BusinessMagazin

Blog

  • La Brat cu DOW

    Cine ar incheia un contract comercial pe 14 ani fara cateva motive puternice? O piata care se va dubla in urmatorii cinci ani, cresteri ale capacitatilor de productie, investitii si know-how. Miza: masele plastice.

     

    Intrat in zodia consumului, estul Europei nu inregistreaza cresteri numai la electrocasnice sau tehnica de calcul, ci si la banalele mase plastice. Asa ca petrochimia are si isi va pastra si in continuare tendinta de afacere cu sens unic: in sus. Specialistii estimeaza ca rata de crestere anuala a vanzarilor din Romania pentru produsele fabricate din mase plastice va fi de 20-22%, in urmatorii cinci ani, vanzarile urmand sa ajunga la o cantitate minima de 10-12 kg/cap de locuitor. Chiar daca valorile sunt ceva mai mari in restul statelor din zona, consumul de mase plastice nu a ajuns la nivelul celui din vestul Europei, iar cresterile sunt inevitabile.

     

    In aceste conditii, saptamana trecuta, reprezentanti ai Rompetrol si ai companiei americane Dow Chemical au semnat un acord prin care compania romaneasca va livra catre Dow, timp de 14 ani, polietilena de inalta si joasa densitate. Cantitatea produsa anual la Petromidia va fi de pana la 100.000 de tone, in prima faza a acordului livrarile catre compania americana ridicandu-se la 60.000 de tone pe an. „Este un contract pur comercial, in care fiecare vine cu cate ceva“, explica Florin Andrei, directorul general al Rompetrol Chemicals. Atuul celor de la Rompetrol este, in opinia lui Markus Wildi, presedintele Dow Europe, prezenta strategica in Europa de Est si hotararea de a investi sustinut in petrochimie

     

    In parteneriat, Dow vine cu strategia si cunostintele despre piata, cu livrari de ma-terie prima in primii doi ani, precum si cu transfer de tehnologie si know-how. „Aici recunosc ca avem lipsuri, pentru ca oamenii au plecat in perioada 1996-1997 si in acest moment nu avem specialisti in tara. Asa ca am cautat un parteneriat tehnologic si co-mercial care sa permita dezvoltarea unei strategii“, spune Florin Andrei.

     

    Piata Europei de Est a devenit o tinta importanta pentru Dow. „Suntem prezenti de 35 de ani in Europa de Est, unde avem trei fabrici si sapte reprezentante. Operatiunile din ultimii ani au inregistrat o crestere fantastica, nemaiintalnita, de 30-40%“, a spus Markus Wildi. Un argument pentru compania americana este dezvoltarea economica a regiunii: cresteri ale Produsului Intern Brut de circa cinci procente, ce depasesc cele doua procente inregistrate in vestul Europei. Balanta este inversa in privinta plasti-cului: vanzarile in tarile din Europa Occidentala au fost anul trecut de 31 kg/cap de locuitor, fata de numai 6 kg/cap de locuitor in tarile din Europa de Est.

     

    Florin Andrei spune ca investitiile Rompetrol Petrochemicals vor atinge in sectorul petrochimic, in urmatorii trei ani, 400-450 milioane dolari. Din aceasta suma, 200 milioane dolari se vor indrepta spre modernizarea si retehnologizarea instalatiilor existente, iar restul va fi alocat pentru construirea mai multor unitati, intre care la instalatia de piroliza sau o fabrica de PET si una de propilena.

     

    „Prima instalatie de polietilena de joasa densitate se va deschide la jumatatea acestui an, cu o capacitate de 60.000 de tone pe an, urmand ca in urmatorii doi ani sa ajunga la 100.000 de tone. Totodata, la sfarsitul acestui an sau in trimestrul intai al anului 2007, vom deschide fabrica de polietilena de inalta densitate, cu aceeasi capacitate de productie“, a spus Andrei.

     

    In prezent, pe platforma petrochimica de la Petromidia functioneaza o singura instalatie de etilena, care a avut anul trecut o productie de 74.000 de tone. Instalatiile, spune Andrei, erau la nivelul tehnologic al anului 1985 si au functionat in plin, ultima oara, in 1996.

     

    Retehnologizarea a inceput in urma cu un an si jumatate, iar acum sunt modernizate in proportie de 80%. Andrei apreciaza ca, in urma acestor investitii, cifra de afaceri a Rompetrol Chemicals urmeaza sa ajunga la 400-500 de milioane de dolari in urmatorii trei ani. „Practic, in urmatorii cinci ani, vom ajunge la o productie de 700.000 de tone de propilena, iar cifra de afaceri ar putea ajunge la o valoare de circa un miliard de dolari.“ Rompetrol Petrochemicals este in acest moment principalul producator de polipropilena din Romania, detinand 64% din piata de profil. Complexul petrochimic de pe platforma Midia-Navodari a inregistrat, in 2005, o cifra de afaceri de 130 de milioane de dolari, in crestere cu circa 28% fata de anul precedent.

