| Companie | Export 2006 (mil. euro) | Export 2007* (mil. euro) |
| Actavis | 10 | 13-14 |
| Terapia-Ranbaxy | 8 | 11-12 |
| Antibiotice | 5,2 | 5,5 |
| Zentiva | 0,5 | N/A |
| Labormed | 0,78 | 0,82 |
| Biofarm | 0,8 | 1,2 |
Sursa: companiile
*estimare
A doua companie aeriana de pe piata americana isi propune sa transporte in mai putin de doi ani la New York doua treimi din pasagerii care vor dori sa calatoreasca din Romania peste Atlantic. Cele trei pariuri ale Delta pe piata romaneasca sunt cresterea pietei, noii clienti atrasi de zborul direct catre New York, dar mai ales pasagerii altor companii care prefera sa zboare fara escala.
In cei sapte ani cat a condus filiala locala a British Airways (BA), Corina Enciu a fost tot timpul cu ochii pe pasagerii transatlantici: foarte atractivi, atat pentru ca plateau tarife mai mari, crescand cifra de afaceri a filialei, cat si pentru ca mareau traficul pe Heathrow, facand escala la Londra, lucru foarte placut mai-marilor BA. Si i-a urmarit destul de bine, dat fiind ca in 2006 acestia reprezentau majoritatea din procentul de 35% al pasagerilor companiei britanice care ajungeau la Londra pentru escala. Mai precis, un procent comparabil cu cel inregistrat de Air France-KLM, a doua companie de pe piata dupa TAROM si cu cea mai extinsa retea de rute din Europa.
Aprofundarea acestui segment de piata i-a adus country managerului BA pentru Romania si Moldova nu numai felicitari de la centru, dar a calificat-o numai bine pentru ocuparea unei pozitii destul de ravnite in piata, anume conducerea biroului Delta Air Lines in Romania, care a devenit operational din 6 iunie, odata cu lansarea primului zbor Bucuresti-New-York. Corina Enciu a inceput sa lucreze in biroul Delta de la inceputul saptamanii trecute, renuntand la postul de country manager al Britsh Airways, pe care il ocupa de sapte ani.
Delta a reintrat pe piata din Romania in aceasta luna dupa mai bine de zece ani de intrerupere, deschizand biroul de la Bucuresti in paralel cu cel din Seul. Daca pentru conducerea biroului de la Seul oficialii Delta au trimis un fost director comercial din reteaua Delta Air Lines (care s-a ocupat pana acum de regiunea centrala a Statelor Unite), la Bucuresti au preferat sa o aleaga pe Corina Enciu.
Aceasta mai lucrase la Delta si in anii 90 si a fost aleasa de compania americana din cateva motive: Aveam deja in spate sapte ani de management de companie aeriana, aveam rezultate bune pentru cursele transatlantice si mai fusesem angajata lor, explica Enciu cum au convins-o cei de la Delta sa preia jobul de director al biroului din Romania.
In afara de aceste motive, numirea unui localnic la Bucuresti pare a avea legatura si cu specificul pietei romanesti, destul de diferita de cea din Seul, dar si cu strategia pe care cei doi noi directori de filiala trebuie sa o aplice pentru castigarea de cota de piata.
In afara de dimensiunea celor doua piete, principala diferenta dintre cele doua noi destinatii din orarul Delta este ca la Bucuresti compania a intrat cu un monopol pe cursele directe peste ocean, pe cand la Seul este mai dificil. Acolo, Delta va trebui sa lupte pentru cota de piata cu principalii rivali de pe piata americana, American Airlines si United Airlines, care au deja curse la Seul, dar si cu Korean Air, transportatorul national al sud-coreenilor, care are curse catre 12 orase de pe continentul american. Zborul nonstop catre Seul va extinde reteaua noastra de zboruri spre Asia (unde Delta are o prezenta buna in Japonia, acoperind zece orase – n.red.) si va ajuta la cresterea rentabilitatii aeroportului Incheon, spunea la lansarea curselor catre Bucuresti si Seul Glen Haunstein, directorul de retea al Delta.
