Blog

Fara indoiala, investitiile austriece in Romania se pot masura cel mai corect in euro: circa 3 miliarde, potrivit Ambasadei Austriei. Dar se pot masura si altfel: in recorduri, de exemplu. Cea mai importanta privatizare din istoria Romaniei ramane cea prin care un grup austriac, OMV, a preluat SNP Petrom. Sau in numar de tranzactii – un criteriu care ar plasa Austria pe primul loc in topul investitorilor din 2004, cu aproape un sfert din tranzactii, potrivit firmei de audit Pricewaterhouse-Coopers. Un alt record austriac a fost stabilit saptamana trecuta, cand s-a semnat acordul preliminar pentru cea mai mare tranzactie din istoria asigurarilor romanesti.

Dar dincolo de bani, recorduri si premiere, prezenta austriaca in Romania se poate vedea si cu ochiul liber. Un angajat al Austrian Airlines nu are nevoie de cifre pentru a spune ca austriecii fac afaceri bune in Romania. „Bucharest“ – asa a fost botezat, toamna trecuta, un Airbus 319 din flota companiei. Deja exista curse directe Timisoara-Viena, respectiv Cluj-Viena. Iar saptamana trecuta de pe aeroportul Sibiu a decolat primul avion direct spre Viena, un parteneriat Austrian Airlines-Tarom. S-au schimbat multe din 1959, cand compania austriaca isi trasa pentru prima data pe harta ruta Viena-Bucuresti.

Concluzia celor 15 ani de investitii in Romania o trage atasatul comercial al Ambasadei Austriei la Bucuresti, Johannes Becker. „Romania e una dintre cele mai atractive piete“ pentru oamenii de afaceri austrieci, spune el, „in primul rand pentru ca este o piata mare, dar care are si un potential inca neexploatat“.

Nu e o evolutie de ultima ora: multi oameni de afaceri austrieci s-au indreptat spre Romania in urma cu 3-4 ani, impingand Austria pe locul al doilea in topul investitiilor straine, cu circa 15% din total. Registrul Comertului consemneaza investitii austriece de 1,3 miliarde de euro dintr-un total al investitiilor straine in Romania de 10,4 miliarde, prima clasata fiind Olanda. Dar Olanda e una din portitele „avantajoase“ din punct de vedere fiscal, prin care chiar romanii investesc in Romania, asa ca Austria poate fi considerata, de fapt, principalul investitor strain din tara noastra. 

Pe de alta parte, sunt multinationale care au intrat in Romania nu direct, ci pe filiera austriaca – adica divizia din Romania a fost infiintata aici de o anume corporatie straina nu direct, ci de catre filiala din Austria, cum s-a intamplat in cazul grupului de asigurari Generali. O decizie explicabila, de vreme ce Viena e, pentru multe companii straine, nu numai depozitara expertizei in relatiile cu estul Europei, dar si cartierul general pentru aceasta parte a continentului.

Asadar, Viena, nu Berlinul e „inima“ investitiilor straine in Romania. De ce n-au venit aici, macar in aceeasi masura, si companiile din Germania, tara mai mare si mai puternica din punct de vedere economic decat vecina Austrie? Raspunsul ar fi ca oamenii de afaceri germani s-au orientat mai intai, firesc, catre Germania de Est, apoi catre Polonia si abia ceva mai tarziu catre celelalte piete din centrul si estul Europei, lasand cale libera Austriei care, pe „partia“ astfel obtinuta, domina, cu 50%, investitiile din Slovenia, ocupa locul intai in Bulgaria si locuri fruntase in Slovacia, Ungaria si Cehia. 

In Romania, statisticile Registrului Comertului vorbesc de investitii austriece de 1,3 miliarde de euro, dar Johannes Becker, atasatul comercial al Ambasadei Austriei, crede ca acestea sunt cel putin de doua ori mai mari. Ar fi vorba, crede el, de circa 3 miliarde de euro: „Este greu de estimat un total, pentru ca, pe langa aportul la capitalul social (datele inregistrate la Registrul Comertului – n.r.), investitiile mai sunt facute si din credite bancare“, spune el.