     

    Cele doua parti au discutat cam o luna si jumatate pentru fiecare an din contract, adica un an si opt luni de negocieri pentru un parteneriat de 14 ani. Semnatarii contractului nu au oferit prea multe detalii, preferand ambiguitatea umorului: „…nimic din ce e bun nu e usor…“ (Florin Andrei); „…inainte de a te marita e bine sa te logodesti…“ (Markus Wildi).

     

    Dar explicatia se poate dovedi mult mai simpla decat ar lasa sa se inteleaga ermetismul participantilor: este vorba de cei 14 ani de contract, adica o perioada mare de timp, in care la conducerea celor doua companii vor aparea echipe noi, poate cu viziuni diferite. In acelasi timp trebuie luata in calcul si volatilitatea ridicata a pietei produselor petrochimice, direct afectata de evolutia pretului petrolului. Acesta a ajuns in ultimii doi ani in zona a 70 de dolari barilul, o crestere mai mult decat dubla. Pretul propilenei este, in prezent, pe piata internationala, de circa 1.100 de dolari pe tona.

     

    In final trebuie spus ca parteneriatul dintre Rompetrol si Dow poate fi un prim pas pentru ceea ce s-ar numi potentialul de dezvoltare a petrochimiei romanesti. Un potential intuit de unii, dar care si-a cautat drumul, o perioada, pe cai gresite.

     

    La jumatatea lunii februarie a anului 2003 piata bursiera romaneasca a traversat un moment de deruta: Ministerul Industriilor anunta intentia formarii unei structuri petrochimice gigant, care sa grupeze diviziile petrochimice ale Petrom (rafinaria Arpechim) si Rompetrol, precum si combinatul Oltchim Ramnicu Valcea. Cele trei entitati sunt si principalii furnizori de materii prime pentru industria maselor plastice: Arpechim cu polietilena, Petromidia cu polipropilena si Oltchim cu praful PVC.

     

    In urma anuntului, conducerea Bursei s-a vazut obligata sa solicite explicatii celor trei companii, iar actiunile au fost oprite de la tranzactionare. In cele din urma, anuntul a ramas un simplu anunt, pentru ca nimeni nu s-a angajat sa mai creeze un gigant petrochimic, asa ca Petrom a fost preluat de grupul austriac OMV, Oltchim urmeaza sa se privatizeze iar Rompetrol a ales sa se descurce pe piata.

  • Acord pe 14 ani

    Potrivit acordulului de saptamana trecuta, Rompetrol va livra companiei americane Dow Chemical, timp de 14 ani, polietilena de inalta si joasa densitate. Cantitatea produsa anual la Petromidia va fi de pana la 100.000 de tone.

     

    DOW CHEMICAL

    • operatiuni in 175 de tari
    • cifra de afaceri de 46 de miliarde de dolari
    • 42.000 de angajati

    ROMPETROL

    • operatiuni in 12 tari
    • cifra de afaceri de 2,34 miliarde de dolari
    • 6.600 de angajati

  • Romania de plastic

    Piata maselor plastice inregistreaza o crestere accentuata, sustinuta de dezvoltarea industriei auto, a celei hoteliere si a constructiilor.

     

    JUCATORI: Numarul prelucratorilor de mase plastice a crescut de la 18 la 600 in ultimii 15 ani.

     

    PIATA: Valoarea pietei de materiale plastice este estimata in prezent la peste un miliard de euro.

     

    MATERIE PRIMA: Asigurata de Petromidia, Arpechim, Oltchim.

  • ROMPETROL PETROCHEMICALS

    Rompetrol Petrochemicals, divizia petrochimica a Rompetrol, detine 64% din piata romaneasca de propilena.

     

     

    2003

    2004

    2005

    Productie (tone)

    63.065

    73.861

    74.358

    Vanzari (tone)

    71.678

    100.543

    128.139

    Venituri (mii $)

    61.940

    102.145

    130.241

  • Inovatia in creditare face in ciuda BNR

    La inceput de primavara bancherii – presati de concurenta, incurajati de nevoia de consum, fortati la inventivitate de restrictiile BNR – au aruncat in joc oferte noi. Adaugati aici milioanele de euro investiti in promovare si apoi raspundeti la o intrebare: ce sanse mai are incercarea BNR de a frana consumul pe datorie?

     

    Parca pe masura ce banca centrala pare mai decisa sa puna la bataie toata puterea pe care o are pentru a tempera – macar in parte – apetitul romanilor de a consuma pe credit, bancherii devin mai inventivi in a-si face imprumuturile mai atragatoare in ochii celor ce le calca pragul. Pana la urma, e si normal sa fie asa, pentru ca cele doua parti au interese diferite: bancherii sa faca profit si sa isi multumeasca actionarii, iar banca centrala sa tina sub control un echilibru macroeconomic ce nu mai e chiar echilibrat. Asa se face ca, pe zi ce trece, piata bancara se imbogateste cu noi tipuri de imprumuturi: mai ieftine (macar in aparenta), mai simplu de accesat, extinse pe perioade tot mai lungi. Toate promovate prin campanii agresive, sustinute de bugete de publicitate consistente.