La Bucuresti insa, lucrurile sunt cumva mai simple: patru zboruri pe saptamana, estimare a unui grad de ocupare de 80% inca de la prima cursa (care a decolat cu 83% grad de ocupare) si vanzari de peste 26 de milioane de euro pentru acest an sau, mai precis, in jumatate de an, in conditiile in care Delta a inceput operarea in prima parte a lunii iunie.
Loren Neuenschwander, director financiar al Delta Air Lines, spunea la lansarea curselor ca Romania era un pas logic in strategia de extindere in centrul si estul Europei si ca spera la introducerea in curand a zborurilor zilnice Bucuresti-New York, in functie de evolutia pietei. Iar cum evolutia pietei inseamna in special evolutia numarului de clienti, Corina Enciu spune ca structura acestora va fi relativ noua pentru piata romaneasca: In ultimii ani, in care a lipsit de pe piata o cursa directa pentru Statele Unite, s-au intamplat doua lucruri: o data interesul pentru aceasta zona a mai scazut, iar pe de alta parte companiile europene existente pe piata (companiile nationale europene precum Air France-KLM, Lufthansa, Austrian Airlines, Malev sau British Airways) si-au crescut foarte mult afacerile in Romania, datorita cererii de zboruri transatlantice.
Mai precis, vanzarea de zboruri transatlantice cu escala la Paris, Londra, Amsterdam sau Budapesta a adus in 2006 cam o treime din veniturile acestor operatori pe piata din Romania, estimata in 2006 la aproximativ 600 de milioane de euro. Dintre acestea, zborurile transatlantice au reprezentat cam jumatate, ceea ce inseamna ca anul trecut cererea de zboruri transatlantice din Romania s-a situat la aproximativ 100 de milioane de euro. Acum, managerii celorlalte companii aeriene de pe piata spun ca era normal ca din 2007 sa apara si la Bucuresti o cursa directa catre continentul american si ca si-au bugetat o usoara scadere pe acest segment, in conditiile in care cresterea pietei in acest an este estimata la 7-8%.
Cat despre Delta, americanii vizeaza atragerea de clienti de la companiile deja prezente in piata, mai ales prin tentatia zborului direct. Clientii noi atrasi de cursa fara escala catre New York sunt asteptati sa reprezinte 10% din numarul total al celor ce vor zbura cu Delta. Corina Enciu spune ca deja cursele pentru vara au un grad de ocupare de 80% asigurat si ca, cel putin deocamdata, peste 60% dintre pasageri au nationalitate americana, iar restul sunt romani. Dintre romani, peste 70% se opresc la New York – dupa cum arata biletele deja vandute pentru aceasta cursa, iar restul fac doar escala la New York pentru a se indrepta catre Los Angeles, San Francisco, Cleveland, Atlanta si Orlando.
Odata cu lansarea cursei Delta, si oficialii TAROM au dat o declaratie ca vor reanaliza posibilitatea de reluare a zborurilor Bucuresti-New York, lucru despre care a mai fost vorba si la inceputul acestui an, atunci cand s-a anuntat despre viitoarea relansare a Delta in Romania. Mai precis, oficialii TAROM spuneau atunci ca ar dori sa lanseze curse pe aeroportul J.F. Kennedy inaintea venirii Delta. Insa cum acest lucru nu s-a intamplat, intrarea TAROM in aceasta ecuatie ar insemna mai mult decat lansarea unei curse: un management care sa aduca un cat mai mare numar de clienti inapoi. Ceea ce, la competitia deja creata, va fi destul de greu.
Corina Enciu (38 de ani) se afla la a doua experienta de country manager al unei companii internationale aeriene cu prezenta in Romania.
PAN AM. Corina Enciu a lucrat in domeniul aviatiei de la sfarsitul facultatii (cibernetica), incepand in 1990 la biroul de check-in al companiei aeriene Pan Am. In 1991, Pan Am a fost preluata de Delta Airlines si Corina Enciu a evoluat, in cadrul biroului din Romania, de la check-in la ticketing si rezervari de bilete.
BRITISH AIRWAYS. In compania britanica a intrat pe o functie de manager de birou de vanzare a biletelor, iar dupa trei ani a fost numita country manager pentru Romania si Republica Moldova.
