Tag: panorama

  • Refugiul de la capatul lumii

    Asa stau lucrurile in sudul Patagoniei, unde o noua rezervatie
    se pregateste sa-si deschida portile turistilor, scrie Financial
    Times. Rezervatia, care se afla intre alte doua, acopera impreuna
    cu acestea o suprafata de 300.000 de hectare si va forma un parc la
    fel de important ca Parcul National Yosemite din California.

    Punctul central il reprezinta o fosta ferma de oi de 70.000 de
    hectare, Estancia Valle Chacabuco, intemeiata de cel mai cunoscut
    pionier patagonez, Lucas Bridges, si inconjurata de ghetari
    maiestuosi, vulcani cu cusme de zapada, rauri glaciare, paduri si
    gheturi. Ferma a fost cumparata de catre Conservacion Patagonica, o
    institutie ecologista, pentru 10 milioane de dolari in 2004.

    Investitorii care au cumparat-o, Kristine si Douglas Tompkins,
    au vandut cele 3.000 de vite si 20.000 de oi ale fermei dupa
    preluare, pregatind transformarea zonei intr-una salbatica, asa cum
    era inainte. In acest loc traiesc specii ca puma, guanaco (ruda
    blanoasa a lamei) si huemulul (o specie de caprioara din Anzi). In
    demersul lor au apelat la sute de voluntari, cu precadere studenti
    americani aflati in ani de pauza de studii, cu ajutorul carora au
    reusit sa indeparteze speciile de plante invadatoare si sa scoata
    circa 640 de kilometri de gard pentru a permite vietuitoarelor
    salbatice sa umble libere.

    Cei doi investitori, ecologisti convinsi, care isi finanteaza
    proiectul cu o parte din banii obtinuti din vanzarea de catre
    Douglas a liniei de produse din domeniul modei Esprit in 1990, vor
    deschide Patagonia Park in aprilie 2011, cand vor fi puse la
    dispozitia turistilor doua zone de campare si o retea de trasee
    marcate. Cei mai pretentiosi pot sta la o casa de oaspeti luxoasa,
    The Lodge.

  • Paparazzi de masini. Cine sunt cei care va arata noile modele inainte de lansare

    Intra in actiune atunci cand se asteapta lansarea vreunui model
    nou de la un producator auto sau pur si simplu pandesc zone unde
    stiu ca se testeaza autovehicule pentru a surprinde o imagine in
    premiera care se regaseste apoi publicata pe coperte de revista in
    exclusivitate ori pe site-uri specializate in prezentarea ultimelor
    noutati in materie de la principalii constructori de masini. Sunt
    plecati de-acasa cu lunile uneori, inarmati cu multa rabdare si un
    aparat de fotografiat cu teleobiectiv puternic care sa le permita
    sa surprinda imagini interesante pentru public.

    Meseria ii poarta prin diverse locuri din lume, stiut fiind ca
    producatorii auto tind sa se ascunda cat de bine pot atunci cand
    isi testeaza masinile, mai ales de ochii celor care incearca sa
    obtina imagini ale unor modele inca nelansate, cunoscuti drept
    paparazzi de masini sau fotografi spioni. De la Cercul Polar pana
    in Valea Mortii din SUA sau Cape Town din Africa de Sud, paparazzii
    de masini incearca sa obtina o imagine din care publicul sa-si dea
    seama cum va arata urmatorul BMW, Lamborghini, Ferrari ori Range
    Rover, Mercedes, Bentley sau Mini. O singura fotografie le poate
    aduce spionilor mii de dolari atunci cand este reprodusa in multe
    publicatii de pe tot cuprinsul lumii, spre iritarea companiilor din
    industria auto care si-ar dori sa aiba controlul asupra
    informatiilor care ajung in presa, precum si asupra momentului
    difuzarii acestora.

