BusinessMagazin

Blog

  • Pestisorul de aur online

    Doua dintre dorintele cele mai „fierbinti“ ale romanilor ar fi sa vada Europa din tren si sa faca un milion de dolari pana la 25 de ani. Nu, nu e o „facatura“, garanteaza cei de la site-ul www.43things.com

     

    Cati oameni, atatea dorinte, insa poate ca nu ne-ar strica si niste sfaturi despre cum sa ne indeplinim visurile. Tocmai aceasta este si ideea creatorilor site-ului www.43things.com, unde oamenii vorbesc despre lucrurile pe care vor sa le realizeze si interactioneaza cu cei care deja au reusit. Algoritmul e cat se poate de simplu: nu trebuie decat sa postati pe site o lista cu cel mult 43 dintre lucrurile pe care doriti sa le faceti – de unde si numele site-ului.

     

    Utilizatorii pot adauga comentarii sau incurajari la dorintele altora, dar si sa anunte atunci cand o dorinta li s-a indeplinit. Mai mult, membrii pot posta fotografii si furniza date personale, precum adresa de e-mail sau orasul in care locuiesc. La ora inchiderii editiei,  221.741 de persoane din 4.945 de orase aveau „in asteptare“ 337.103 dorinte, de la „sa fiu mai organizat“ si „sa beau mai multa apa“ pana la „sa-mi fac un tatuaj“ sau „sa citesc mai mult Kierkegaard“.

     

    Nu lipsesc nici dorintele autoironice, gen „sa petrec mai putin timp prostindu-ma pe Internet si mai mult muncind“ – 175 de utilizatori. Pentru a va exprima propriile dorinte sau pentru a „influenta“ dorintele altora trebuie sa va logati pe site; operatiunea de infiintare a unui nou cont este gratuita si nu dureaza mai mult de cateva secunde.

     

    Site-ul are si un frate geaman (www.43places.com) unde, in acelasi mod, oamenii vorbesc despre locurile pe care doresc sa le viziteze. Peste 300 de oameni isi doresc sa viziteze Romania, spre deosebire de alti 5.165 care vor sa vada Australia.

     

    In cazul ambelor pagini de internet, oamenii care au realizat un anumit lucru ii pot sfatui pe cei care sunt doar la stadiul de dorinta daca merita sau nu sa-si puna planurile in practica. „Ruxandra“, bunaoara, este de parere ca „Laptaria lui Enache“ din Bucuresti merita vizitata pentru atmosfera si concertele live. In schimb, „Sorin“ este de parere ca localul este prea aglomerat si inecat in fum de tigara.

     

    Cele doua site-uri au fost lansate la 1 ianuarie si sunt realizate de un fost director al Amazon, Josh Peterson. El a spus ca ideea i-a venit in clipa in care a realizat, ca, de multe ori, oamenii raman fara imaginatie atunci cand vor sa scrie un blog (jurnal online).

  • Marketingul si mercantilul domn Cupidon

    Sunteti satui de masina de marketing care promoveaza ziua de 14 februarie de parca ar fi unica sau ultima in care iti poti exprima dragostea si devotamentul? Ati obosit sa alergati in fiecare an dupa un cadou pentru partenera care oricum va fi nemultumita?

     

    Ei bine, o solutie ar fi sa va „refugiati“, cel putin pentru o saptamana, in Arabia Saudita, unde „Valentine’s Day“ este interzisa. Asta ca sa fiti siguri ca dispare complet orice urma de inimioare sau baloane rosii. „Valentine’s Day e un kitsch.

     

    Nu inteleg de ce e nevoie de o anume zi ca sa-i iei un cadou sau ca sa va simtiti bine?!? Nici macar nu e sarbatoare romaneasca sau macar ortodoxa… Si care e faza cu toate inimioarele alea de plus si mutunachii si chiloteii cu inimioare? Va iubiti mai mult?“, se intreaba LinxY pe forumul site-ului eva.ro. La o simpla cautare pe Google, cuvintele Valentine’s Day ofera peste 45 de milioane de rezultate.

     

    Desi majoritatea fac trimiteri la site-uri cu tot felul de sfaturi si variante (in)utile despre cum sa transformi „sarbatoarea indragostitilor“ intr-o zi incarcata de romantism, exista si pagini de internet care blameaza categoric aceasta zi; www.ihatevalentinesday.net, bunaoara, condamna goana fortata dupa cadouri si declaratii „lesinate“ de dragoste.