Lansarea cursei Bucuresti-New York face parte din strategia de redresare a companiei aeriene, dupa problemele de la inceputul acestui deceniu.
PROBLEME. Delta Air Lines a iesit recent din procedura de faliment atrasa de problemele de rentabilitate care au inceput odata cu atacurile din 11 septembrie 2001 si au culminat cu uraganul Katrina; scumpirea petrolului a adus probleme serioase tuturor operatorilor aerieni.
STRATEGIE. Compania a avut anul trecut un profit operational de 58 de milioane de dolari si venituri de 17 miliarde, iar strategia pentru acest an este de a deschide 14 curse noi pentru a face fata competitiei de pe piata americana.
easyJet va incepe sa opereze din Romania din septembrie. Desi este in acest moment unul dintre cei mai mari operatori aerieni low-cost din Europa, are ca obiectiv o cota de piata de doar 5% in primul an. Asadar, companiile est-europene care doresc sa ramana sau sa devina lideri de piata pot sta linistite. Deocamdata, pentru ca pe termen lung easyJet are de gand sa dubleze piata.
Cunoscut drept operatorul low-cost cu cei mai multi clienti in Europa, easyJet este al zecelea operator de profil care intra pe piata romaneasca, dupa Blue Air, My Air, Sky Europe, Wizz Air, Club Air (companiei italiene i-a fost retrasa licenta de functionare in primele luni ale acestui an), Germanwings, ClickAir, Alpi Eagles si Wind Jet. Bucurestiul a aparut in reteaua de rezervari a easyJet vinerea trecuta, pe 15 iunie, iar zborurile vor incepe din septembrie. Este cumva un moment istoric pentru aceasta piata low-cost: toata lumea din domeniul aviatiei a spus constant ca vom avea o adevarata piata low-cost abia atunci cand cei mari, easyJet si Ryanair, vor intra in Romania.
Deocamdata irlandezii de la Ryanair nu au anuntat data de lansare, desi se pregatesc sa intre in Romania, iar britanicii de la easyJet privesc intrarea in Romania ca un punct bifat pe harta: easyJet are o crestere anuala de 15% si inaugureaza constant noi rute si piete si are nevoie sa imparta aceasta extracapacitate acolo unde este posibil, explica pentru BUSINESS Magazin Peter Voets, manager de marketing pentru Suedia si estul Europei. Acesta spune ca Romania face parte dintr-un plan de expansiune a easyJet alaturi de alte piete deschise recent, precum Maroc, Turcia si Croatia.
Desi Peter Voets afirma ca intrarea in Romania este favorizata de intrarea tarii in UE si de aderarea tarii la acordul open-sky, easyJet a anuntat lansarea zborului spre Bucuresti odata cu lansarea unei destinatii din fosta UE15, anume Viena (unde va opera o cursa de la Londra). Asadar, Viena intra in reteaua easyJet la doi-trei ani dupa ce compania fondata in 1995 de grecul Stelios Haji-Ioannou a bifat cateva capitale la est de Viena, precum Budapesta, Praga sau Varsovia.
Planurile pentru primul an ale easyJet in Romania sunt absolut rezonabile: vor incepe cu sapte zboruri Bucuresti-Milano pe saptamana, vor sa obtina 5% din cota de piata spre si dinspre Romania si vor sa transporte 80.000 de pasageri. Nu s-au gandit inca daca vor deschide o baza la Bucuresti, urmand sa opereze cursa de la baza lor din Milano (una dintre cele 14 baze pe care le au in Europa). Pentru moment, nu vor angaja niciun om in Romania, ci vor lucra cu o companie de servicii de manevrare la sol de la Bucuresti.
Pe termen mai lung insa, concurentii easyJet vor putea urmari o crestere a ambitiilor operatorului britanic. Peter Voets spune ca experienta ne-a demonstrat ca de fiecare data când intram pe o piata noua, generam cresteri de 80% fara sa luam din cota de piata a celorlalte companii aeriene.
Aceasta inseamna pe de o parte ca easyJet urmareste atragerea de noi tipologii de clienti (prin politica tarifara – cel mai probabil; Peter Voets spune ca pentru client competitia inseamna prezenta a cat mai multe companii aeriene pe piata, nu numai a tarifelor mici), iar pe de alta parte ca vrea sa devina numarul unu in felul sau, prin deschiderea de noi nise in piata.