De ce au venit mai degraba austrieci decat germani sau francezi? Din cauza fortei de munca ieftine? Johannes Becker nu crede ca acesta ar fi un factor esential pentru firmele din Austria. Definitorie ar fi, crede el, experienta pe care austriecii au acumulat-o in cei 15 ani in care au operat pe pietele central-europene – cum ar fi Slovacia, Cehia sau Unga-ria – experienta pe care au folosit-o pentru a se extinde in continuare spre est, adaptandu-se cu usurinta in tari ca Romania sau Bulgaria. 

In ultimii 4-5 ani, Romania a devenit mai interesanta si mai digerabila pentru austrieci. Becker isi aminteste ca, in urma cu cinci ani, Romania era foarte prost privita, mai ales in mass-media din Austria si in special cand venea vorba de economie. Lucrurile s-au mai schimbat si in presa, si in opinia publica, in mediul de afaceri functionand sistemul marketingului „din gura-n gura“.  

Sistemul pomenit nu a functionat, in mod sigur, si in cazul achizitiei Petrom de catre OMV, o miscare cheie pentru compania petroliera austriaca, aflata in cautare de „spatiu vital“ in Europa Centrala si de Est. Tranzactia a fost de altfel cea mai importanta confirmare valorica a interesului crescand al austriecilor pentru Romania. Planurile initiale de extindere in Est ale OMV nu includeau Petrom; grupul austriac planuia sa-si intareasca prezenta in zona printr-un parteneriat cu polonezii de la PKN si cu ungurii de la MOL. Insa partea poloneza nu a marsat pentru o astfel de fuziune, asa ca OMV a trecut la „planul B“: Petrom. OMV exista de sase ani pe piata din Romania: isi deschisese, in 1999, propriile statii de carburanti. Trei ani mai tarziu, compania cumpara 25% din operatorul petrolier privat Rompetrol. Dar abia anul trecut OMV dadea lovitura in Romania, cumparand pentru 1,5 miliarde de euro pachetul majoritar de la SNP Petrom.

Ce inseamna Petrom pentru OMV? In declaratiile oficiale ale OMV, tranzactia este descrisa drept „cea mai mare oportunitate de consolidare a pozitiei companiei pe piata de petrol si gaze din Europa Centrala si de Est“. Iar compania austriaca a mizat, in decizia de achizitie, nu numai pe orizontul economic promitator al Romaniei, ci si pe dezvoltarea care se anunta in intreaga Europa de Sud-Est. „Iar alimentarea cu energie este o parte esentiala a cresterii economice“, spune OMV. Un argument esential pentru preluarea Petrom a fost „averea“ companiei romanesti: rezervele de un miliard de tone de titei. Alt argument a fost compatibilitatea structurilor celor doua companii: „Petrom se potriveste perfect cu OMV“, spun reprezentantii grupului austriac, pentru ca ambele sunt „societati integrate“, care au campuri petroliere, rafinarii si statii de distributie a carburantilor.  

Daca petrolistii austrieci au dat o lovitura de anvergura care i-a propulsat pe primul loc, bancherii austrieci au inaintat cu pasi ceva mai mici spre est. Dar rezultatele sunt cam aceleasi: sistemul bancar austriac a devenit unul dintre cele mai competitive din Europa multumita expansiunii in tarile central si est-europene, dupa cum constata agentia de rating Standard & Poor’s la sfarsitul lui 2004. Iar „ramurile“ estice ale sistemului bancar austriac sunt acum cele care compenseaza „rezultatele slabe din tara de origine“, spune aceeasi agentie. Austria, ca piata bancara, e marcata de o competitie feroce: pentru o populatie de 8 milioane exista 900 de banci – asta inseamna o banca pentru fiecare aproape 9.000 de cetateni. Nu e de mirare ca aglomeratia i-a facut pe bancherii austrieci sa priveasca peste granita.