     

    „Daca cineva ar tine cu adevarat la tine, cred ca ti-ar spune mai des de o data pe an, fara sa mai fie nevoie de o felicitare in forma de inima si de o cutie ieftina de bomboane“, isi incepe discursul creatorul site-ului, continuand pe un ton ceva mai pasnic: „daca nu ar fi o zi in care toata lumea este haituita sa cumpere un dar pentru persoana iubita, as putea sa o privesc cu alti ochi“. 

     

    Pana una alta, agentiile de turism s-au folosit de ocazie pentru a lansa oferte speciale, dintre cele mai exotice. Din cate spune Claudia Bratosin, director ticketing la agentia Butterfly, „Parisul a ramas destinatia favorita, poate si pentru ca are o aura extrem de romantica“. Si J.W. Marriott, cel mai mare hotel din Bucuresti a facut promisiuni pentru o seara magica: vin rosu, stridii, sampanie si deserturi de ciocolata. Ziua de Sf. Valentin apartine totusi florariilor. Stefan Safciu, directorul site-ului de comenzi de flori online www.magazinuldeflori.ro, spune ca „livrarile de flori sunt de 20 de ori mai mari decat intr-o zi normala“. Cum era de asteptat, „de obicei sunt preferati trandafirii rosii“.

     

    Ciocolata este o alta vedeta a sarbatorii. Raphael Magnenat, directorul executiv al magazinului bucurestean de delicatese Delicateria Traiteur, povesteste ca ziua de Sf Valentin „este benefica pentru magazin“. „In 2005 am vandut 10 kilograme de ciocolata de Valentine’s Day, ceea ce reprezinta 1,3% din vanzarile pe tot anul“, spune el. Nici firmele de lenjerie intima nu s-au lasat mai prejos in ceea ce priveste ofertele speciale. Despina Andrei, director de marketing la Alsa Boutiques, care comercializeaza pe piata romaneasca brandul exclusivist de lenjerie La Perla, spune ca, pentru Valentine’s Day, a pregatit o colectie speciala. „Valentine’s Day Collection contine un sutien, un slip si un babydoll, disponibile atat in varianta rosie, cat si in cea neagra“.

     

    Restaurantele au fost si ele luate cu asalt de indragostitii care au dorit sa isi declare dragostea la lumina lumanarilor, iar rezervarile s-au facut cu cateva zile inainte. Chiar daca pare mai putin romantic decat o cina la lumina lumanarilor, internetul este poate cel mai simplu mod in care iti poti exprima dragostea. Alina Nemes, directorul portalului ROL.ro, spune ca, anul trecut, „s-au trimis cam 25.000 de felicitari virtuale cu ocazia zilei indragostitilor, ceea ce reprezinta o crestere cu 50% fata de 2004“. Paradoxal, se pare ca ideea exprimarii dragostei online le-a suras mai mult femeilor.

     

    Dar cohortele de inimioare si ursuleti de plus au adus cu ele si batai (inutile) de cap. Vlad Puscasu, economist, povesteste ca si-a amintit destul de tarziu de ziua indragostitilor. „Mi-am amintit in ultimul moment de minunata zi si am ales la intamplare un buchet de flori, care se pare ca inghetasera din cauza frigului de peste zi. La nici o ora dupa ce i-am daruit, trandafirii si-au dat obstescul sfarsit. Iar celalalt cadou, un mixer, nu i s-a parut foarte romantic. Am incheiat ziua cu usi trantite si tipete.“ Sa fie asta finalul romantic perfect pentru o zi romantica perfecta?

  • Europa extremelor

    In prefata cartii fundamentale a lui Ernst Nolte, istoricul Florin Constantiniu scrie: „L-am citit pe Nolte la o varsta inaintata, cand meseria mea de istoric se apropie de sfarsit. Si, totusi, experienta acumulata in curs de decenii nu m-a impiedicat sa ma simt un invatacel“.

     

    In primul rand se cuvine spus ca autorul volumului „Razboiul civil european“ nu este un istoric obisnuit: doctor in filosofie si profesor de literatura clasica, a facut, printre colegii sai germani, o figura de etern marginal. Daca in cazul operelor sale precedente, fenomenul interogarii raportului dintre un popor si trecutul sau nu a suscitat polemici si critici virulente, aici, fiind vorba despre nazism, un flagel care bantuie cu putere constiintele pana si in ziua de azi, lucrurile au stat cu totul altfel.