Planurile easyJet de crestere cu 80% a pietei ar insemna, intr-un interval de trei ani, ca piata low-cost sa depaseasca valoarea de 300 de milioane de euro. Mai ales ca procentul dat de Peter Voets depaseste si cele mai ambitioase estimari de crestere ale pietei aeriene din Romania, care, conform IATA, ar trebui sa aiba salturi intre 4 si 8% in fiecare din urmatorii ani.
Primul semn ca easyJet isi bazeaza cresterea altfel decat au gandit-o celelalte companii low-cost este ca principalul concurent pe care Peter Voets il vede in Romania nu este Blue Air, liderul local al pietei low-cost: Bineinteles, luând in considerare gradul de notorietate pe care il are TAROM in România, acesta va fi un concurent serios.
Aceasta declaratie duce cu gandul la modul in care easyJet si-a gandit dezvoltarea in alte state est-euroepene, unde a intrat pe diverse orase cu curse externe si interne care erau pana atunci rezervate operatorului aerian national. Probabil ca strategia este asemanatoare si pentru Romania, desi Voets nu a dat deocamdata detalii despre alte orase in care va opera easyJet, spunand ca pentru primul an se vor concentra pe Bucuresti.
Se presupune ca Internetul ar trebui sa fie un ajutor imens pentru industria pornografica, creand o piata globala pentru fotografii si filme accesibile din intimitatea computerului de acasa. Pentru o vreme asa a si functionat, crescand distributia si acceptarea sociala a divertismentului pentru adulti si aducand si o usoara evolutie in vanzari. Dar acum, industria pornografica este in declin – si toti dau vina pe Internet. Pentru ca fotografiile si filmuletele se gasesc din plin gratis sau la preturi mici pe Internet, vanzarile de DVD-uri pornografice au inceput sa se resimta serios. Tehnologia digitala ieftina i-a ajutat pe pornografii amatori aspiranti, care au invadat piata, in vreme ce toata lumea din industria de divertisment pentru adulti da tot mai mult continut gratuit, ca sa atraga clientii platitori.
Si, spre deosebire de consumatorii care cauta muzica si alte produse media, privitorii de pornografie n-au complexe sa renunte la producatorii si actorii faimosi in favoarea unora anonimi sau la un platou de filmare bine luminat pentru o canapea uzata din casa unui videograf amator. Dupa ani de cresteri constante, vanzarile si inchirierile de filme porno au ajuns in SUA in 2006 la 3,62 miliarde de dolari, in scadere fata de 4,28 de miliarde de dolari in 2005, potrivit estimarilor AVN, o publicatie a industriei de profil.
Companiile mai vechi in bransa reactioneaza cu valori de productie mai bune si oferte web mai sofisticate. Dar, spre dezamagirea lor, producerea si distribuirea pornografiei a devenit deja mult prea accesibila. Oamenii fac filme in propriile lor case si apoi n-au de facut decat sa le puna pe site-uri gratuite, spune Harvey Kaplan, fost producator de filme pornografice, acum director executiv la GoGoBill.com, care proceseaza plati pentru site-urile porno. Asta omoara piata.
Este o situatie exact pe dos fata de obisnuita poveste ca Internetul schimba industria. Internetul a ajuns rapid o amenintare pentru unele industrii, precum productia de muzica sau presa traditionala. Dar pentru pornografie, era digitala a dus initial la un fel de democratizare, de intrare in normalitate a pornografiei, oferind acces online facil si anonim. Extinderea accesului la Internet de mare viteza a promis apoi cresteri si mai mari. Numai ca, in loc de asta, conexiunile mai rapide n-au facut decat sa le permita consumatorilor de divertisment deocheat sa descarce mai repede filmuletele gratuite si producatorilor amatori de filme porno sa-si puna mai usor pe Internet creatiile.