„Este o piata de oportunitati“, spune olandezul Steven van Gröningen, presedintele Raiffeisen Romania, adaugand ca nu se refera neaparat la sansele de a cumpara aici mai ieftin ca in alte parti o banca. „In Romania se poate creste prin obtinerea unei cote bune de piata, prin volum sau prin dinamica“. Cel putin deocamdata, pentru ca si presedintele bancii austriece vorbeste de o inasprire a concurentei si de o concentrare a industriei. Pe de alta parte, spune el, „tari in acelasi stadiu de dezvoltare ca Romania si de marimea ei mai sunt putine in Est“. 

Un concept nou de banca a fost adus pe piata romaneasca de austriecii de la Raiffeisen, in parteneriat cu Bausparkasse Schwäbisch Hall Germania si Raiffeisen Bausparkasse Austria. E vorba de Raiffeisen Banca pentru Locuinte, care functioneaza de anul trecut, cu o investitie initiala, facuta in cote egale de actionari, de 15 milioane de euro. La termenul „oportunitate“, Helmut Bernkopf (presedintele Bank Austria Creditanstalt, divizia HVB Group ce coordoneaza activitatile din Europa Centrala si de Est) il mai adauga si pe cel de „crestere“ atunci cand vorbeste despre piata romaneasca. Prezenta in Romania de sase ani, Bank Austria Creditanstalt isi construieste acum strategia pe doi piloni: pe de o parte crestere organica, adica deschiderea de noi sucursale, si pe de alta parte „tinand ochii deschisi la posibilitatile de achizitii“.

In principal la „privatizarea BCR si CEC“, spune Bernkopf – banci pentru care HVB Group si-a declarat deja interesul. Bank Austria Creditanstalt administreaza o retea in 10 alte tari din Europa Centrala si de Est. In Romania, spune Bernkopf, HVB Bank Romania isi propune sa detina 10% din piata, in anii urmatori. Iar daca varianta unei fuziuni a HVB cu Banca Tiriac se va concretiza, atunci HVB cu Bank Austria Creditanstalt vor sari direct in coasta Raiffeisen, care ocupa pozitia a treia cu o cu cota de 9% din piata. Iar impreuna, vor detine mai mult decat BRD-SocGen, care ocupa, cu 15%, pozitia a doua. Si Erste Bank priveste spre piata romaneasca. Oficialii Erste si-au anuntat cu voce tare interesul pentru CEC, una dintre ultimele banci romanesti de stat care urmeaza a fi privatizata. „Ne concentram total atentia asupra privatizarii CEC“, spune Manfred Wimmer, directorul grupului de strategie al Erste Bank. Despre piata bancara romaneasca, el crede ca este „dezvoltata, dar insuficient orientata catre client“. Erste nu a intrat in nici o alta tara prin investitii greenfield, ci a cumparat foste banci de stat. „Erste Bank tinteste intotdeauna piete despre care se presupune ca vor fi viitoare state membre ale Uniunii Europene“, explica Wimmer.

La CEC se uita, la fel de atent, si un alt jucator austriac, prezent deja in Romania – Raiffeisen Bank. „Foarte multi jucatori isi dau seama ca e important sa ai o cota de piata mare acum“, comenteaza presedintele Raiffeisen Romania, Steven van Gröningen, dorinta de a prelua CEC-ul. Raiffeisen Bank (Romania) si-a inceput activitatea in 1998, fiind cea de-a noua banca a RZB-Austria in Europa Centrala si de Est. In iulie 2001, RZB-Austria si Fondul Romano-American de Investitii (FRAI) au preluat, pentru suma de  52 de milioane de dolari, peste 98,84% din actiunile Bancii Agricole, care ulterior a fuzionat prin absorbtie cu Raiffeisen Bank Romania. O alta banca austriaca, Volksbank Romania, detinuta de Volksbank International (subsidiara a Osterreichische Volksbanken  – Aktiengessellschaft – OVAG), si-a inceput activitatea inca din 2000. De anul trecut a venit in Romania si Porsche Bank, banca care finanteaza achizitiile de masini ale celui mai mare importator auto de pe piata romaneasca. 