     

    Cartea a aparut pentru intaia oara in 1987, in fosta Republica Federala Germania si a suscitat, imediat dupa publicare, o adevarata cearta a istoricilor germani (trebuie mentionat faptul ca volumul si-a facut iesirea pe piata europeana dupa caderea „Cortinei de fier“, cand asupra lui s-a dezlantuit o furtuna de critici demonizante din partea istoricilor oficiali de factura marxista).

     

    Nu doar din cauza profunzimii tratarii si amplorii temelor (revolutia si contrarevolutia, totalitarismul, comparatia intre national-socialism si comunism, razboiul mondial, iudeocidul etc.), ci si a pozitiei lui Nolte, care, dupa toate aparentele, sustine o pledoarie nationala, afirmand, pe de o parte, ca Germania nazista nu detine monopolul ororii mondiale si, pe de alta parte, situand „catastrofa germana“ in contextul unui „razboi civil international“ declansat de miscarea comunista si dezvoltat de catre statul sovietic.

     

    Fascismul ar fi, deci, un antimarxism care, prin metode aproape identice, incearca sa-si anihileze dusmanii si care nu ar fi facut altceva decat sa reactioneze la agresiunea initiala a comunismului. „Asasinatul din ratiuni de clasa sociala operat de catre bolsevici nu este oare precedentul factual si logic al al asasinatului din ratiuni de rasa pus in lucrare de catre nazisti?“, se intreaba Nolte.

     

    Pe de alta parte – isi continua autorul intrebarile incomode – pot fi oare considerati germanii vinovati in mod colectiv? Daca e sa ne uitam atent in urma, raspunde tot el, un mare numar de germani avea banuieli, un grup foarte limitat stia, iar „un grup si mai mic participa la Holocaust“. De ce atat de putini oameni de pe intinsul Germaniei ajunsesera cu adevarat sa stie ce se intampla?

     

    Pentru ca sistemul nazist era o organizatie rationala in care domnea diviziunea muncii tipica erei industriale. Nu trebuie uitat ca, fara colaborarea „jandarmilor francezi, italieni, belgieni sau romani, Holocaustul nu ar fi fost posibil: evreii au fost victimele antisemitismului european in general“.

     

    A crede in notiunea de responsabilitate colectiva inseamna, spune Nolte, sa cadem in aceeasi eroare ca si Hitler in privinta evreilor.  Ipoteza a scandalizat pe multi, dar si mai multi inca au izbutit sa vada in cartea sa ceea ce, de fapt, este: o paralela admirabil instrumentata si documentata intre bolsevism si national-socialism, intre partidul comunist sovietic si Partidul national socialist german, ambele – „partide de razboi civil“.

     

    Razboiul civil european, 1917 -1945, Editura Runa,

    Grupul editorial Corint, Bucuresti, 2005

  • NOUTATI

    Amintiri dintr-o copilarie nebuna

     

    Acest roman al lui Jean Cocteau, cu scriitura voit tremurata, halucinant si ametitor, nu este unul care sa ofere o lectura prea lesnicioasa. A uita insa ca face parte din monumentul de nezdrucinat al literaturii universale a secolului trecut si ca apartine uneia dintre cele mai proeminente figuri ale culturii franceze din toate timpurile suna deja a blasfemie.

     

    Cartea, dens metaforica, mai mult un ocean de emotii decat o povestire in sens clasic, descrie din franturi viata fratilor Paul si Elisabeth. Scutiti de probleme financiare si, prin urmare, de contacte cu exteriorul, cei doi traiesc in camera copilariei lor, intr-un univers paralel cu lumea reala, un univers hranit cu himere si vise otravite de incest, de nebunie si de moarte.

     

    Jean Cocteau, Copiii teribili,

    Editura Paralela 45, PiteSti, 2005

     

     

    Bunul, batranul Poirot

     

    Dupa ce te indopi, o buna bucata de vreme, cu de-alde Ian Fleming sau Gérard de Villiers, intoarcerea la vechii maestri ai romanului politist pare o adevarata binecuvantare. Iar cand „vechiul maestru“ se numeste Agatha Christie, lectura devine un regal in toata puterea cuvantului. Editura RAO s-a incumetat sa reediteze romanele clasicei britanice si sa dezvolte intr-o serie de autor toate aventurile celor doi mari detectivi inventati de stralucita scriitoare: Miss Marple si Hercule Poirot.