Poate sfidand asteptarile, piata continua sa fie insa invadata de noi productii video, atat online, cat si pe disc. Unele companii spun ca au avut succes vanzand abonamente la site-urile web si oferind filme pentru descarcare sau pentru vizionare online. Dar veniturile lor din Internet, desi au avut o crestere modesta, nu au compensat scaderea in vanzarile si inchirierile de filme. Iar companiile producatoare de filme porno mai traditionaliste nu renunta, fireste. Ele spun ca au un raspuns la noua competitie: calitatea. De asemenea, cauta sa se diferentieze de producatorii de filme ieftine vanzandu-si in magazine produsele in ambalaje mai atragatoare sau prin intermediul unor site-uri mai elaborate, prin folosirea unor aparate de filmat mai performante si a unor regizori si actori mai experimentati. Toti spera ca privitorii vor fi mai pretentiosi cand vine vorba despre sex.
Folosim lumina de buna calitate si un sunet foarte bun, spune David Joseph, presedintele Red Light District, o companie de productie din Los Angeles care a facut filme precum Comportament obscen. Joseph spune ca compania lui nu a pierdut timpul, si nici pe cel al spectatorilor sai, pe complicatii inutile de scenariu. Nu e o poveste elaborata, se trece direct la sex, dar avem grija la calitate, spune el, adaugand ca este foarte atent si la alegerea fundalurilor interesante. Folosim diferite locuri de filmare, incaperi si canapele. Vanzarile Red Light au scazut cu peste 30% in ultimii doi ani. Ca sa combata aceasta tendinta, spune Joseph, compania are de gand sa inceapa sa ofere cumparatorilor de filme un DVD extrapromotional cu mai multe scene din filmele sale, DVD care in mod obisnuit costa 20 de dolari. De asemenea, Joseph spera sa imbunatateasca modul de ambalare a DVD-urilor produse de compania sa.
Firma Nectar Entertainment, care a produs filme precum Insula Exxxtasy, a lansat recent un site redesenat, ca sa fie mai competitiva pe partea de online. Nectar percepe o taxa lunara de acces de 29,95 dolari, iar pentru aceasta suma membrii sai se pot uita la mii de fotografii sau la cele 35 de filme din arhiva site-ului.
Dar aceasta nu poate sa concureze cu pretul si volumul continutului porno gratuit disponibil pe unele site-uri. Un site operat de Adult Entertainment Broadcast Network are 200.000 de filmulete, multe dintre ele oferite de videografi amatori, spune Scott Coffman, presedintele companiei. Primim continut din toata lumea – Japonia, Germania, Brazilia, spune Coffman, adaugand ca pana si pe el l-a surprins numarul de contributori. E la fel ca la YouTube; te intrebi cati oameni au camere video si filmeaza toate astea?
Coffman spune ca el nu face parte din industria continutului oferit gratuit. Aproape jumatate dintre filmele de pe site, spune el, vin de la companii de filme porno care vor sa-i faca pe privitori interesati si sa-i convinga sa plateasca pentru un film de durata mai mare sau pentru un DVD. Unele companii platesc pentru a avea filmuletele dispuse mai in fata pe site si unele dintre ele ofera site-ului o parte din venituri daca un vizitator al site-ului devine clientul lor.
De fapt, multe dintre clipurile video care circula pe Internet sunt distribuite de companii care le folosesc ca unelte de marketing. Kaplan de la GoGoBill.com spune ca el considera aceasta o strategie perdanta. Ei cred ca le ofera oamenilor destule mostre gratuite, iar oamenii se vor intoarce si vor plati ca sa vada mai mult, dar nu e adevarat, spune el. Realitatea e, potrivit lui Kaplan, ca oamenii cauta continut gratis, gasesc ceea ce cauta si apoi pleaca.
Alti oameni din industrie nu sunt de acord cu teoria asta. Manny Ulele, fondatorul unei companii de productie video din Las Vegas si al unui site, spune ca folosirea acestor filmulete de teasing, care dureaza in general sub un minut, transforma afacerea pornografiei online intr-un fel de stiinta. (Ulele nu e numele lui real, ci acela pe care il foloseste in afaceri.)