Animatie si pe piata asigurarilor, pentru ca „una e sa cresti cu 5 procente anual, si alta este ca afacerea sa se dubleze“, spune Daniel Stan, membru in consiliul de administratie al companiei de asigurari Unita – Wiener Staedtische. Austria are o economie stabila, cu posibilitati reduse de crestere, dar „in interior, ea fierbe inca“, spune Stan. Iar Romania – ca si alte tari din estul Europei – este, in opinia lui, un debuseu foarte bun pentru aceasta „fierbere“. Wiener Städtische, cea mai mare companie de profil din Austria, a intrat in Romania in 2001, cand a cumparat compania romaneasca de asigurari, Unita, pentru ca in 2002 sa preia si Agras. In urma cu doar o saptamana austriecii au semnat acordul preliminar pentru preluarea a 70,7% din actiunile companiei de asigurari Omniasig contra sumei de 64 de milioane de euro. Tranzactia propulseaza noua entitate – formata din Unita, Agras si cele cinci companii din grupul Omniasig – pe locul doi pe piata asigurarilor, cu circa 19% din piata. 

E un moment bun pentru achizitii, crede Stan: „Acum se fac jocurile, iar Wiener Städtische vrea sa fie, pe toate pietele unde este prezenta, intre primii trei jucatori“. Chiar daca „marile afaceri au fost deja facute“, dupa cum crede Stan, „si anul acesta si anul viitor procesul de concentrare al pietei va continua“.  Parerea lui Stan e impartasita si de Peter Kasyk, managerul general al companiei Grawe Romania, detinuta de grupul austriac Grazer Wechselseitige Versicherung (Grawe), care a cumparat la inceputul lui 2005 Sara Merkur. Kasyk spune ca acum „companiile romanesti sunt prea tinere pentru a face fata singure momentului“, ceea ce inseamna ca oricand pot sa apara noi oferte interesante de achizitie. Grawe a intrat in Romania in octombrie 2000 si este detinuta in proportie de 99,8% de grupul austriac, restul apartinand unor persoane fizice austriece.  Compania se plasa la sfarsitul lui 2003 pe locul 11 in topul asiguratorilor de viata, in urcare fata de 2002, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), iar decizia grupului de a investi in Romania a fost luata „dupa o analiza aprofundata“, spune Kasyk. Iar la inceputul lui 2005 s-a „asezat“ si mai bine pe piata, cumparand intregul pachet de actiuni al societatii de asigurare Sara Merkur, controlata de grupul Merkur din Austria, care a hotarat sa paraseasca Romania pentru a se concentra pe operatiunile de acasa.

Un loc de top ocupa austriecii si pe piata de brokeraj in asigurari. Unul dintre cei mai importanti brokeri romani, EOS RISQ Romania, este detinut, in proportie de 70% de Holdingul EOS RISQ. Grupul are sase actionari din diferite tari dar, asa cum spune Bogdan Andriescu, managing partner al companiei, „de activitatea EOS RISQ Romania se ocupa Viena, prin actionarul (din grup – n.r.) Greco“. Andriescu a vandut austriecilor 70% din actiunile companiei pe care o intemeiase in urma cu cativa ani in 1998. Cum isi aminteste momentul preluarii si cum se intelege cu actionariatul austriac? „Austriecii nu au un stil de preluare brutal, totul se face in timp si destul de usor“. Sunt, spune el, mai apropiati de estici ca fire. „Tine, probabil, de istorie.“ 

Pe piata asigurarilor din Romania se anunta, spun surse din piata, cel putin un nume nou, austriac, pentru perioada imediat urmatoare. „Cei de la UNIQA vor foarte mult sa vina in Romania“, spune managerul unei companii austriece din Romania, care a preferat sa-i fie pastrat anonimatul. Numele UNIQA a fost de altfel pomenit insistent cand s-a discutat despre vanzarea Asirom: la vremea respectiva, Konstantin Klien, CEO al grupului austriac UNIQA, declara pentru BUSINESS Magazin: „Analizam acum si piata romaneasca de asigurari, la un nivel foarte general“.  