    Unii dintre fotografii-spion, in special cei de generatie mai
    veche, considera ca munca lor este in folosul omului obisnuit, pe
    care il ajuta sa ia cea mai potrivita decizie de achizitie a unei
    masini. Asa stau lucrurile in cazul unui fotograf francez,
    considerat unul dintre primii paparazzi de masini, Jean-Michel
    Psaila, care explica pentru The Sunday Times ca imaginile obtinute
    le arata oamenilor daca o companie de la care au de gand sa cumpere
    o masina va scoate sau nu un model nou in scurt timp si astfel pot
    sa ia decizia in cunostinta de cauza.

    Pentru a se apara de fotografii indiscreti, constructorii de
    masini recurg la tot felul de stratageme, cum ar fi glumele pe
    seama acestora, asa cum s-a intamplat recent, in momentul cand
    paparazzii din domeniu asteptau sa vada prototipul modelului Evoque
    de la Range Rover, stand la panda pe drumurile din jurul fabricii
    firmei din Warwickshire. Compania s-a gandit ca daca tot se vor
    publica imagini neautorizate ale masinii, atunci ar fi mai bine
    sa-i foloseasca pe spionii cu aparate de fotografiat pe post de
    instrumente de marketing, punand la cale o defilare cu masini
    Evoque camuflate sub un material colorat, pe care erau, de fapt,
    harti ale oraselor unde urma sa se vanda modelul respectiv.

    Alteori insa, producatorii auto fac tot ce le sta in putinta
    pentru a opri publicarea de imagini cu modelele lor inainte de
    momentul pe care il considera potrivit, cum ar fi pusul pe fuga cu
    caini si paznici al fotografilor spioni, momiti cu promisiunea unor
    teste secrete.

    Desi domeniul este dominat de barbati, printre fotografii-spion
    foarte apreciati se numara si americanca Brenda Priddy, care face
    in fiecare an o calatorie obligatorie in desertul Mojave, unde
    diversi producatori isi testeaza prototipurile in conditii de
    temperatura ridicata. Ea se poate lauda cu capturi de pret, cum ar
    fi Cadillacul in care a mers presedintele Barack Obama la ceremonia
    de instalare in functie, sau modele Mercedes si Volkswagen.

    Daca nu reusesc sa opreasca aparitia de imagini ale
    prototipurilor lor, producatorii incearca macar sa le camufleze cat
    mai bine, pentru a ingreuna determinarea cu precizie a liniilor
    masinii sau a unor detalii de design. Se prefera, de regula, fie un
    mulaj de plastic tare, ce nu permite distingerea formei si a
    siluetei masinii, fie panouri de vinil, desi acestea nu sunt
    indicate pentru testele de viteza, sau bucati de vinil lipite pe
    autovehicul cu tot felul de modele caleidoscopice, care sunt greu
    de eliminat cu programele de prelucrare foto si ascund detaliile
    fine de design.

  • Ia te uita ce mi-am luat

    Aceasta pare sa fie filozofia unor adolescente si tinere
    devenite vedete pe YouTube, cu clipuri cu milioane de
    vizualizari.

    O adolescenta de paisprezece ani din Manchester le povesteste
    celor interesati ce si-a mai cumparat ea si de ce, neuitand sa
    mentioneze si magazinul de unde si-a luat produsele cu care se
    lauda. A ajuns, in cei trei ani de cand tine jurnale video pe care
    le posteaza pe YouTube, la peste 2,7 milioane de vizionari, iar
    succesul ei in randul internautilor a determinat diverse marci sa-i
    trimita produse vestimentare, de machiaj si bijuterii, in timp ce
    diverse firme se inghesuie sa-i solicite recenzii la produsele
    lor.

    Printre vedete se mai numara si doua surori din Tennessee, care,
    pe langa parteneriatul cu YouTube incheiat ca urmare a traficului
    generat de clipurile lor, mai castiga bani frumosi si din
    onorariile platite de diverse companii care vor sa li se prezinte
    produsele. Tinerele sau tinerii cu jurnale video (vloguri) pe
    YouTube sunt o categorie preferata de magazinele online spre a le
    face publicitate, caci prezentarea produselor firmei intr-un vlog
    de cel mult zece minute (limita impusa de site pentru fisierele
    video) poate duce la cresteri substantiale ale vanzarilor, in unele
    cazuri chiar la o triplare a lor sau mai mult.

