si vor da seama ca bancilor pur si simplu le lipseste tehnologia pentru a lua aceasta atitudine, atunci nu va trebui sa fim atat de atenti la transferuri“, spune Steve Verdier, director ICBA, asociatie care cuprinde 5.000 de institutii financiare din SUA. „Trezoreria nu are cum sa ne ceara ceva ce nu putem realiza.“ Reactia companiilor afectate, incercand sa tempereze tranzactiile prin care majoritatea investitorilor incearca sa scape de actiunile care le-au adus pierderi a fost sa declare ca isi vor orienta atentia spre alte piete, in principal Asia si Europa. Dar jucatorii asiatici sau europeni sunt mult mai rari. La o valoare a pietei de 2,1 mld. $ anul trecut, Asia reprezinta doar o treime din cat este acum piata americana.

     

    Chiar daca se tripleaza, asa cum se asteapta analistii, va ajunge la nivelul de azi al celei din SUA abia in 2010. Si ca si cum lucrurile nu ar fi devenit brusc suficient de complicate pentru cei din industrie, in Asia metodele de plata electronice sau prin carduri bancare nu sunt nici pe departe atat de raspandite ca si in SUA sau tarile UE.

     

    Sperantele in Asia sunt legate de Japonia si China, prima datorita dezvoltatei infrastructuri bancare si a utilizarii intensive a platilor electronice si cea de a doua datorita dimensiunilor. Dar nu inseamna ca, odata eliminate de Statele Unite, alte tari privesc cu entuziasm neconditionat acest business. In China, de exemplu, guvernul a fortat companiile care ofera acces la Internet sa blocheze site-urile companiei 888 Holdings in aproape toate teritoriile chineze. In viitorul apropiat, de Europa se leaga cele mai mari sperante ca va umple o parte din golul in buget creat de Congres. Toti marii „jucatori“ din piata jocurilor de noroc pe Internet si-au manifestat imediat interesul pentru aceasta piata. Fie acum, fie prin achizitii recente ale unor companii locale pentru a-si consolida pozitia. Compania austriaca Bwin Interactive Entertainment, de exemplu, a cumparat in decembrie 2005 site-ul suedez Ongame pentru 643 mil. $. Analistii se asteapta ca anunturile de achizitii in Europa facute de companiile izgonite din SUA sa abunde in viitor.

     

    Chiar si acum, se pot vedea companii pentru care aceasta lege va avea un impact benefic asupra afacerilor. De exemplu, institutiile financiare din afara SUA care vor colecta probabil o parte din conturile aflate acum la banci americane. Un american care isi deschide un cont la o banca elvetiana va putea pana la urma paria sau juca poker pe site-uri din Gibraltar, de exemplu. Cei care nu vor face acest efort, dar sunt jucatori impatimiti, vor redescoperi poate cazinourile clasice. In seara in care legea a fost adoptata de Congres, asa-numitii „bookies“, cei care intermediaza pariuri pentru jocuri sportive au fost vazuti petrecand pana dimineata in Central Park din New York. Kenneth Wietzner, expert in pariurile pe Internet care i-a remarcat, spune, citat de Forbes, ca „afacerile lor probabil vor creste de patru ori“. Poate si o parte din investitorii ruinati de bursa din Londra, cu doveditul apetit pentru risc, vor deveni acum clientii lor.

  • Mana moarta

    Congresul american a votat: site-urile de pariuri si jocuri de noroc online nu mai au ce cauta in Statele Unite. Aflate inca in criza, companiile din industrie au anuntat ca se vor orienta spre alte piete, dupa ce le-au aratat investitorilor ca America e o mana pierzatoare. Care nu i-a tratat cu manusi.

     

    Unii dintre cei care tranzactioneaza actiuni la burse spun ca un ochi vigilent pe cifre si pe evolutia pietelor te poate feri de surprize, altii ca este mai degraba un joc de noroc in care trebuie sa anticipezi cum vor reactiona ceilalti investitori. Riscul e cu atat mai mare cu cat titlurile din portofoliu sunt emise de companii din industria de 12 mld. de dolari la nivel mondial a jocurilor de noroc pe Internet. Dar semnele ca ar putea urma un soc la London Stock Exchange, principala bursa pe care sunt tranzactionate astfel de titluri, nu au lipsit.

     

    Republicanii americani au inaintat Congresului, in aprilie anul acesta, un plan de proiect al unei legi care sa interzica jocurile de noroc online pentru pariorii din Statele Unite, tara care reprezinta principala sursa de venit pentru aceste dotcomuri – cu sase miliarde de dolari anual. Ulterior, presedintele George Bush a mentionat intr-un discurs oficial ca jocurile de noroc pe Internet sunt considerate ilegale pe teritoriul american, afirmatie trecuta prea usor la capitolul gafe prezidentiale, pentru ca la vremea aceea ii lipsea argumentul juridic.