Austriecii sunt considerati de anumite voci din piata imobiliara drept „evreii Europei“, in cel mai bun sens al cuvantului. Israelienii au investit primii pe piete cu risc ridicat, in schimbul unei rentabilitati sporite. Similar, si firmele din Austria au obtinut randamente mult peste media europeana, fiindca au investit cand piata nu era inca stabila. Si in Romania, primele investitii pe piata imobiliara au fost facute in cea mai mare parte tot de companii sau chiar persoane private din Israel. Ulterior au aparut companii din Austria, precum Strabag sau Immoconsult, care au investit direct in constructia de imobile. Mai mult, Strabag a devenit una dintre cele mai importante firme de constructii de pe piata romaneasca, implicandu-se inclusiv in proiectul autostrazii Bucuresti-Brasov, care pentru moment a fost sistat.

Ulterior, pe piata imobiliara s-a intensificat prezenta investitorilor institutionali. Adica fonduri sau companii de investitii care investesc – pe termen lung – in proiecte dezvoltate de alte firme, fie ca este vorba de achizitia unui imobil deja construit, fie ca se ocupa de finantarea procesului de constructie. Iar piata romaneasca a investitiilor imobiliare este dominata clar de companiile austriece. Immofinanz, cel mai mare fond de investitii imobiliar din Austria, Europolis (finantat de banca austriaca Investkredit si de BERD), compania CA Immo – divizie a grupului HVB Bank Austria – sunt pionerii investitiilor in imobilele din Bucuresti. Din toamna, noi jucatori austrieci au intrat pe piata: Immorent, care apartine tot unei banci austriece – Erste Bank, si Meinl European Land Limited.

Dar daca cei mai multi dintre acesti investitori activeaza prin intermediul unor consultanti, Immorent chiar a deschis un birou de reprezentare in Romania. „Europa Centrala si de Est este piata tinta a Immorent si consideram ca Romania este una dintre pietele in dezvoltare dintre viitoarele state membre UE“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Manfred Wimmer, seful grupului de strategie al Erste Bank. Banca austriaca detine in proportie de 100% Immorent. „Immorent a dobandit foarte multe informatii despre Romania din tranzactii de leasing si vrea sa foloseasca aceasta experienta si in cadrul pietei romanesti, unde compania este prezenta si prin activitati de leasing imobiliar, management al proprietatilor si dezvoltare de proiecte“, a mai spus Wimmer. Este de asteptat ca din ce in ce mai multe companii – atat dezvoltatori, cat si fonduri de investitii – din Austria sa urmeze calea deschisa de „pionieri“ si sa intre pe piata romaneasca.  

Petrol, banci, asigurari, imobiliare… s-ar putea fara mancare? Nu. Agrana Romania, filiala firmei austriece Agrana, este nu numai cel mai mare jucator de pe piata zaharului, ci si cel mai agresiv. La aproape sapte ani de la intrarea pe piata, 36% din zaharul romanesc nu-i sunt de ajuns si e in plina campanie de cuceriri. Nu va fi tocmai usor sa-si poarte bataliile, mai ales dupa atribuirea – catre producatori – a cotelor pentru productia de zahar. O varianta sigura de dezvoltare exista, totusi: preluarea, cu cote cu tot, a unui alt jucator de pe piata. Pana la preluari, austriecii pregatesc investitii de 10 milioane de euro pentru „dezvoltarea activitatilor de productie si distributie“. Compania are un cuvant greu de spus si pe piata amidonului si a glucozei (35%) si de curand a „intrat“ si in industria procesarii fructelor. Austriecii detin doua fabrici functionale de zahar, la Roman si la Buzau, o fabrica de dulciuri  – Romana Prod in Roman, una de amidon si glucoza (AGFD Tandarei), o fabrica de prelucrare a fructelor (Carabost Carei), cinci centre de distributie (Tandarei, Cluj, Timisoara, Craiova si Bucuresti) si un holding (Bucuresti).