     

    Prezentul volum, tiparit initial in Statele Unite, in 1938, sub titlul „A murder for Christmas“ si devenit, ulterior, „Poirot’s Christmas“, este una dintre cele mai izbutite piese romanesti ale doamnei Christie. Invitat sa-si petreaca sarbatorile de iarna impreuna in casa familiei unor prieteni, neobositul Poirot se vede condamnat sa nu aiba parte de relaxare: milionarul excentric Simeon Lee este gasit, in noaptea de Ajun, cu gatul taiat. Afacerea, aparent insolvabila, isi afla incredibilul raspuns gratie geniului detectivului belgian.

     

    Craciunul lui Poirot,

    editura RAO, Bucuresti, 2005

  • Simple Basme?

    Cu un buget de 80 de milioane de dolari Si Terry Gilliam ca „maestru de ceremonii“, ar fi fost de neconceput ca „The Brothers Grimm“ sa treaca neobservat.Combinatie de film de epoca, horror, fantasy si comedie, „Fratii Grimm“ e un melanj surprinzator de biografie si imaginatie debordanta, „r la“ „Brazil“, „Aventurile baronului Münchausen“ sau „Regele Pescar“.

     

    Jacob si Wilhelm Grimm – interpretati de Matt Damon si Heath Ledger – sunt de fapt doi impostori, care pacalesc superstitiosii vremii cu abilitatile lor inexistente de a distruge monstri, vrajitoare si cine mai stie ce fiinte fabuloase de pe alte taramuri. Asta cel putin pana in clipa in care ajung in padurea, cu adevarat de basm, de langa satul Marbaden.

     

    „Acest film datoreaza mult fratilor Grimm, dar povestea nu este despre viata lor reala. Pur si simplu am creat un basm despre ei“, spunea la un moment dat Gilliam. Dar lucrurile nu sunt chiar atat de simple, pentru ca regizorul impleteste cu subiectul original al filmului elemente din povestile fratilor Grimm.

    Prin urmare sa nu va surprinda daca o sa-i vedeti pe Scufita Rosie, Lupul cel rau, Hansel si Gretel sau pe Vrajitoarea cea Rea (Monica Bellucci), obsedata de oglinda ei.

     

    Regizorul a profitat de subiect pentru a-si crea o lume proprie in studiouri: „pentru a face un film care sa arate ca un basm, nu puteam filma intr-o padure adevarata, asa ca a trebuit sa construim totul. Am creat aproape tot de la zero, am construit castele si hambare, am adus o padure intreaga in platou. Este cea mai mare productie pe care am facut-o vreodata“.

  • Mandrie si ceva prejudecati

    La nu mai putin de 65 de ani de la prima ecranizare a romanului emblematic al lui Jane Austen, cu Lawrence Olivier si Greer Garson in rolurile principale, regizorul Joe Wright s-a inhamat la o sarcina deloc usoara: un nou „Mandrie si prejudecata“. Epilogul: patru nominalizari la Oscar.

     

    Daca mai e nevoie sa fie spusa, povestea se desfasoara in Anglia sfarsitului de secol XVIII. Cele cinci surori Bennet, printre care inteligenta Elizabeth (Keira Knightley), frumoasa Jane (Rosamund Pike) si zvapaiata Lydia (Jena Malone), au fost crescute de mama lor (Brenda Blethyn) cu un singur scop: sa-si gaseasca un sot.

     

    Cand domnul Bingley (Simon Woods), un burlac bogat, inchiriaza conacul de langa modesta resedinta Bennet, familia „da in clocot“ la gandul pretendentilor care vor roi in jurul celor cinci odrasle. Printre ei, chipesul si mandrul domn Darcy (Matthew MacFadyen), protagonistul unui happy-end lipsit de surprize alaturi de Elizabeth. Pariul lui Joe Wright a fost castigator: patru nominalizari la Oscar (cea mai buna actrita in rol principal, cea mai buna scenografie, cele mai bune costume, cea mai buna coloana sonora), critici favorabile in intreaga lume, plus incasari de peste 100 de milioane de dolari la un buget de nici 30 de milioane.

     

    Intrebata de ce a acceptat rolul lui Elizabeth, Knightley a raspuns: „E un film pe care-l poti amplasa oriunde. Este despre lucruri care au aceeasi importanta azi ca si acum doua secole. Este despre maturizare. Despre cum e cand faci greseli. Este despre cum e sa te indragostesti pentru prima oara. Cred ca nu conteaza de unde esti, nu e nevoie decat de romantism. Asa ca – de ce nu ?.“

     

    „De ce nu?“, s-a gandit si regizorul Joe Wright, initial nesigur ca prea tanara si frumoasa  vedeta din „Piratii din Caraibe“ sau „Regele Arthur“ ar putea intra in pielea rezervatei si aparent neinteresantei Elizabeth. Chiar daca au existat voci care au considerat-o pe Knightley prea copilaroasa pentru Elizabeth, actrita a reusit sa faca, probabil, cel mai bun rol al sau de pana acum.       