     

    Primavara pare sa fi adus pentru bancheri o schimbare in modul de a-si gandi tactica: dupa ce finele anului trecut au pus preponderent accentul pe scaderea costurilor de creditare (generata, in parte, chiar din politica bancii centrale), acum au schimbat macazul. Motivul? Dobanzile au coborat, spun unii reprezentanti ai bancilor, in unele cazuri chiar si „pana la un nivel de-a dreptul nesustenabil“. Ce a adus, asadar, nou ultima perioada? Creditele „reincarcabile“ (lansate de BRD la finele lui martie), imprumuturi cu „trageri multiple“ (au venit, in aprilie, de la BCR), credite ce pot fi obtinute si la telefon (incluse recent in oferta Bancpost), carduri de credit cu perioada de gratie de 100 de zile (de la Banca Transilvania) sau cu creditul asigurat pentru cazul pierderii locului de munca (lansate saptamana trecuta de ABN Amro) – sunt doar cateva exemple.

     

    Deloc greu de inteles, capul de afis il tin in continuare imprumuturile pentru nevoi personale, adica cele pentru care clientii nu sunt nevoiti sa justifice destinatia fondurilor. Zeci si sute de mii de euro (sau echivalentul in lei) pe care clientii ii pot cheltui cum vor, garantand imprumutul (cel mai adesea) cu ipoteca pe casa.  Pe aceeasi idee a libertatii de a putea cheltui banii fara a fi nevoie de nici o justificare privind destinatia lor, un alt produs vedeta (de ceva vreme incoace) in oferta bancherilor este cardul de credit. Dupa ce l-au promovat ani buni mai degraba ca un produs elitist, bancherii par acum decisi ca el sa nu mai lipseasca din portofelul nici unui roman. Asa se face ca – sustinuta si de aparitia in cursul anului trecut a cardurilor de credit cobranded – piata cardurilor de credit s-a dublat anul trecut, ajungand undeva in jur de 700 de mii de bucati.

     

    Primele concluzii? Bancherii sunt acum dispusi – sau doar fortati de piata – sa promoveze o usurinta tot mai mare in acordarea imprumuturilor, dublata de o relaxare fara precedent a conditiilor. Daca in urma cu doar un an dosarul de credit trebuia sa includa zeci si zeci de hartii, adeverinte, garantii, iar fara carte de munca nici nu se putea concepe un drum la banca pentru a cere bani cu imprumut, acum lucrurile s-au schimbat semnificativ. Au aparut, de asemenea, imprumuturile ce se pot acorda direct la telefon (Bancpost), unitatile bancare specializate doar pe vanzarea anumitor credite (Raiffeisen) sau adevarate armate de agenti de vanzare ce merg acasa la clienti (ABN Amro).

     

    Bancpost, spre exemplu, a venit saptamana trecuta cu inovatia „creditului prin telefon“. Printr-o linie telefonica gratuita, clientii pot face „rezervarea“ creditului dorit, dupa care poate merge la unitatea Bancpost aleasa doar pentru indeplinirea formalitatilor necesare – respectiv semnarea contractului de credit – si pentru a-si ridica banii. Totodata, banca a modificat si oferta de credite, simplificand documentatia necesara pentru creditele de nevoi personale.

     

    Astfel, alaturi de imprumutul clasic, pentru care este nevoie de documentatia standard, exista, de acum, si varianta simplificata. Practic, doar cu o adeverinta de venit la dosar, clientii pot imprumuta maxim 18.000 de lei noi sau 5.000 euro, la jumatate din sumele maxime acordate in cazul dosarului standard. Grecii, care si-au propus ca anul acesta sa-si dubleze portofoliul de credite „pe toata linia“, potrivit presedintelui Mihai Bogza, au extins in acelasi timp si perioada de creditare la 10 ani, indiferent de varianta aleasa. Dobanda practicata – doar promotional, pentru primele trei luni – e de 9,95 % pe an. Ulterior, ea poate fi modificata in functie de conditiile pietei.

     

    Tot la zece ani au urcat termenele scadente pentru imprumuturile de nevoi persoanale, la inceputul lui aprilie, si bancherii de la Banca Romaneasca. „Am urmat, prin acest produs, o tendinta clara a pietei“, comenta pentru BUSINESS Magazin Paul Isoiu, director general adjunct al bancii. Extinderea perioadelor de creditare – pentru toate tipurile de imprumuturi – a fost preluata, practic, de toata piata, pentru a usura povara lunara a ratelor pentru clienti si a le permite sa se incadreze in limitele de indatorare impuse de banca centrala.