Nici domeniul berii n-a fost lipsit de atractie pentru austrieci, care au abordat piata romaneasca in 1998. S-au dezvoltat si a ajuns pe primul loc: Brau Union este cel mai mare producator de bere din Romania, avand 1.600 de angajati si cinci unitati de productie, la Miercurea Ciuc, Hateg, Constanta, Craiova si Bucuresti. Brau Union Romania este in prezent parte a grupului olandez Heineken, iar portofoliul de marci oferit de de companie pe piata autohtona acopera aproape toate segmentele pietei: Heineken, Gösser, Schlossgold, Silva, Ciuc, Golden Brau si Bucegi.

Austriecii detin un loc si in topul de pe piata condimentelor. Kotanyi Condimente, care are condimente sub aceeasi marca, este reprezentanta romaneasca a celui mai mare producator de condimente din Austria. Initiatorul amestecurilor de condimente, numite mix-uri, este Johann Kotanyi GmbH, firma cu o experinenta de peste 120 de ani in domeniu. Austriecii au deschis biroul de reprezentanta in Romania in 1999, dupa ce intrasera in Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia si Slovenia. 

Concernul Billa, parte a concernului Rewe, a deschis gustul romanilor pentru cumparaturile in supermarket. Billa e prezenta pe piata de retail din Romania din 1999 si are acum o retea de 16 magazine cu suprafete de vanzare intre 1.200 si 2.400 mp. Planurile de expansiune vizeaza deschiderea a peste 100 de magazine in toata tara. 

Omnilogic este un alt exemplu de afacere cu capital austriac a carei evolutie a fost spectaculoasa. Compania, infiintata in 1992 ca investitie 100% austriaca, s-a axat pe distributie de echipamente IT. Ulterior, a intuit potentialul pietei de comunicatii si s-a profilat pe distributia de echipamente pentru acest sector. Explozia pietei telecom a adus in conturile Omnilogic  venituri de 120 de milioane de dolari in 2004. „Prin tranzactii succesive si majorari de capital, la ora actuala, actionarul majoritar al Omnilogic este un holding austriac. Este vorba de GT Holding care reuneste un grup de investitori de tipul venture capital“, afirma Gabriel Marin, director general si actionar la Omnilogic. Actionarul initial al Omnilogic era o companie austriaca din domeniul distributiei de echipamente IT&C.

„Austriecii care au investit in Omnilogic au simtit ca potentialul este totusi in Romania si nu s-au inselat. Compania pe care o conduc a fost profitabila inca din primul an“, adauga Gabriel Marin. Increderea austriecilor in piata romaneasca a fost demonstrata inca o data in 2004, cand actionarul majoritar de la Omnilogic a preluat peste 50% din furnizorul de servicii Datanet – la randul sau joint-venture romano-austriac. Investitorii s-au orientat catre servicii, pentru ca acestea au o marja de profit mai mare decat distributia de echipamente.

 Austriecii de la Porsche Holding au intrat pe piata romaneasca in decembrie 1997 ca sa vanda masini nemtesti. Mai exact, cele produse de concernul german VW-Audi, chiar daca sub umbrela acestora intra acum si spaniolii de la Seat, cehii de la Skoda sau italienii de la Lamborghini. Pana in ‘97 concernul nu avea o reprezentanta pe piata romaneasca, dar cand vanzarea de autoturisme a devenit o afacere si in Romania, nemtii au decis sa apeleze la Porsche. Compania se ocupa de vanzarile nemtilor de la VW-Audi peste tot in lume, oferind si servicii asociate cum ar fi operatiuni de leasing, prin Porsche Leasing sau finantare prin Porsche Bank. 