    Sunt preferati vloggerii pentru libertatea lor de a posta opinii
    si pentru ca, fiind de aceeasi varsta cu publicul-tinta si folosind
    o cale audiovizuala la indemana oricui, mesajele publicitare pot fi
    transmise mai usor catre tineri si adolescenti.

    Singura problema ce se pune este daca publicul care se uita la
    astfel de jurnale stie ca produsele prezentate apar in vlog ca
    urmare a unui contract incheiat cu firma producatoare sau cu un
    magazin ori pentru ca acestea le-au oferit gratuit vloggerului. Cel
    putin in America, provenienta produsului trebuie mentionata, insa
    nu toti vloggerii o fac, ceea ce starneste deseori critici din
    partea comentatorilor care ii acuza ca s-au vandut unei firme sau
    alteia.

  • Moda vinului la pahar

    “Este o perioada foarte propice pentru servirea vinului la
    pahar”, spune Talia Baiocchi, editor pentru SUA al Winechap.com,
    care a analizat si descris programele de vin la pahar a 30 de
    restaurante din New York.

    De unde aceasta tendinta? Unul din motive este legat de starea
    economiei, altele tin de publicul care nu se mai multumeste doar cu
    “vinul casei”, dar si de noile sisteme de servire, care pastreaza
    vinul proaspat mai multa vreme. Prohibition-Speakeasy Wine Club din
    Healdsburg, California, foloseste, de exemplu, sistemul Cruvinet,
    care poate pastra vinul proaspat timp de pana la 40 de zile. Iar in
    cadrul lantului de hoteluri si restaurante Kimpton s-a lansat de
    curand un sistem ecologic de servit vinul “la draft” direct din
    butoaie din otel inoxidabil sau din plastic, care folosesc un
    amestec de argon si azot pentru a propulsa vinul in afara.

  • Vreau o vacanta numai cu familia

    Fenomenul de reconsiderare a valorii bunurilor materiale, care
    ia amploare si e incurajat de presa americana, este o reasezare a
    prioritatilor pe fondul nesigurantei legate in principal de piata
    muncii. Tot mai multi, angajati sau someri, incearca sa
    economiseasca mai mult si sa cheltuiasca mai putin, dupa cum arata
    ultimele studii in domeniu, trecand de la risipa la un consum
    calculat.

    |n locul obiectelor, noteaza The New York Times, oamenii cauta
    acum sa investeasca mai degraba in “experiente”, cum ar fi o
    vacanta, cursuri de limbi straine sau de gatit ori bilete la vreun
    concert, care le ofera mai multa bucurie decat un obiect cumparat,
    sustin sociologii.

    Chiar daca acest comportament este indus de criza economica, el
    s-ar putea permanentiza, cred specialistii, ca urmare a faptului ca
    oamenii apuca acum sa descopere ce anume ii face cu adevarat
    fericiti. Tendinta n-a scapat neobservata, evident, de catre
    comercianti, care au constat la apogeul crizei ca multa lume
    mananca mai des acasa sau organizeaza seri de jocuri cu familia ori
    minivacante in curtea casei, asa incat si-au reorganizat ofertele
    in consecinta. Sunt comercianti care au amenajat special zone de
    magazin de unde se pot cumpara toate cele necesare petrecerii
    timpului liber cu familia sau prietenii, iar aceste zone se
    dovedesc a fi cele mai cautate.

    Unul dintre motivele pentru care oamenii prefera sa investeasca
    mai degraba in experiente placute decat in obiecte ar fi ca acestea
    le ofera satisfactie pe termen mai lung sau ii elibereaza de
    vinovatia de a acumula pur si simplu obiecte. Bucuria cumpararii
    unui obiect trece destul de repede, pe cand rememorarea unei
    experiente placute produce placere multa vreme dupa consumarea
    acesteia.

  • Gastronomie – sunt broastele in pericol?

    Recent au fost prinsi un numar mare de braconieri care, in
    functie de verdictul instantei, pot ajunge fie sa plateasca o
    amenda de mii de euro sau sa chiar faca inchisoare. Cum insa o
    echipa de patru persoane poate castiga chiar si 50.000 de euro pe
    luna, riscul nu pare sa-i descurajeze pe cei implicati in prinderea
    si comercializarea ilegala de broaste.