     

    Si in cazul ofertei de la Banca Romaneasca, dobanda este tot variabila, situandu-se in prezent la 10%. Suma maxima ce poate fi imprumutata este echivalentul a 10.000 de euro, iar costurile creditului mai includ un comision lunar de 0,2% aplicat la valoarea aprobata a creditului, platibil lunar la datele de scadenta din sursele clientului Nici primii doi „grei“ ai sistemului bancar romanesc, BCR si BRD, n-au stat degeaba si au mai aruncat in joc cate o oferta. Unde se duce lupta? Evident, tot in acelasi domeniu al creditelor de nevoi personale. La cateva zile distanta unul de celalalt, BRD si BCR au lansat cate o noua oferta de astfel de credite, total inedite pentru piata romaneasca.

     

    Astfel, la finele lui martie, de la BRD a venit creditul de nevoi personale cu ipoteca, „reincarcabil“ pe masura rambursarii datoriei initiale. Un tip de credit pe care francezii de la Société Générale nu il au nici macar in Franta, el fiind mai degraba specific tarilor anglo-saxone, potrivit directorul general adjunct al  BRD, Herve Barbazange. Noutatea tine de faptul ca, dupa un an de la acordarea creditului initial – a carui valoare poate urca pana la 100.000 de euro sau 360.000 de lei noi pe o perioada de maxim 25 de ani -, clientul poate obtine noi credite in cadrul aceluiasi contract. Practic, finantarile ulterioare se acorda in baza aceleiasi garantii ca si creditul initial si nu sunt comisionate la acordare. Pentru creditele in euro, bancherii de la BRD practica o dobanda de 7,9% pe an, iar pentru cele in lei dobanda este de 8,5%. Pentru ambele situatii, dobanzile sunt variabile.

     

    Pentru ce poate fi folosit un astfel de credit? Teoretic, pentru orice, in conditiile in care banca nu cere nici o justificare a destinatiei. De multe ori un astfel de imprumut merge catre achizitia de locuinte, procedura de obtinere fiind clar mai simpla decat in cazul creditelor imobiliare sau ipotecare. Motiv pentru care, rand pe rand, bancherii au majorat sumele imprumutate, mergand de la cateva mii de euro (cat erau in urma cu doar un an-doi) pana la peste 100 de mii de euro.

     

    La fel de adevarat, pentru creditele de aceasta valoare se solicita garantii ipotecare. Si totusi, spune Rozaura Stanescu, Director Directia Studii si Dezvoltare Produse / Departamentul Strategie si Marketing de la BRD-GSG, chiar daca la multe tipuri de imprumuturi aruncate pe piata de banci exista pericolul unei canibalizari a produselor, aici nu este cazul. „Eu cred ca nisele de clienti sunt diferite pentru creditul de nevoi personale cu ipoteca si cel imobiliar sau ipotecar“, explica ea, pentru ca in primul caz este vorba de clienti care au deja o casa. „Un astfel de credit merge mai degraba catre renovari, reamenajari, achizitii de bunuri pentru casa“, este de parere Stanescu, astfel ca banca nu risca sa-si compromita produsele de tip ipotecar sau imobiliar.

     

    Pe de alta parte, explica ea, „efectul pervers“, de canibalizare intre produse cu caracteristici apropiate exista si este cu mult mai evident, spre exemplu, in cazul unui credit de nevoi personale de mica valoare (cele clasice, fara ipoteca) si, spre exemplu, creditele auto.

     

    La BCR, perioada de acordare a creditului cu trageri multiple, asa numitul „MaxiPlus“, lansat pe piata in primele zile ale lui aprilie, este ceva mai mica decat la BRD – merge pana la maxim 20 de ani. In primii cinci ani, clientii pot efectua trageri si rambursari multiple in limita plafonului de credit disponibil – care poate urca pana la 150.000 de euro (sau echivalentul in lei sau dolari). In aceasta perioada, asadar, creditul functioneaza ca o linie de credit, iar dupa primii cinci ani clientul poate efectua doar rambursarea creditului. Dobanda – si in acest caz variabila – este in prezent de 11% pentru creditele in euro, 11,25% pentru cele in dolari si 12,1% pentru finantarile in moneda nationala. Dupa perioada de trageri si rambursari, dobanda va fi cea a creditului obisnuit pentru nevoi personale de la BCR.

     

    Inovatiile bancherilor nu se se vor opri aici, cu siguranta. Motivele pentru care fiecare incearca sa vina cu ceva nou, cu „o chichita“ proprie, nu sunt deloc greu de inteles sau explicat. „Pana la urma, un credit tot credit e la orice banca“, spune Rozaura Stanescu de la BRD. Si atunci, ce conteaza cu adevarat este relatia cu banca respectiva, conditiile de acordare, „conditiile suplimentare pe care fiecare banca in parte se gandeste sa le ofere clientilor sai“. Cu atat mai mult cu cat, in timp, cererea de credite s-a dovedit destul de inflexibila la pret – astfel ca romanii s-au imprumutat la fel de mult si cand dobanzile erau uriase (cu doar unul-doi ani in urma), si cand acestea au coborat simtitor.