     

     

    PRIDE & PREJUDICE / MANDRIE SI PREJUDECATA;

    R: JOE WRIGHT; CU: KEIRA KNIGHTLEY, MATTHEW MACFADYEN,  DONALD SUTHERLAND, ROSAMUND PIKE,  BRENDA BLETHYN; DIN 3 FEBRUARIE 

  • Managerii regionali

    Culmea naivitatii managerilor romani era, pana acum doi-trei ani, sa spere ca o companie din Vest ar putea fi interesata sa-i „vaneze“. Lucrurile s-au mai schimbat. Exista deja manageri romani interesanti pentru tari ca Germania sau Marea Britanie. Lucreaza in domenii diferite, dar au ceva comun: sunt manageri regionali.

     

    Pe langa faptul ca sunt romani si au functii regionale in aceeasi companie, cativa dintre managerii de la Coca-Cola Adriatic and Balkan Region au constatat de curand ca mai au un punct comun: figureaza pe listele de recrutari ale unor companii vest-europene. Si, in fine, o ultima asemanare: toti au refuzat ofertele. Sesizati cumva doua paradoxuri?

     

    V-ar putea lamuri Vlad Bog, manager de resurse umane in cadrul companiei, raspunzator de angajatii din noua tari. Bog a fost una dintre tintele companiilor straine: „acestea sunt principalul nostru concurent pentru angajati, si nu atat companiile din tara“. Sunt doua motive principale, crede Bog, pentru care companii straine vin sa-si recruteze manageri din Romania. Si costul nu este unul dintre ele, pentru ca „managerii nostri sunt deseori mai scumpi decat managerii germani sau austrieci“.

     

    Primul dintre motive ar fi ca „romanii aduc o abordare noua, nu sunt crescuti in sistemul lor rigid si sunt mai liberi in gandire“. Al doilea: pentru companiile care vor sa se extinda in aceasta parte a continentului, experienta celor din Est e un atribut pretios. Asta nu inseamna, totusi, ca e cazul sa ne entuziasmam prea tare, crezand ca managerii romani sunt o tinta favorita a companiilor vest-europene, atentioneaza George Butunoiu, managerul companiei de recrutare de manageri Alexander Hughes Romania.

     

    Dar nici ca vor fi ocoliti cu totul. Vanati de companiile vest-europene sunt deocamdata doar managerii cu atributii regionale sau globale: iar cand ai o experienta si o reputatie regionale, criteriul nationalitatii dispare. Managerii care au doar atributii locale nu prezinta acum interes. „Inainte de a ajunge acolo, Romania va trebui sa treaca printr-o faza intermediara, cea de furnizor de specialisti in domenii precum cel financiar, tehnic sau IT“, crede Butunoiu.

     

    Specialistii, la un moment dat, vor avea sanse sa urce in ierarhia companiilor occidentale, ajungand pe pozitii care vor consolida un atribut ce le lipseste acum managerilor romani ne-regionali pentru a fi interesanti pentru pozitii de top: reputatia. Intre timp, numarul managerilor romani cu atributii regionale creste constant. Cel care traverseaza coridorul ce leaga birourile Coca-Cola Adriatic and Balkan Region de cele ale imbuteliatorului international CCHBC, cu operatiuni in 26 de tari, primeste si confirmarea: o privire aruncata pe schema de personal a CCHBC arata ca Romania e tara cu cei mai multi manageri globali in grup si cu cei mai multi romani trimisi peste hotare – chiar daca CCHBC Romania nu are, prin statut, nici o raspundere regionala.

     

    Unul dintre acestia e Adriana Gontariu, director de „talent development“ pe toate cele 26 de tari. Din aprilie 2005, ea recruteaza – impreuna cu firmele de head-hunting – manageri generali, regionali sau globali pentru companie. Iar pe colegii sai romani, investiti cu atributii regionale in alte birouri, ii pastreaza intr-un document Excel: Adrian Lupu e business plan manager pe intreg grupul, la Atena; Dan Nistor e manager general in tarile baltice; Anca Georgescu e manager de resurse umane pe 26 de tari; Costin Balcu e manager regional pe reteaua de furnizori; patru IT-isti sunt responsabili pe cateva tari si lista continua.