     

    Cel mai recent semnal de alarma pentru investitorii la bursa ar fi putut fi reprezentat de arestarea pe 6 septembrie pe aeroportul Kennedy a lui Peter Dicks, fost CEO al companiei britanice Sportingbet Plc. Ofiterii vamali l-au retinut dupa ce au descoperit ca este cautat de politia din statul Louisiana pentru „online gambling“, activitate declarata ilegala in opt dintre statele americane la acea data. Dicks a fost eliberat la scurt timp dupa arestare, dupa ce judecatorul din New York, stat in care aceste activitati nu erau interzise, a refuzat sa-l extradeze politiei statale din Louisiana. Cu toate acestea, investitorii in actiuni „fierbinti“ au determinat doar corectii minore ale preturilor de tranzactionare. Si-au pastrat sangele rece, au preferat sa riste in continuare si sa joace pana la ultima mana. Si au pierdut aproape tot.

     

    Dupa ce, sambata, 30 septembrie, o lege care interzice jocurile de noroc pe Internet a intrunit majoritatea ceruta in Congresul american, luni, 2 octombrie, actiunile celor mai mari companii din industrie au plonjat la bursa din Londra.

     

    Actiunile PartyGaming, unul dintre cele mai mari site-uri de gambling online, s-au devalorizat cu 57% in dimineata fatidica de luni, iar cele ale companiei concurente 888 Holdings au scazut cu 33%. Pentru PartyGaming, cea mai mare companie de acest tip, scaderea actiunilor a sters 2 miliarde de lire sterline (3,8 mld dolari) de capitalizare bursiera. Ambele companii au declarat public ca se vor retrage complet de pe piata americana imediat ce presedintele George W. Bush isi va pune semnatura pe legea adoptata de Congres, ultima etapa procedurala inainte de intrarea sa in vigoare.

     

    „O atare aplicare a legii va trage inapoi compania noastra, actionarii ei, jucatorii nostri si industria intreaga. In vreme ce pariurile la cursele de cai, loteriile de stat si anumite jocuri online sunt protejate de aceasta lege, suntem dezamagiti ca popularitatea jocurilor de poker in special nu a fost protejata“, declara Mitchell Garber, CEO-ul PartyGaming pe site-ul companiei. El mai reprosa tratamentul preferential de care beneficiaza in continuare cazinourile obisnuite, neafectate de aceasta lege. Argumentele republicanilor care au initiat procedura de scoatere in afara legii a jocurilor de noroc online se invart in jurul mai multor teme. In primul rand, sunt binecunoscute temerile americanilor, in general, in privinta accesului minorilor la servicii, produse sau informatii nepotrivite varstei. Intr-un cazinou obisnuit, accesul unei persoane sub 21 de ani poate fi controlat, fiind strict interzis. Acelasi lucru nu este valabil insa si pentru un cazinou virtual, unde singurul paznic poate fi reprezentat de software-ul de control parental. Anumite programe, de regula incluse in produsele de securitate informatica, le permit parintilor sa treaca pe o „lista neagra“ site-urile care nu pot fi vizitate decat dupa introducerea unei parole.

     

    Dar un control strict ramane dificil de realizat, in primul rand pentru ca un jucator minor de poker online sau de pariuri poate oricand sa isi aleaga o alta destinatie din multitudinea de site-uri de acest fel, intens promovate prin mesaje SPAM. Iar accesul la Internet nu este tributar pentru un minor unui singur calculator. Pe de alta parte, nici proprietarii site-urilor nu au la dispozitie mijloace prin care sa delimiteze publicul sub varsta legala de jucatorii agreati.

     

    Iar o alta problema vine si din directia acestora din urma. Mai multi membri ai Congresului au cazut de acord ca sunt expusi unui risc mai mare pe Internet de a pierde mai multi bani, mai repede. Ei spun ca un jucator intr-un cazinou are o reprezentare mai buna asupra valorii riscate cand are in fata banii sau jetoanele. Pe Internet se joaca introducand datele cardului bancar si singura reprezentare sunt cifre afisate pe monitorul calculatorului. Mai mult, in Statele Unite exista persoane carora le este interzis sa joace – vezi cazul jucatorilor dependenti, care simt o nevoie incontrolabila de a fi la masa de joc si al caror scop nu mai este castigul financiar, ci jocul in sine. Nu intamplator, psihiatrii compara dependenta de jocurile din cazinouri cu cea data de droguri.

     

    Revenind la noua lege, analistii considera ca aceasta va primi fara nici un fel de probleme girul presedintelui, cu atat mai mult cu cat vizeaza intr-o mai mare masura proprietarii cazinourilor virtuale si bancile decat jucatorii in sine. Tinand cont de caracterul specific al Internetului, in care accesul publicului poate fi cu greu ingradit, legea pune in ilegalitate serverele care gazduiesc aceste site-uri pe teritoriul SUA, in vreme ce bancile nu mai au permisiunea de a asigura transferul banilor din conturile cetatenilor americani in cele ale companiilor de jocuri online.