     

    Si o vor face si in continuare in mod sustinut, spun analistii. Chiar daca, sub impactul restrictiilor impuse de banca centrala, ritmul se va mai reduce, „activitatea de creditare va continua sa creasca sustinut“, este de parere Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen Bank. Astfel ca, anticipeaza el, daca anul trecut creditul total reprezenta circa 21% din PIB, in 2006 procentul ar putea creste spre 25%.  Recent, chiar prim-viceguvernatorul bancii centrale, Florin Georgescu, aprecia ca si anul acesta creditul pentru populatie va inregistra o crestere, dar cel mult la fel de mare precum cea din 2005 – respectiv de circa 45%.

     

    La creditele pentru populatie, „partea leului“ va reveni in 2006 creditelor in lei, ajunse deja sa reprezinte circa jumatate din total, spun bancherii. In materie de dobanzi, spune Dumitru, surprize placute (sau cel putin de aceeasi amploare ca anul trecut) nu vor mai fi cu siguranta. Ba din contra, pentru ca multe dintre banci au coborat deja prea mult cu dobanzile la lei, vom asista la aparitia unor noi comisioane. Asa incat, per an-samblu „costul creditelor in lei nu doar ca nu va mai scadea, ci din contra, chiar ar mai putea creste in multe cazuri“. In ceea ce priveste imprumuturile in valuta, cresterea dobanzilor vine atat din contextul international, dobanzile interne fiind „legate“ de dobanzile externe de la euro si dolar, cat si ca urmare a masurilor BNR. Masuri pe care, crede seful cercetarii de la Raiffeisen, bancherii centrali le-ar mai putea inaspri si in continuare, „urcand rata minima a rezervelor pentru valuta spre 50%“. Lucru care, automat, va genera si o crestere a costurilor pentru clienti.

     

    Tragand insa linie si adunand, bancherii sunt optimisti: un studiu realizat la finele lui 2005 de Institutul Bancar Roman printre managerii bancilor a aratat ca miza ramane si anul acesta cresterea retailului. Optimism pe care cele mai recente statistici ale bancii centrale il sustin din plin: dupa o scadere a creditelor de consum in ultimele luni ale anului trecut, ianuarie si februarie 2006 au adus din nou cresteri. Iar primele doua luni din an sunt, cel putin in teorie, cele mai slabe pentru vanzarile bancherilor.

  • Cele mai putine credite

    Volumul creditelor luate de romani va creste anual, in perioada 2006-2008, cu o medie de circa 22%, arata un studiu publicat recent de UniCredit Group, in timp ce avutia se va majora si ea anual cu circa 17%.

     

    AVUTIE: Desemneaza valori ce includ numerarul, depozitele, titluri si actiuni, participatii la fonduri mutuale, asigurari si pensii, si reprezinta, in cazul Romaniei, circa 19% din produsul intern brut (PIB). Acelasi indicator este, in regiunea desemnata de bancherii de la Unicredit drept Noua Europa (ce include Romania, Bulgaria, Cehia, Croatia, Polonia, Slovacia, Turcia si Ungaria), de circa 53% din PIB.

     

    INDATORAREA: In Romania se situeaza la cel mai scazut nivel din Noua Europa, ajungand in prezent la circa 8% din PIB, comparativ cu media regiunii, de 14%. In tara noastra, indatorarea financiara pe locuitor a fost, anul trecut, de 277 de euro, insa nivelul este estimat sa creasca pana in  2008 la 546 de euro.

     

    RITM DE CRESTERE: La capitolul „indatorare“, bancherii de la Unicredit vad pentru Romania un ritm de crestere medie anuala de circa 22% intre 2006 si 2008. Spre comparatie, media regiunii va fi de doar 19%, arata acelasi raport;  ne vor depasi doar Bulgaria, cu circa 24% ritm de crestere si Turcia, cu circa 30%.

  • Nostalgia unicului jucator

    Pe langa un CEO nou-nout si inca 30 de benzinarii, Petrom a mai dobandit saptamana trecuta si pozitia de lider al pietei de combustibili pentru aero-nave, dupa cumpararea diviziei MOL Aviation. Petrom inghite, asadar, pas cu pas, cote dintr-o piata pe care, cu 10 ani in urma, era unicul jucator.

     

    Cu un an si mai bine in urma, MOL cumpara de la Shell 82 de benzinarii, divizia de combustibili pentru avioane si cea de lubrifianti, intr-o tranzactie estimata intre 70 si 90 mil. euro. In scurt timp de la preluare, sigla Shell disparea de pe toate benzinariile preluate, MOL intrand cu propriii carburanti si propriul concept de magazine in statiile preluate.

     

    Insa daca benzinariile au fost personalizate imediat, nu acelasi lucru s-a intamplat cu divizia de combustibil pentru aviatie, pe care MOL a cumparat-o doar pentru ca venea la pachet cu benzinariile pe care si le dorea. Asa se face ca si acum depozitul de pe Otopeni continua sa poarte sigla Shell Avia-tion pentru ca, dupa cum explica pentru BUSINESS Magazin Zsolt Szalay, CEO MOL Romania, „aviatia si tot ce tine de aceasta nu reprezinta obiectul nostru principal de activitate. Am preluat aceasta divizie odata cu integrarea fostei retele Shell“.