    Piata neagra din domeniu a luat amploare in ultimul deceniu,
    dupa impunerea unor reglementari menite sa protejeze populatiile de
    broaste de balta comestibile. Reglementarile ii privesc nu numai pe
    ranicultori, ci si restaurantele, care sunt obligate sa cumpere
    numai din surse autorizate.

    Cum insa cererea pentru pulpe de pui de balta este mai mare
    decat oferta, iar cele de import nu-i multumesc pe clientii
    pretentiosi, care se plang ca gustul nu este la fel de bun ca al
    broastelor din Franta, restaurantele ajung sa cumpere de la
    braconieri, care prind zeci de mii de broaste pe luna. Fenomenul,
    se tem autoritatile, ar putea duce la disparitia acestor animale
    din Franta.

  • Hamburgerul te duce la faliment

    Studiul intreprins in cadrul Universitatii Toronto din Canada
    arata ca mancarea de tip fast-food ii poate face pe oameni sa
    tanjeasca dupa recompensa imediata, pana acolo incat acestia ajung
    din aceasta cauza din ce in ce mai nerabdatori si chiar incapabili
    sa gandeasca in perspectiva cand vine vorba de finantele personale,
    de exemplu.

    Motivul ar fi, sustine unul dintre cercetatorii implicati in
    studiu, ca oamenii asociaza mancarea la un restaurant fast-food cu
    gestionarea eficienta a timpului. Daca aleg sa consume o astfel de
    mancare nu mai trebuie sa astepte prea mult intre momentul cand le
    e foame si potolirea foamei, avand parte de asa-numita recompensa
    imediata, de care vorbesc psihologii, si astfel ajung sa fie din ce
    in ce mai putin capabili sa astepte pana se realizeaza un anumit
    lucru.

    Cercetatorii Universitatii Toronto au efectuat studiul pe un
    grup de voluntari, relevand ca pana si simpla expunere la vederea
    siglei unui lant de restaurante de tip fast-food ii facea sa devina
    nerabadatori, chiar daca nu erau presati de timp. Voluntarilor li
    s-au aratat imagini in care apareau siglele a sase retele cunoscute
    din domeniu, fara a li se permite insa sa le vada suficient de bine
    incat sa constientizeze ce vazusera, efectul fiind doar subliminal.
    Pentru a se verifica ipoteza cercetatorilor, subiectii au fost pusi
    sa citeasca un text inainte si dupa ce li s-au prezentat imaginile
    cu sigle si s-a constatat ca, dupa expunerea la acestea, viteza de
    lectura crescuse.

    In cadrul altui experiment, li s-au aratat iar fugitiv aceleasi
    imagini si li s-a cerut sa spuna ce decizie ar lua daca le-ar
    propune cineva sa aleaga intre a accepta o suma de bani pe care sa
    o primeasca imediat si una mai mare pe care ar urma sa o primeasca
    dupa o saptamana. Toti participantii au optat pentru recompensa
    imediata.

  • Criza ucide un simbol frantuzesc: cafenelele par a avea zilele numarate

    In parte din cauza schimbarii gusturilor publicului si in parte
    in contextul recesiunii, numai anul trecut au fost nevoite sa traga
    obloanele doua mii de cafenele si bistrouri din Paris si zona
    adiacenta si nici micile bistrouri de cartier din alte orase sau
    cafenelele satesti nu o duc mai bine. Bistrourile si cafenelele au
    suferit in 2009 o scadere cu 12% a veniturilor, iar fata de anii
    ’60, cand existau circa 200.000 de astfel de localuri pe teritoriul
    Frantei, anul trecut mai functionau numai aproximativ 30.000.

    Cel mai grav afectate sunt micile cafenele satesti si localurile
    din orase care vand in special bauturi si o gama foarte restransa
    de preparate alimentare. Exceptie fac doar localurile unde se pot
    face pariuri hipice si se cumpara bilete de loterie.