     

    De fapt, aceste conturi sunt un alt motiv care i-a facut pe americani sa adopte legea. Desi jumatate din piata mondiala de jocuri de noroc online e reprezentata de pariorii americani, industria este operata aproape complet de companii din afara SUA, in principal de cele cu sediul in paradisuri fiscale (ex: PartyGaming se supune regimului fiscal din Gibraltar). O ramura a industriei care produce 6 miliarde de dolari anual si plateste taxele aferente catre trezoreria americana ar fi fost poate mai putin vulnerabila la votul hotarat al Congresului. Republicanul Jim Leach, membru in Congres si sustinator al acestei legi, a declarat pentru Herald Tribune ca „nu exista nimic in jocurile de noroc online care sa creasca produsul intern brut sau sa faca America mai competitiva in lume“. Tot el a adaugat ulterior ca „toata lumea pierde daca aceasta industrie isi continua tendinta remarcabila de crestere“.

     

    Si chiar daca serverele site-urilor nu erau oricum in SUA, interdictia pusa institutiilor financiare ridica probleme si costuri suplimentare. Companii care ofera servicii financiare si Camera de Comert americana si-au aratat imediat ingrijorarea fata de procedurile pe care va trebui sa le foloseasca pentru a detecta si bloca potentiale transferuri de bani ilegale. „Daca-si vor da seama ca bancilor pur si simplu le lipseste tehnologia pentru a lua aceasta atitudine, atunci nu va trebui sa fim atat de atenti la transferuri“, spune Steve Verdier, director ICBA, asociatie care cuprinde 5.000 de institutii financiare din SUA. „Trezoreria nu are cum sa ne ceara ceva ce nu putem realiza.“ Reactia companiilor afectate, incercand sa tempereze tranzactiile prin care majoritatea investitorilor incearca sa scape de actiunile care le-au adus pierderi a fost sa declare ca isi vor orienta atentia spre alte piete, in principal Asia si Europa. Dar jucatorii asiatici sau europeni sunt mult mai rari. La o valoare a pietei de 2,1 mld. $ anul trecut, Asia reprezinta doar o treime din cat este acum piata americana.

     

    Chiar daca se tripleaza, asa cum se asteapta analistii, va ajunge la nivelul de azi al celei din SUA abia in 2010. Si ca si cum lucrurile nu ar fi devenit brusc suficient de complicate pentru cei din industrie, in Asia metodele de plata electronice sau prin carduri bancare nu sunt nici pe departe atat de raspandite ca si in SUA sau tarile UE.

     

    Sperantele in Asia sunt legate de Japonia si China, prima datorita dezvoltatei infrastructuri bancare si a utilizarii intensive a platilor electronice si cea de a doua datorita dimensiunilor. Dar nu inseamna ca, odata eliminate de Statele Unite, alte tari privesc cu entuziasm neconditionat acest business. In China, de exemplu, guvernul a fortat companiile care ofera acces la Internet sa blocheze site-urile companiei 888 Holdings in aproape toate teritoriile chineze. In viitorul apropiat, de Europa se leaga cele mai mari sperante ca va umple o parte din golul in buget creat de Congres. Toti marii „jucatori“ din piata jocurilor de noroc pe Internet si-au manifestat imediat interesul pentru aceasta piata. Fie acum, fie prin achizitii recente ale unor companii locale pentru a-si consolida pozitia. Compania austriaca Bwin Interactive Entertainment, de exemplu, a cumparat in decembrie 2005 site-ul suedez Ongame pentru 643 mil. $. Analistii se asteapta ca anunturile de achizitii in Europa facute de companiile izgonite din SUA sa abunde in viitor.

     

    Chiar si acum, se pot vedea companii pentru care aceasta lege va avea un impact benefic asupra afacerilor. De exemplu, institutiile financiare din afara SUA care vor colecta probabil o parte din conturile aflate acum la banci americane. Un american care isi deschide un cont la o banca elvetiana va putea pana la urma paria sau juca poker pe site-uri din Gibraltar, de exemplu. Cei care nu vor face acest efort, dar sunt jucatori impatimiti, vor redescoperi poate cazinourile clasice. In seara in care legea a fost adoptata de Congres, asa-numitii „bookies“, cei care intermediaza pariuri pentru jocuri sportive au fost vazuti petrecand pana dimineata in Central Park din New York. Kenneth Wietzner, expert in pariurile pe Internet care i-a remarcat, spune, citat de Forbes, ca „afacerile lor probabil vor creste de patru ori“. Poate si o parte din investitorii ruinati de bursa din Londra, cu doveditul apetit pentru risc, vor deveni acum clientii lor.

  • crah.dotcom.2

    Dupa scaderile in linie de la inceputul anilor 2000 ale companiilor din Internet listate la burse, legea care interzice jocurile de noroc online in SUA a avut un efect comparabil.

    Din cele circa 2.000 de companii, mai ales cele din paradisuri fiscale, 23 sunt listate la Londra. In ziua de 2 octombrie, supranumita deja „lunea neagra“, pretul titlurilor a scazut in medie la jumatate. Afectate au fost si actiunile firmelor care produc software pentru site-urile de jocuri de noroc sau cele de servicii financiare.