     

    Adoptata asadar de MOL pentru doar un an, divizia de combustibili pentru avioane a fost vanduta de grupul ungar saptamana trecuta, intr-o tranzactie care a implicat si un schimb de benzinarii si care a fost estimata la 20-30 mil. euro. Compania cumparata de Petrom saptamana trecuta, MOL Aviation (sau Aviation Petroleum), isi desfasoara activitatea intr-un depozit situat pe aeroportul Otopeni si are sapte angajati. Vanduta de Shell in 2004, cu o cota de piata de 15%, MOL Aviation sta acum pe piata combustibililor pentru aviatie alaturi de Petrom Aviation, de Air Total Romania (fosta Grivcorelf) si de Air BP Sales Romania, divizia de combustibili pentru aeronave a British Petroleum.

     

    Intrata 100% in portofoliul Petrom-OMV, MOL Aviation nu va fi integrata in Petrom Aviation, cum s-ar fi putut crede, dupa cum au declarat pentru BUSINESS Magazin oficialii Petrom. „In urma acestei tranzactii, Petrom va detine 100% din actiunile Aviation Petroleum si, in continuare, cota pe care o detineam pana acum in Petrom Aviation de 48,5%.“ Asadar, Petrom va controla cele doua companii fara a face deocamdata din ele un singur business, care ar depasi jumatate din piata de profil – estimata la peste 60 mil. euro.

     

    Faptul ca nou-venita in grupul romano-austriac nu se va integra in divizia de aviatie a Petrom ne poate duce cu gandul la o eventuala intrare pe piata a altui jucator: Petrom-OMV a cumparat un depozit pus la punct de Shell, cu o pozitionare buna pe aeroportul Otopeni, nu pentru a creste o afacere la care e doar actionar majoritar, ci pentru a face o noua afacere pe care o detine integral. In Austria, OMV Aviation e unul din distribuitorii importanti de carburanti pentru aeronave pe aeroportul din Viena.

     

    In ultimul an, cat a stat sub umbrela MOL, depozitul din Otopeni a renuntat la o serie de produse, spun surse din piata, fapt care a dus la o scadere a vanzarilor acestuia si implicit a cotei de piata. Luna trecuta, Petrom Aviation avea circa 38% cota de piata, Air BP aproximativ 30%, iar Air Total circa 20%, restul de 12% ramanand al MOL Aviation. „In ultimul an, depozitul cumparat de Petrom a mai scazut ca vanzari, dat fiind ca a renuntat la o parte din produsele pe care le aducea, cum ar fi combustibilul pentru aviatia mica“, spune Dorin Ivascu, directorul Regional Air Support, care detine primul aerodrom privat din tara si aduce in Romania avioane de agrement. Acesta spune ca, intre timp, singurul furnizor de combustibil pentru aceste avioane a ramas Air Total (fostul Grivcorelf), monopolul sau pe aceasta zona nefiind dorit de pasionatii de avioane de agrement, deoarece ar putea mari preturile.

     

    Momentul achizitiei MOL Aviation este insa unul de crestere a pietei, dat fiind ca, daca in urma cu patru-cinci ani, cererea era destul de mica, intensificarea traficului aeronautic a facut ca si cererea sa creasca mult in ultimii ani. Asa se face ca Petrom Aviation, care avea pierderi in anii 2000-2002, a trecut pe profit din 2004, iar anul trecut a avut o cifra de afaceri de circa 20 mil. euro.

     

    Tranzactia dintre Petrom si MOL, perfectata saptamana trecuta intre compania austriaco-romana si MOL Group (asadar, nu de Mol Romania), a implicat si un schimb de benzinarii: MOL a cedat 30 de statii si a pri-mit 10 statii Petrom si una OMV, precum si o diferenta de bani. Miscarea MOL era previzibila, dat fiind ca multe benzinarii MOL erau amplasate langa cele ale Shell sau prea aproape de ele. „De aceea am pregatit o serie de schimburi de benzinarii“, explica oficialii MOL. Insa faptul ca MOL da mai multe benzinarii decat primeste nu inseamna ca isi va modifica din cota de piata de 12%, deoarece grupul ungar pregateste alte investitii: „Vom deschide inca sase statii noi in acest an, care sunt investitii greenfield, si mai avem si alte planuri de extindere“, mai spun oficialii MOL.

     

    Singura problema de care s-ar putea lovi noii actionari ai MOL Aviation ar fi avizul Consiliului Concurentei, dat fiind ca acum romano-austriecii detin circa 50% din piata combustibililor pentru avioane. Chiar daca sub sigle diferite.            

  • Patru pentru 60 de milioane

    Piata de combustibili pentru avioane este disputata acum de patru companii.