     

    Romania e furnizor de manageri si pentru grupul german Metro Cash & Carry: 20 de romani si-au luat zborul spre birouri din alte tari in interiorul grupului, unul dintre cele trei „hub“-uri IT ale grupului Metro este in Romania (celelalte doua sunt in Germania si Polonia), iar Valentin Radu conduce divizia regionala de aprovizionare-desfacere pentru companie. „Aceste atributii sunt rezultatul unui mare potential de expertiza si unui tip de management foarte bun“, spune pentru BUSINESS Magazin Bert van der Velde, directorul general al Metro Cash & Carry.

     

    Din Belgrad, Silviu Hotaran, managerul general al Microsoft South East Europe, ii insiruie din memorie pe cativa din colegii sai cu cariere regionale: Dan Bulucea e Manager Platform Strategy pe centrul si estul Europei la sediul din München, Paul Miches – Technical Readiness Manager pe Europa, Orientul Mijlociu si Africa in Reading si Paula Apreutesei lucreaza impreuna cu Hotaran ca Business Strategy Manager pentru aceeasi regiune.

     

    Coca-Cola, Metro si Microsoft sunt doar cateva dintre companiile care au manageri regionali romani: numarul lor trece de cincisprezece. E vorba de multinationale care isi au birourile regionale la Bucuresti. Lista incepe, din punct de vedere cronologic, cu Procter & Gamble, care isi infiinta in 1992 biroul pentru regiunea balcanica in Bucuresti cu numai trei angajati. Coca-Cola, General Electric, Unilever, GSK, Microsoft au facut pe rand acelasi lucru.

     

    Sunt cateva motive pentru care aceste companii si-au stabilit bazele regionale in Romania. Cel mai important: marimea si potentialul pietei. Apoi vin flexibilitatea romanilor, cunoasterea limbilor straine, infrastructura si serviciile care se apropie de un nivel acceptabil, perspectiva integrarii in UE.

     

    Panos Manolopoulos, managerul companiei de recrutare de manageri Stanton Chase – de asemenea cu atributii regionale – spune ca mutarea sediilor regionale pentru Europa de Sud-Est dinspre centrul Europei inspre Est incepe sa fie o tendinta. „Acum cinci ani, sediile regionale pentru sud-estul Europei erau in orase europene «non-sud-estice», ca Viena sau Atena. Acum vedem o mutare a lor catre tarile balcanice, in principal Romania, dar si Ungaria sau Praga.“

     

    Chiar daca se manifesta, fenomenul „vanarii“ managerilor romani regionali e acum putin vizibil din doua motive. In primul rand, pentru ca vanatoarea e intermediata de companii de head-hunting straine. Birourile firmelor de recrutare din Romania nu primesc solicitari decat din partea unor companii din regiune precum Serbia, Ucraina sau Bulgaria, sau provenind din tari cu economii slab dezvoltate precum Sudan.

     

    Al doilea motiv pentru care fenomenul trece neobservat este acela ca managerii romani incep sa refuze sa mai paraseasca Romania. Nu e o gluma. E concluzia lui Vlad Bog de la Coca-Cola care mentioneaza, pe langa refuzul sau de a pleca in Vest, si pe cel pe care l-a primit de la cativa angajati ai companiei carora le propusese sa lucreze in strainatate pe functii superioare.

     

    „Le facem oferte si nimeni nu mai vrea sa se mute“, povesteste Bog, inca surprins de intorsatura situatiei. O explicatie ar fi sistemul de taxare – „o mare realizare din punctul acesta de vedere“, considera Bog. „E clar ca cineva, inainte de a pleca acum, isi pune mult mai multe intrebari decat inainte.“

     

    Tarile in care mai poti avea o echivalenta a venitului sunt foarte putine: SUA si, poate, Australia, dar in alta parte iesi in pierdere, spune managerul de resurse umane. In plus – mai ales pentru angajatii cu familie – costurile sunt mai mari in strainatate decat in tara. Scolile particulare, cursurile de tenis sau inot pentru copii sunt foarte bune in Romania si de cinci ori mai ieftine decat in strainatate. Apoi, in cele mai multe cazuri, sotul sau sotia unui expat e nevoit(a) sa renunte la serviciu, pentru ca in multe locuri permisele de munca nu pot fi obtinute, ceea ce scade bugetul familiei si priveaza partenerul de satisfactii profesionale.