Ulele spune ca firma lui ar putea plati 500-600 de dolari pe zi ca sa-si vada filmuletele afisate mai in fata pe bancile online de profil. El spune ca suma s-ar justifica prin numarul celor pe care ii atrage: unul din 1.000 de privitori ai continutului gratuit intra apoi pe site-ul lui, spune el, iar unul din 600 dintre cei care intra ar putea sa cumpere ceva, fie un abonament, un DVD sau un alt produs. Pe ansamblu, spune el, site-ul lui are 10.000 de clienti care platesc cate 30 de dolari pe luna ca sa descarce sau sa ruleze clipuri video. Perceptia consumatorului este ca are la dispozitie pornografie la liber, desi cea mai mare parte din ea e controlata, spune Ulele. El insista ca el si alti operatori inteleg ce durata a clipului video si ce fel de clipuri ii atrag pe privitori. Tot reglam treaba asta de ani de zile, spune el. Suntem in stare sa vedem exact ce merge si ce nu.
Traducere si adaptare: Mihai MitricA
Plata facturilor pentru gaze, electricitate sau telefoane mobile este una dintre sursele curente de venituri pentru orice banca, in conditiile in care luna de luna clientii de retail le intra in sucursale pentru a-si achita aceste datorii. Exista insa si un revers al medaliei: cozile de la ghisee, ce maresc timpul de asteptare pentru clientii ce vor sa faca operatiuni mai complexe, precum imprumuturi sau depozite.
Pentru a-si descongestiona ghiseele, BRD Société Générale a lansat la finele lunii aprilie un card special pentru plata facturilor de telefonie fixa sau mobila, pentru electricitate, gaze naturale si imprumuturile de la BRD Finance. Cardul, cu numele de cod Gadget, poate fi folosit in peste 2.200 de unitati, respectiv la 1.100 de ATM-uri ale BRD, la 1.100 de POS-uri instalate la comerciantii ce au incheiate cu BRD contracte pentru a accepta plata facturilor si la 10 automate speciale (roboti) instalate de banca in agentiile proprii si in 4 galerii comerciale din Capitala. Pornind de la experienta pe care BRD o are pe piata cardurilor (banca a lansat in urma cu mai bine de 11 ani primul card de credit si detine in prezent un portofoliu total de carduri de peste 2 milioane), a fost fireasca decizia de a incerca sa transferam aceste operatiuni simple, dar care aglomerau agentiile, catre canale mai simple si pentru noi, si pentru clienti, explica Sorin Popa, vicepresedinte responsabil cu retailul la BRD-Groupe Société Générale.
La inceputul lunii iunie, dupa mai putin de trei luni de la lansare, banca vanduse deja mai bine de 70.000 de carduri Gadget. Pentru un astfel de card, banca percepe o taxa de emitere de 5 lei, in timp ce platile la ATM-urile si POS-urile BRD nu sunt comisionate. In plus, titularii de contracte cu un furnizor de utilitati sau servicii (care este si partener al bancii) pot obtine pe cardul Gadget si un descoperit de cont de 300 de lei.
In agentiile bancii si in cele patru galerii comerciale au fost deja instalati 10 roboti. Denumiti RoboBRD, acestia sunt de fapt niste automate la care atat clientii bancii, dar si cei care nu sunt clienti pot realiza plati de facturi, cu orice tip de card emis de BRD (inclusiv Gadget) si cash. Automatele au chiar forma unui robot, fiind de statura unui om, colorati in rosu si negru (culorile BRD), cu picioare groase si cap patrat. Imaginea lor, atipica pentru o sucursala bancara, starneste curiozitatea, spune Popa, referindu-se si la faptul ca tot atipic este designul cardurilor (care au una dintre laturi decupata in jurul literelor din cuvantul Gadget). Popa adauga ca pana in septembrie vor fi 100 de roboti instalati in toata tara. Principalele locuri vizate sunt cele in care banca are cele mai multe solicitari de plati de facturi la ghisee – Bucurestiul, dar si marile orase din tara (Pitesti, Ploiesti, Brasov, Cluj, Constanta, Iasi, Craiova, Galati, Drobeta-Turnu-Severin, Piatra-Neamt, Sibiu, Bacau). In plus, in viitorul destul de apropiat, dupa cum spune Dana Demetrian, director al departamentului de gestiune al produselor si riscurilor in cadrul BRD, la RoboBRD clientii bancii isi vor putea alimenta cash si conturile BRD ce au un card atasat. Pana una-alta insa, principalele obiective stabilite pentru acest proiect au fost atinse: platile de facturi efectuate de catre clienti prin intermediul RoboBRD depasesc 100 de tranzactii zilnic. Aceasta cifra reprezinta 75% din totalul platilor de facturi (achitate cash) efectuate la nivelul agentiilor BRD unde este instalat terminalul, spune Sorin Popa.