     

    PETROM AVIATION: Fostul Romarc Fuel a fost infiintat in 1991, iar pana in 1998 a fost singurul furnizor de combustibil pentru avioane din Romania. Anul trecut, compania a avut o cifra de afaceri de aproximativ 20 mil. euro. Actionarii principali sunt SNP Petrom (48,5%), Asociatia Salariatilor SNP Petrom (20,9%) si Fondul Proprietatea (3%).

     

    AVIATION PETROLEUM (MOL AVIATION): Cumparata 100% de Petrom, compania detine 15% cota de piata.

     

    GRIVCORELF: Compania care face parte din grupul Grivco (controlat de omul de afaceri Dan Voiculescu) este un joint-venture intre Grivco si Total France.

     

    AIR BP SALES: Pe plan mondial, compania este divizia de combustibili pentru aviatie a British Petroleum. In Romania, Air BP a intrat din 1999 si a castigat recent un contract pentru 50% din necesarul de combustibil al companiei Tarom, contract care este analizat de Consiliul Concurentei.

  • Cit ne costa poluatorii industriali

    Daca maine toti cei peste 700 de mari poluatori din Romania si-ar inchide portile, ar trebui sa treaca 300 de ani pentru ca apa, aerul si solul sa se curete. Daca de maine cu totii vor respecta normele de mediu impuse de UE, momentul curateniei se indeparteaza. Dar nu de tot. 

     

    In urma cu cinci luni, ministrul mediului se declara ingrijorat de faptul ca doar 13 poluatori din 638 obtinusera autorizatia integrata de mediu, fara de care nici o companie poluatoare nu poate functiona dupa aderare. Si avea motive reale de ingrijorare: in aceeasi perioada, in raportul de tara mediul era unul din cele sapte capitole care puteau impiedica aderarea. De atunci si pana in martie, 115 poluatori si-au obtinut autorizatia si alti peste 300 au depus cerere. Dar raman peste 200 de poluatori care inca nu au facut nici un demers. Semnalul de alarma este insa clar: pana la 30 octombrie 2007 toate cele 638 de instalatii vor avea nevoie de autorizatia integrata de mediu. Iar pentru cele 443 care nu au obtinut perioade de tranzitie, mai exista un termen limita: 1 ianuarie 2007, cand trebuie finalizate toate investitiile de aliniere la standardele UE.

     

    Graba din ultimele luni inseamna, conform presedintelui Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului (ANPM), Ioan Gherhes, ca oamenii s-au disciplinat si au depasit un prag de responsabilizare: „Interesul este, clar, al companiilor de a nu fi surprinse de 30 octombrie 2007, cand ar putea fi inchise“.  Avantul romanilor l-a depasit chiar si pe cel al europenilor. Conform ministrului mediului, Sulfina Barbu, doar 14% din instalatiile statelor membre s-au conformat noilor reguli UE privind mediul, in timp ce, in Romania, 19% din instalatiile poluatoare au acte in regula.

     

    Dar obtinerea autorizatiilor integrate nu este cel mai mare efort pe care trebuie sa il faca o companie, deoarece pretul perceput de stat este simbolic. Costurile adevarate incep insa odata cu evaluarea pe care companiile si-o fac pentru autorizatie (evaluarea trebuie facuta de consultanti agreati de Ministerul Mediului) si continua cu punerea in aplicare a planului de investitii promis la eliberarea autorizatiei. Pentru marii poluatori, aceste investitii pot insemna cateva zeci sau poate chiar sute de milioane euro, conform lui Ioan Gherhes de la ANPM.

     

    Astfel, daca pana acum problema me-diului se concretiza pentru companii doar in taxe si amenzi – insumand peste 100 de milioane de euro in 2005 -, acum companiile vor cheltui pentru investitii in protectia mediului de sapte ori mai mult, dar de acesti bani isi vor cumpara viza Schengen. Mai precis, cele 443 de instalatii care nu au primit pe-rioade de tranzitie trebuie sa investeasca pana la sfarsitul acestui an 800 mil. euro, estimarea fiind facuta de Ministerul Mediului. Companiile care detin cea mai mare parte din instalatiile poluante sunt combinatele chimice, rafinariile, cimentul si medicamentele, sectoarele cu cele mai mari hibe cand vine vorba de mediu. 

     

    Este o adevarata aventura sa te conformezi cerintelor UE. Polonezii au aflat asta in prima zi dupa aderare, cand au inceput sa achite circa 300.000 de euro pe zi, deoarece companiile nu obtinusera aceste autorizatii integrate, conform ministrului mediului, Sulfina Barbu. Bineinteles ca, desi banii sunt platiti de stat, acestia nu vin din buget, ci din amenzile pe care poluatorii sunt obligati sa le plateasca. Cu alte cuvinte, companiile au de ales intre a-si face investitiile sau un plan sustinut de investitii pentru a obtine autorizatia sau a plati amenzi usturatoare, in paralel cu investitiile pe care oricum va trebui sa le faca.