    Daca marile bistrouri din Paris sau alte orase ale Frantei nu
    sunt la fel de afectate sau isi permit sa se modernizeze,
    transformandu-se in localuri de lux, pentru cele mici problema
    supravietuirii este atat de grava, incat deja se propun subventii
    de catre autoritatile locale, mai ales acolo unde cafeneaua este
    inima comunitatii. |nsusi Senatul a luat recent in discutie
    chestiunea salvarii bistrourilor.

    Autoritatile sunt insa de parere ca tocmai proprietarii micilor
    localuri sunt de vina pentru soarta afacerilor lor – desi se plang
    ca sunt impinsi la faliment de impozitele cerute de stat, de
    campaniile impotriva fumatului si consumului de alcool si de faptul
    ca nici clientii nu mai comanda la fel de mult ca inainte.

    Patronii, sfatuiesc autoritatile, ar trebui sa se adapteze
    vremurilor si sa-si mai revizuiasca meniurile, din moment ce nu
    toti clientii vor sa manance sau sa bea aceleasi lucruri ca in
    deceniile trecute. Ba ar trebui si sa-si imbogateasca oferta cu
    servicii cum ar fi vanzarea de timbre sau bilete de tren, plus sa
    puna la dispozitia clientilor conexiuni wireless la internet.

    Si preturile ar mai trebui ajustate un pic in jos, cred
    autoritatile, fiindca nivelul actual nu-i suficient de atragator
    pentru clienti: nu multi isi permit sa plateasca mai bine de doi
    euro si jumatate pentru un simplu ceai.

  • Livrare cu bucluc

    De aici pana la concediere nu mai este decat un singur pas,
    chiar daca “sefa” este propria lui mama. Cum o nenorocire nu vine
    niciodata singura, intr-o buna zi, Leo livreaza la o adresa gresita
    un pachet care contine 10 kilograme de cocaina de cea mai buna
    calitate. Din acest moment, el va declansa o serie de evenimente
    amuzante, dar periculoase.

    O livrare de milioane, Donald Faison, MIKE EPPS, Wood
    Harris.

  • Acum intr-o noua prezentare

    Schimbarea monturii diamantului Hope, aflat in prezent in proprietatea Muzeului Smithsonian, este unul dintre evenimentele care va marca aniversarea a cincizeci de ani de când celebra nestemata de 45,52 carate a fost donata institutiei. In ultima jumatate de secol Hope, un superb diamant albastru, a putut fi admirat intr-o montura realizata de Cartier, din platina, in care era inconjurat de alte saisprezece diamante mai mici, prins de un lantisor format din alte patruzeci si cinci de diamante.

    Pentru a marca cea de cincizecea aniversare de la intrarea pietrei pretioase in posesia muzeului, donatorul, brandul de bijuterii Harry Winston, a creat trei monturi moderne, ce vor fi supuse aprobarii publicului. Dupa alegerea monturii si pâna la realizarea sa, diamantul va putea fi admirat nemontat de catre public, noua sa prezentare urmând a fi gata in luna mai a anului viitor odata cu premiera documentarului „Mystery of the Hope Diamond” („Misterul diamantului Hope”), al carui subiect il reprezinta povestea acestei pietre pretioase de la descoperirea sa pâna la momentul in care ajuns in proprietatea Smithsonian.

    Conform acestei institutii, diamatul Hope s-a format in urma cu peste un miliard de ani, fiind adus la suprafata de catre o eruptie vulcanica si descoperit apoi in secolul al saptesprezecelea intr-o mina din India. El a fost vândut ulterior in anul 1668 regelui Frantei Ludovic al XIV-lea, ramânând in posesia familiei regale pâna la Revolutia Franceza, când a fost furat, dupa care si-a tot schimbat proprietarii, ajungând si pe la regele George al IV al Angliei si la colectionarul Henry Philip Hope, de la care si-a luat numele. Despre acest diamant, care in ultimii ani a putut fi admirat intr-o caseta de sticla la muzeu, se spune ca ar fi fost blestemat, atragand nenorociri asupra proprietarilor sai.