Mai mult decat atat insa, 80% din posesorii de carduri Gadget sunt clienti nou atrasi, completeaza Demetrian – clienti care pana acum isi plateau facturile cash. Altfel spus, prin lansarea acestui card, BRD a reusit sa atraga mai bine de 56.000 de noi clienti care, beneficiind si de linia de credit, pot fi in timp fidelizati. Cardul bancar, un instrument financiar simplu pus in portofelul multor romani prin conventiile incheiate de banci cu angajatorii pentru plata salariilor, este unul dintre carligele preferate de bancheri pentru a-si atrage si mai ales pastra clientii pe termen lung. Asa se face ca, la sfarsitul anului trecut, erau in circulatie pe piata locala ceva mai mult de noua milioane de carduri, majoritatea fiind emise in lei, iar cea mai mare parte fiind carduri de debit sau de salarii cu overdraft.
Si, daca multa vreme posesorii cartilor de plata si-au folosit cardurile preponderent pentru a-si extrage salariile de la bancomat de doua ori pe luna, se simte deja o schimbare a comportamentului, spun bancherii. Spre exemplu, conform Danei Demetrian, la BRD volumul de tranzactii la comercianti a crescut in 2006 cu 100% fata de anul precedent. La inceputul lunii iunie, BRD a anuntat ca a trecut pragul de 2.000.000 de carduri emise, din care 33% sunt carduri cu descoperit de cont, iar peste 60% sunt emise in cadrul unei conventii de plata a salariilor. Si, daca in anii precedenti utilizarea cardului pentru retragerile de numerar la ATM era de peste 90%, in prezent procentul acestui tip de operatiuni este de 70%, explica oficialii BRD, 30% dintre tranzactii fiind efectuate la comercianti.
Revenind insa la achitarea facturilor, BRD nu este singura banca ce incearca sa-si orienteze clientii spre mijloace mai sofisticate de plata. La finele lunii mai, cea mai mare banca de pe piata, BCR, a anuntat ca majoreaza comisioanele pentru operatiunile cu numerar la ghiseu, reducand in schimb comisioanele pentru operatiunile derulate la ATM.
CONTEXTUL: In unele agentii ale BRD-Groupe Société Générale se fac zilnic 160-170 de plati de facturi pentru telefonie fixa si mobila, electricitate, gaze naturale etc. La fel de bine, exista insa perioade din luna si zone din tara in care aceasta valoare este depasita.
DECIZIA: Pentru a-si descongestiona ghiseele, la sfarsitul lunii martie a.c. BRD a lansat un card proprietar (ce poate fi folosit doar in reteaua proprie) destinat platii facturilor emise de furnizorii de utilitati. Cu aceste carduri, platile se pot face in peste 2.200 de unitati (la 1.100 ATM-uri ale bancii,1.100 POS-uri instalate la comerciantii care au incheiate cu BRD contracte pentru a accepta plata de facturi si 10 automate RoboBRD).
EFECTELE: Pana la inceputul lunii iunie au fost emise 70.000 de astfel de carduri si au fost instalati 10 roboti. Platile de facturi efectuate de catre clienti prin intermediul RoboBRD depasesc in prezent 100 de tranzactii zilnic, cifra ce reprezinta 75% din totalul platilor de facturi (achitate cash) efectuate in agentiile unde este instalat terminalul.
Producatorul japonez Suzuki si compania Itochu se vor asocia pentru deschiderea langa Sankt Petersburg a unei uzine auto, cu o valoare a investitiei estimata la 92,5 milioane de euro.