     

    Cei care si-au obtinut deja autorizatia integrata de mediu simt ca si-au luat o mare piatra de pe inima. Chiar daca inca mai au de investit: „Pentru rafinaria Vega am investit 12,5 milioane de euro si am obtinut autorizatia integrata, dar, pana in 2014, cat avem perioada de tranzitie, trebuie sa mai investim inca 32,8 milioane de euro“, spune Cantemir Mambed, director QHSE in Rompetrol. Cantemir Mambed povesteste ca obtinerea autorizatiei integrate pentru Vega a durat opt luni, dar pentru Petromidia procedura de obtinere dureaza mai mult, dat fiind numarul mai mare de instalatii poluante: „La Petromidia s-au facut investitii obligatorii de 16,6 mil. euro pentru a obtine autorizatia integrata, dar s-au mai facut si alte investitii mari cu impact pozitiv asupra mediului, care sa ne alinieze la practicile internationale din domeniu (Best Available Technologies)“. Oficialul Rompetrol spune insa ca Petromidia va avea autorizatia integrata pana la sfarsitul acestui an. Si rafinariile Arpechim si Petrobrazi din cadrul Petrom au obtinut autorizatia integrata de mediu.

     

    Mittal Steel, care domina siderurgia romaneasca, a facut pana acum 60% din investitiile pentru mediu, investind 41,46 milioane de dolari in primii patru ani dupa privatizare, dintre care 12,14 milioane au fost investite anul trecut. In siderurgie, singura autorizatie integrata a fost obtinuta de Tenaris Silcotub anul trecut, pentru care compania a investit cateva milioane de dolari, urmand ca in anii urmatori investitia sa se dubleze. Mihaela Popescu, asistant manager in Tenaris Silcotub, spune ca procesul de obtinere a autorizatiei a durat sapte luni. 

     

    Alte domenii puternic poluatoare, precum cimentul si metalurgia, au facut investitiile necesare, principalul lor atu fiind faptul ca sunt privatizate. Lafarge si Carpatcement au primit deja autorizatie integrata de mediu. Carpartcement a primit autorizatia in urma unor investitii in valoare de aproximativ 16 mil. euro, conform lui Mihai Rohan, director general al Carpatcement Holding. O suma mai mica, 12 mil. euro, a fost investita de Alro Slatina, care a obtinut autorizatia integrata pe 10 ani. „Strategia de mediu a fost aplicata si la producatorul de aliaje ALPROM Slatina si se va extinde si la ALUM Tulcea (companie pe care producatorul de aluminiu a preluat-o recent“, spune Marian Nastase, vicepresedintele CA Alro.

     

    Cele mai nefericite industrii afectate de aceasta lege sunt chimia si petrochimia. Aici, combinatele – in special cele care nu fac parte din trusturi mari sau nu au fost bine privatizate – nu pot face aceste investitii din veniturile lor, iar creditele nu le sunt accesibile din mai multe motive: „Nu vrem bani de la Guvern, ci acel mediu economic care sa ne permita sa indeplinim aceste cerinte. In prezent, acest lucru este imposibil. Energia electrica costa dublu fata de alte tari europene, cursul monedei nationale este impredictibil si pana anul trecut nici o banca nu acorda credite pe o durata mai mare de un an pentru investitii de mediu“, spune Dumitru Constantin, presedintele Confederatiei Patronatelor din Industria Romaniei.

     

    Atat combinatele chimice, cat si alte companii poluatoare au obtinut perioade de tranzitie. Litera legii spune ca obtinerea acestei perioade inseamna imposibilitatea de a accesa fonduri structurale. Ca atare, investitiile va trebui facute din venituri proprii, interne sau externe. Pe de alta parte, reprezentantii unor companii care au obtinut asemenea decalari presupun ca ar exista o solutie prin care fondurile structurale sa poata fi totusi accesate: „Totul depinde de cum sunt accesate aceste fonduri, dar credem ca se va putea prin planuri comune intre companiile dintr-o anumita regiune“, spune oficialul Rompetrol. Daca nu dispare la urmatorul raport de tara din iunie, steguletul rosu primit de Romania pentru problemele legate de mediu va avea efecte in spirala: Romania va risca sa intre in UE fara drept la cuvant si la o parte din fondurile care i s-ar cuveni.

  • NOTA DE PLATA

    Anul trecut, poluatorii au platit peste 100 de milioane de euro sub forma de taxe, amenzi, autorizatii si evaluari. Aceste sume se vor reduce odata cu obtinerea autorizatiei integrate de mediu de catre companii.

     

    TAXE DE MEDIU: In 2005, companiile poluatoare au platit la Fondul de Mediu 346 mil. RON.

     

    AMENZI: 20 mil. RON au fost amenzile percepute anul trecut de Garda Nationala de Mediu pentru poluatori.

     

    AUTORIZATII: 20.000 RON

     

    EVALUARI: Companiile spun ca, pe langa investitii, un alt proces scump este evaluarea companiei inainte de aplicarea pentru autorizatie, care trebuie facuta de consultanti agreati de Ministerul Mediului si care este negociabila.