„Romania este una dintre pietele cu foarte mare potential de crestere din estul Europei. Cei peste 7 ani de existenta ai Porsche Romania au dovedit ca am luat corect decizia de a investi aici“, spune Franz Fruehwirth, directorul general al companiei. „In plus, marcile germane se afla in topul preferintelor romanilor“, explica acesta succesul celui mai mare importator de pe piata auto romaneasca. Porsche Romania a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de 300 de milioane de euro.  

Si in industria de prelucrare a lemnului Austria are reprezentanti de calibru, iar Sebesul s-a transformat aproape intr-un „oras austriac“. Localitatea din judetul Alba este resedinta a doua dintre cele mai importante investitii in procesarea lemnului, care se si completeaza reciproc.

Unul dintre liderii mondiali in productia de placi din lemn, grupul Kronospan – a carui istorie incepe la sfarsitul secolului al XIX-lea din Austria – a cumparat (intr-o tranzactie de circa 250 de milioane de euro) doua fabrici construite de compania italiana Frati. Frati a investit la Sebes circa 200 de milioane de euro in cele doua capacitati de productie. Una dintre acestea fabrica MDF (fibre de densitate medie), iar cea de-a doua fabrica acopera circa 80% din productia autohtona de PAL – placi din aschii de lemn –  simplu (brut), fiind si singura capacitate de productie din Romania de PAL melaminat (innobilat). Dupa achizitie, Kronospan a fost implicata intr-un scandal legat de majorarea preturilor la PAL, care s-a sfarsit printr-o decizie a Consiliului Concurentei care ii obliga sa dea inapoi tarifele.

In 2003, o alta firma austriaca a ales Sebesul pentru constructia unei fabrici de cherestea printr-o investitie greenfield de 70 de milioane de euro. Holzindustrie Schweighofer produce cherestea din lemn destinata constructiilor si intentioneaza sa mai construiasca inca o fabrica similara celei de la Sebes in Romania, dar analizeaza si posibilitatile de a investi in Ucraina.

Mai mult, omul de afaceri Gerald Schweighofer – proprietarul companiei – a declarat ca vrea sa investeasca 20 de milioane de euro si in achizitionarea de paduri pe teritoriul Romaniei. 

Ce va urma? „Pana in prezent, aproape toate companiile austriece care au investit in Romania sunt mari. Acum, firmele mici si mijlocii sunt din ce in ce mai interesate de piata romaneasca“, spune atasatul comercial al Ambasadei Austriei, Johannes Becker. Ceea ce inseamna ca, probabil, odata incheiata epoca investitiilor de mare anvergura, ne putem astepta la un val de investitii mici. Dar nu neaparat lipsite de semnificatie, de vreme ce Becker crede ca pana in 2007, cand Romania va adera la UE, investitiile austriece aici vor depasi 5 miliarde de euro, fata de cele 3 miliarde existente, potrivit estimarilor sale, acum. Ne putem astepta ca multe companii din servicii sa-si urmeze clientii deja instalati in Romania. Un exemplu ar fi, potrivit unor surse din piata, posibila intrare a firmei de avocatura Wolf Theiss din Austria – una dintre primele din tara, avand birouri la Viena, Bratislava, Belgrad, Ljubljana, Praga, Tirana si Zagreb si 98 de avocati, dintre care 42 de parteneri.

„Vor veni mai multe companii in domeniul auto, retail sau real-estate“, afirma Becker, care vor avea ca miza cucerirea unei cote de piata. Sfatul lui? „Come yesterday“, adica „trebuia sa fi venit ieri“. Acum e inca bine. Peste cinci ani nu va mai fi la fel.

(Au contribuit la acest articol FlorenTa GhiTa,  Ioana Ursu, Ioana Mihai, Bogdan Neagu, Liviu Iancu)