     

    La toate acestea se adauga faptul ca in Romania „se intampla lucruri“, pe cand „in tari cu o economie asezata promovarile sunt mult mai rare, stai in fiecare cutiuta mult mai mult timp, carierele sunt mult mai lente si mai putin interesante. Si atunci iti dai seama ca nu renteaza sa pleci“, conchide Bog. Si Adriana Gontariu de la CCHBC a avut de curand o oferta pentru un post regional pentru care nu a gasit candidati. Chiar daca a refuzat sa plece, Vlad Bog e mai mult musafir in tara lui, de cand a fost promovat director regional de resurse umane in Coca-Cola, acum sapte ani.

     

    Urarea de pe aeroportul Otopeni – „We hope that you have enjoyed your stay in Romania“ („Speram ca v-ati simtit bine in Romania“), pe care o citeste saptamanal, ii descrie cel mai bine viata: circa 75% din timp il petrece peste hotare, unde ia aceeasi camera de hotel, de dragul rutinei. Cativa manageri regionali din companie l-au informat deja ca ar vrea sa revina pe posturi locale, satui de hoteluri si avioane.

  • CALENDARUL RESEDINTELOR REGIONALE

    In ultimii ani, atrasi de potentialul de afaceri al celei mai mari piete din regiune, tot mai multe companii multinationale si-au stabilit sediul regional in Romania, multe dintre ele conduse de manageri regionali romani. Iata-le pe cele mai importante:

     

    1992: Procter & Gamble Balkans.

     

    1999: Coca-Cola Black Sea Region.

     

    2000: General Electric South-Eastern Europe, cuprinzand 11 tari, s-a extins de la biroul care coordona Romania si Moldova inca din 1997. Managerul general Dan Ionescu spune ca, in 2004, regiunea a inregistrat cea mai mare crestere din istoria companiei: 90%. Motivele stabilirii sediului regional in Bucuresti: locatia este „favorabila, stabila si ieftina“.

     

    2000: Unilever South & Central Europe. Manager: Alexandra Gatej.

     

    2003: GSK South-Eastern Europe. Manager: Roberto Musneci.

     

    2004: Microsoft South East Europe reprezinta 11 tari. Scopul infiintarii acestei regiuni este eficientizarea operatiunilor interne si extinderea prezentei Microsoft in zona, spune Silviu Hotaran, managerul general pe aceasta regiune.

     

    2005: Coca-Cola Adriatic & Balkan Region.

     

    2005: Visa International, Romania & Bulgaria. Manager: Catalin Cretu.

     

    2005: Mastercard South-Eastern Europe. Motivul: cresterea pietei cardurilor din Romania in ultimii ani, precum si potentialul de crestere. General Manager Southeastern Countries, MasterCard Europe: Denisa Mateescu.

     

    2006: ABB Romania, Bulgaria & Republica Moldova. Manager: Peter Simon.

     

    2006: OMV-Petrom*.

     

    2006: Ozone Laboratories. Biroul din Romania va deveni in acest an centru regional, urmand sa coordoneze activitatea companiei in Rusia, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia si Slovacia.  Directorul general  Dan Schiopu a recunoscut ca este interesat si de Croatia si Kazahstan.

  • 7 ARGUMENTE PENTRU UN HUB ROMANESC

    Motivele pentru care tot mai multe companii multinationale isi stabilesc sediul regional in Bucuresti par sa tina in mare masura de noroc. Dar nu exclusiv. Cel putin managerii expati intervievati par sa se fi vorbit intre ei cand lauda deschiderea spre nou si flexibilitatea romanilor.

     

    1 Marimea pietei; Romania, cu cele 22 de milioane de locuitori, este a doua piata ca marime din zona, dupa Polonia.

    2 Romania este piata din regiune cu cele mai multe oportunitati de afaceri pe termen mediu, conform lui Robert Musneci, manager regional la GSK pentru Europa Centrala si de Est.

    3 Apropierea momentului aderarii la Uniunea Europeana.

    4 Managerii romani au deja experienta, dobandita in cadrul multinationalelor, care functioneaza ca adevarate scoli de management.

    5 Increderea in Romania a crescut o data cu accelerarea reformelor anul trecut, conform managerilor intervievati.

    6 Flexibilitatea angajatilor romani, mentionata in special de expati.

    7 Talentul la limbi straine al angajatilor, care nu e un element specific tarilor din regiune.

  • BNR a luat noi masuri pentru descurajarea creditului in valuta

    Infirmand toate asteptarile analistilor, banca centrala a majorat dobanda de politica monetara cu un punct procentual si a ridicat din nou rata rezervelor minime obligatorii pentru resursele in valuta ale bancilor. In numele aceluiasi unic scop: descurajarea creditului si combaterea inflatiei.

