BusinessMagazin

Blog

  • Suzuki, in drum spre Rusia

    Producatorul japonez Suzuki si compania Itochu se vor asocia pentru deschiderea langa Sankt Petersburg a unei uzine auto, cu o valoare a investitiei estimata la 92,5 milioane de euro.

     

    Fabrica ar trebui sa inceapa activitatea in anul 2009 si initial vor fi produse 10.000 de autoturisme offroad Suzuki Grand Vitara pe an. Tot pentru inceput, componentele vor fi fabricate in Japo-nia, urmand sa fie asamblate in Rusia. In prezent, Suzuki importa autoturismele in Rusia de la fabrica pe care o detine in Ungaria, dar estimeaza ca majorarea cererii din anii urmatori face necesara constructia unei fabrici in tara. Igor Konkov, consilier al Ministerului rus al Economiei, a declarat pentru agentia RIA Novosti ca negocierile au ajuns in faza de semnare a contractului.

  • CU ORDINE DE PLATA

    Cinci fonduri de investitii au tinut pana acum sub lupa piata romaneasca. Unele au cumparat deja afaceri online, altele sunt in cautarea vanzatorului potrivit, iar restul nu vor mai avea ce sa cumpere. Fiecare dintre proprietarii principalelor business-uri pe Internet a fost vizitat de-a lungul timpului de mandatati ai acestui „big five“.

     

    MCI Management: Fondul de investitii listat la bursa din Varsovia are in atentie achizitii in zona Europei Centrale si de Est. Poate aduce finantari cuprinse intre 250.000 de euro si 5 milioane de euro pentru fiecare proiect. A purtat mai multa vreme tratative pentru implicarea in Neogen, dar a fost preferat Tiger Global Management.

     

    Intel Capital: Fondul de investitii al producatorului de componente PC Intel are investitii de 4 miliarde de dolari in noua domenii din IT, inclusiv Internet. In Romania detine 32,5%, alaturi de fondul de investitii Polish Enterprise, la producatorul de software Siveco. La randul lui si-a manifestat dorinta de a cumpara Neogen.

     

    Wouwer Investeringen: De origine olandeza, fondul a fost infiintat de cei care au vandut afacerea Allegro, o retea de site-uri de licitatii care acum este pe locul al doilea in Europa, dupa eBay. Luna trecuta au intrat printr-o participatie de marime necunoscuta in actionariatul Neogen. Planurile lor, dupa cum spune Calin Fusu, sunt de a dezvolta un site de licitatii in Romania, in interiorul Neogen sau chiar separat.

     

    Tiger Global Management: In februarie 2007 a facut public faptul ca iese pe piata cu un nou fond de private equity in valoare de 1 miliard de dolari (750 de milioane de euro) care se va concentra in special pe pietele emergente. Fondul este al patrulea al Tiger Global Management si de departe cel mai mare de pana acum. Tarile unde vor fi investiti banii sunt Rusia, China, India, Japonia, Romania, Brazilia si Statele Unite.

     

    NCH Advisors: In Romania detine importante participatii la afaceri ca Vel Pitar, Winmarkt, United Capital si este principalul proprietar de site-uri din Romania prin asocierile pe care le are Netbridge, grupul online pe care il detine. In Rusia si-a facut exit-ul din cateva importante afaceri online in favoarea celor de la Tiger Global Management.

  • DIN TRIBUNE

    Sumele vehiculate pentru tranzactia cu Tiger, respectiv Tiger/Wouwer, de 4,2 mil. euro pentru eJobs si 6 mil. euro pentru Neogen, au bulversat perspectivele anterioare asupra valorilor din afacerile online.

     

    Sorin Tudor, Netbridge: „Daca totul se confirma, iar clauzele contractuale nu sunt deosebite, atunci este fara indoiala cea mai mare clara dovada de incredere in dezvoltarea online-ului romanesc“.

     

    Radu Apostolescu, eMAG: „Nu inteleg de ce pentru unii par cifre atat de mari, poate pentru ca au false impresii despre online. Spre industria online vor migra foarte multe servicii aflate acum in offline“.

     

    Antonio Eram, Netopia System: „4 milioane de euro pentru eJobs mi se pare nerealist, in conditiile in care vorbim de cateva sute de mii de euro profit pe an in cel mai bun caz. O valoare de 14 milioane sfideaza cel putin logica“.

     

    Eugen Schwab-Chesaru, Pierre Audoin Consultants: „Interesul pentru servicii online este deja mare, insa va creste mult in Romania. Nu este doar o chestiune a mirajului valorizarii dupa cativa ani de activitate, ci mai ales atractia pentru un domeniu cu o reala concurenta libera, un mediu in care tinerii sunt motivati sa lucreze si unde aproape oricine poate sa-si puna in practica ideile si imaginatia“.

  • Internetul ajunge din urma outdoor-ul

    Pana in 2010, cheltuielile cu publicitatea pe Internet in Ungaria le-ar putea depasi pe cele de pe piata de outdoor. Aceste doua segmente au inregistrat anul trecut cele mai mari cresteri, castigand cota de piata in defavoarea celor clasice, cum ar fi publicitatea TV sau din ziare si reviste.

     

    Peter Novak, vicepresedinte al Asociatiei Ungare de Publicitate (MRSZ), citat de agentia Interfax, spune ca sumele cheltuite in Ungaria anul trecut cu publicitatea pe Internet au crescut cu 60%, ajungand la 38,5 mil. euro. Astfel, publicitatea online a ajuns la o cota de 5,5% din piata, fata de 10,8% cat detine publicitatea outdoor.