Fabrica ar trebui sa inceapa activitatea in anul 2009 si initial vor fi produse 10.000 de autoturisme offroad Suzuki Grand Vitara pe an. Tot pentru inceput, componentele vor fi fabricate in Japo-nia, urmand sa fie asamblate in Rusia. In prezent, Suzuki importa autoturismele in Rusia de la fabrica pe care o detine in Ungaria, dar estimeaza ca majorarea cererii din anii urmatori face necesara constructia unei fabrici in tara. Igor Konkov, consilier al Ministerului rus al Economiei, a declarat pentru agentia RIA Novosti ca negocierile au ajuns in faza de semnare a contractului.
Cinci fonduri de investitii au tinut pana acum sub lupa piata romaneasca. Unele au cumparat deja afaceri online, altele sunt in cautarea vanzatorului potrivit, iar restul nu vor mai avea ce sa cumpere. Fiecare dintre proprietarii principalelor business-uri pe Internet a fost vizitat de-a lungul timpului de mandatati ai acestui big five.
MCI Management: Fondul de investitii listat la bursa din Varsovia are in atentie achizitii in zona Europei Centrale si de Est. Poate aduce finantari cuprinse intre 250.000 de euro si 5 milioane de euro pentru fiecare proiect. A purtat mai multa vreme tratative pentru implicarea in Neogen, dar a fost preferat Tiger Global Management.
Intel Capital: Fondul de investitii al producatorului de componente PC Intel are investitii de 4 miliarde de dolari in noua domenii din IT, inclusiv Internet. In Romania detine 32,5%, alaturi de fondul de investitii Polish Enterprise, la producatorul de software Siveco. La randul lui si-a manifestat dorinta de a cumpara Neogen.
Wouwer Investeringen: De origine olandeza, fondul a fost infiintat de cei care au vandut afacerea Allegro, o retea de site-uri de licitatii care acum este pe locul al doilea in Europa, dupa eBay. Luna trecuta au intrat printr-o participatie de marime necunoscuta in actionariatul Neogen. Planurile lor, dupa cum spune Calin Fusu, sunt de a dezvolta un site de licitatii in Romania, in interiorul Neogen sau chiar separat.
Tiger Global Management: In februarie 2007 a facut public faptul ca iese pe piata cu un nou fond de private equity in valoare de 1 miliard de dolari (750 de milioane de euro) care se va concentra in special pe pietele emergente. Fondul este al patrulea al Tiger Global Management si de departe cel mai mare de pana acum. Tarile unde vor fi investiti banii sunt Rusia, China, India, Japonia, Romania, Brazilia si Statele Unite.
NCH Advisors: In Romania detine importante participatii la afaceri ca Vel Pitar, Winmarkt, United Capital si este principalul proprietar de site-uri din Romania prin asocierile pe care le are Netbridge, grupul online pe care il detine. In Rusia si-a facut exit-ul din cateva importante afaceri online in favoarea celor de la Tiger Global Management.
Sumele vehiculate pentru tranzactia cu Tiger, respectiv Tiger/Wouwer, de 4,2 mil. euro pentru eJobs si 6 mil. euro pentru Neogen, au bulversat perspectivele anterioare asupra valorilor din afacerile online.
Sorin Tudor, Netbridge: Daca totul se confirma, iar clauzele contractuale nu sunt deosebite, atunci este fara indoiala cea mai mare clara dovada de incredere in dezvoltarea online-ului romanesc.
Radu Apostolescu, eMAG: Nu inteleg de ce pentru unii par cifre atat de mari, poate pentru ca au false impresii despre online. Spre industria online vor migra foarte multe servicii aflate acum in offline.
Antonio Eram, Netopia System: 4 milioane de euro pentru eJobs mi se pare nerealist, in conditiile in care vorbim de cateva sute de mii de euro profit pe an in cel mai bun caz. O valoare de 14 milioane sfideaza cel putin logica.
Eugen Schwab-Chesaru, Pierre Audoin Consultants: Interesul pentru servicii online este deja mare, insa va creste mult in Romania. Nu este doar o chestiune a mirajului valorizarii dupa cativa ani de activitate, ci mai ales atractia pentru un domeniu cu o reala concurenta libera, un mediu in care tinerii sunt motivati sa lucreze si unde aproape oricine poate sa-si puna in practica ideile si imaginatia.