     

    S-au inselat aproape in unanimitate. In urma cu mai putin de o luna, BUSINESS Magazin lansa dealerilor din cele mai mari banci o intrebare: va creste, la urmatoarea sedinta, BNR dobanda de politica monetara, ca urmare a depasirii tintei de inflatie de anul trecut? In sase cazuri din opt, reprezentantii bancilor au fost fermi: o astfel de crestere este total improbabila.

     

    Si totusi, pe 8 februarie, Consiliul de Administratie al BNR a hotarat majorarea dobanzii de politica monetara la 8,5%, de la nivelul de 7,5%, unde ramasese batuta in cuie inca din septembrie anul trecut. O data cu aceasta majorare, oficialii bancii centrale si-au reafirmat si decizia de sterilizare „substantiala“ a excesului de lichiditate de pe piata monetara.

     

    Ce inseamna acest lucru si ce consecinte are pe piata? Un prim efect s-a vazut inca de a doua zi: euro s-a depreciat masiv, inca de miercuri dupa-amiaza, dupa anuntarea deciziei BNR. Practic, cresterea dobanzii de politica monetara, adica acea dobanda pe care banca centrala o plateste pentru depozitele atrase de la banci, lasa loc de noi intrari de capitaluri speculative pe termen scurt. Pe piata valutara, analistii se asteapta la cresterea presiunii de apreciere a leului, tocmai din pricina fluxurilor de capital extern atrase de potentialul castig permis de noile conditii monetare.

     

    Pe de alta parte, decizia BNR s-ar putea traduce si intr-o crestere mai consistenta a dobanzilor platite de banci pentru depozitele populatiei. „In cazul in care BNR va creste dobanzile, si bancile se vor alinia la aceste noi dobanzi“, aprecia Bogdan Mihoc, directorul trezoreriei de la HVB Bank. Aproape fara exceptie, bancherii au numit politica bancii centrale ca fiind principalul resort al scaderii dobanzilor la depozite pana la niveluri real negative.

     

    De acum insa, conditiile de crestere a dobanzilor sunt indeplinite: dobanda bancii centrale e mai mare si angajamentul de a atrage lichiditatea din piata a fost reconfirmat. Este acum randul bancherilor. Pe de alta parte, cresterea dobanzii de politica monetara ar putea conduce, cel putin teoretic, si la o crestere a dobanzilor la credite. Bancherii spun insa ca o intoarcere a dobanzilor la credite este greu de anticipat, in conditiile de concurenta puternica intre banci.

     

    In paralel, banca centrala a decis si ridicarea nivelului pentru rata rezervelor minime obligatorii la pasivele in valuta ale bancilor, de la 35% la 40%. Masura vine dupa o succesiune de mai multe majorari, incepute inca din august 2004. Prin majorarea de saptamana trecuta, BNR incearca sa contracareze riscul atragerii de capitaluri speculative, obligand bancile sa tina in seiful ei 40% din totalul sumelor atrase in valuta, inclusiv sub forma de depozite ale nerezidentilor. Pe piata, efectul va fi insa o crestere a dobanzilor la credite, spun bancherii.

     

    O crestere a dobanzilor pe piata ar ajuta banca centrala in lupta cu o inflatie care a sarit din grafic anul trecut: rata inflatiei pentru 2005 a fost de 8,6%, fata de o tinta de 7%, cu o marja de variatie de plus/minus un procent. In context, tot in sedinta de consiliu de saptamana trecuta, banca centrala a decis mentinerea tintelor de inflatie anuntate anterior, de 5% pentru anul 2006 si 4% pentru 2007. Tinte optimiste, in opinia majoritatii bancherilor, dar si a organismelor internationale.

     

    Astfel, in opinia negociatorului-sef al FMI in relatia cu Romania, Emmanuel van der Mensbrugghe, „BNR va avea dificultati in atingerea unei tinte de inflatie de 5% cu o marja de plus/minus un punct“. Mai realist ar fi, dupa parerea oficialului FMI, un nivel de inflatie de 6,5%.  BNR pare insa decisa sa lupte cu toate fortele pentru a-si atinge obiectivul, anuntand ca va utiliza intregul set de instrumente de care dispune ca sa contracareze presiunile inflationiste. Si, dupa un 2005 cand aproape toate masurile BNR au luat prin surprindere intreaga piata bancara, nimeni nu se mai incumeta sa spuna, 100%, ce poate insemna asta.