     

    Baloise se extinde In CroaTia: Grupul elvetian Baloise Holdings a anuntat ca va achizitiona compania de asigurari Osiguranje Zagreb, ocupanta pozitiei a cincea de pe piata croata, cu o cota de 5,4%. Tranzactia, al carei pret nu a fost facut public de cele doua parti, va fi definitivata in luna iulie. In 2006, Osiguranje Zagreb a inregistrat incasari in valoare de 60,2 milioane de euro. Firma, infiintata in 1991, a fost prima companie de asigurari din Croatia detinuta de intreprinzatori privati si are un portofoliu divers, care include asigurari de viata, de sanatate sau de accidente. Baloise este prezenta pe piata croata prin compania Basler Osiguranje din 2000, care s-a orientat pe oferirea de asigurari si solutii de pensionare pentru medici, devenind lider de piata pe acest segment.

  • Carrefour iese din Slovacia

    Carrefour si-a vandut cele patru hipermarketuri din Slovacia catre o alianta formata din doua companii locale, fara a oferi detalii financiare despre valoarea tranzactiei. Magazinele vor continua sa opereze sub brandul Carrefour, intre cele doua parti fiind incheiat un acord de franciza.

     

    In 2006, cele patru hipermarketuri au inregistrat o cifra de afaceri de 102 milioane de euro. Cumparatorii sunt compania ECM Group, un dezvoltator de proiecte imobiliare, si ICS, o firma ceho-slovaca specializata in investitii. Anul trecut, autoritatea antimonopol din Slovacia a blocat vanzarea celor patru hipermarketuri catre grupul britanic Tesco. Miscarea facea parte dintr-o tranzactie mai mare incheiata intre Carrefour si Tesco, prin care acestea au facut un schimb de magazine detinute in principal in Cehia si Taiwan.

  • Ambitii de lider regional

    Cea mai mare companie de asigurari din Slovenia, Triglav, a cumparat firma Vardar Osiguranje, liderul pietei macedonene de asigurari. Cele doua parti nu au dorit sa faca publica valoarea tranzactiei.

     

    Firma macedoneana detine o cota de piata de 27%, fiind specializata pe asigurari auto, iar anul trecut a avut incasari de 25 de milioane de euro si un profit de 1,5 milioane de euro. Andrej Kocia, presedintele consiliului de conducere al Triglav, a declarat recent ca firma isi doreste sa ajunga in 2008 cea mai mare companie de asigurari din sud-estul Europei, pana in prezent fiind prezenta in opt tari din regiune. Dupa achizitionarea Vardar, firma este lider de piata in Slovenia (unde detine o cota de piata de 43,5%), Muntenegru si Macedonia. Anul trecut, Triglav a incasat prime de 817 milioane de euro si a obtinut un profit net de 36,3 milioane de euro.

  • MILIONARI DIN INTERNET

    Dupa un an de asteptare, fondul de investitii Tiger Global Management a facut cele mai mari achizitii din istoria afacerilor online romanesti, intrand in actionariatul eJobs si Neogen. Fondul NCH, cel mai mare proprietar in .ro, are acum un competitor, iar actionarii celor doua companii au devenit primii milionari in euro din Internet.

     

    In acceptiunea maestrilor in arte martiale asiatice, stilul tigrului in Kung Fu este folosit de cei care nu pun mare pret pe defensiva. In orice confruntare recurg la atacul fulgerator, folosind lovituri simple si directe, iar metodele combative utilizate sunt usor de inteles chiar si de novicii care ar fi pusi in dificultate de stiluri mai complexe de lupta. Au nevoie doar de forta.

     

    La prima vedere, Tiger Global Management, numele fondului caruia i-au fost atribuite saptamana trecuta achizitii ale unor parti din Neogen si eJobs, are ceva din stilul de lupta amintit. Dintr-o singura lovitura a reusit sa controleze doua dintre cele mai valoroase piese online din Romania, care pe o piata cu o valoare foarte mica au reusit anul trecut sa obtina impreuna venituri de 2 milioane de euro. Dar de fapt a fost o lovitura in doi timpi, indelung studiata anterior, pentru ca numele Tiger a inceput sa fie cunoscut de mai bine de un an celor mai puternici proprietari de afaceri online din Romania.

     

    „Acum un an, cand ne-am intalnit prima oara, eram prea mici pentru cat voiau ei sa investeasca“, isi aduce aminte Calin Fusu, in continuare cel mai mare actionar al Neogen. „Si acum suntem un pic prea mici, daca te uiti doar pe cifre. Dar au cumparat cea mai buna echipa de management din online-ul romanesc“, sustine Fusu.

     

    Surse din interior spun ca inainte chiar de a ajunge sa discute cu Neogen, in primavara lui 2006, Tiger a avut discutii cu grupul asupra caruia ar putea plana cele mai putine banuieli ca ar fi tinta fondului de investitii american: Netbridge. Dar faptul ca Netbridge este la randul lui detinut de un alt fond de investitii american, NCH Advisors, care a fost primul investitor strain in acest domeniu si asteapta in continuare maturizarea investitiei, nu a facut decat sa blocheze situatia. Sursele spun ca Siminel Andrei, seful NCH din Romania, ar fi cerut in acel moment 100 de milioane de euro. Iar cifra a fost respinsa fara nicio ezitare de Fixel Lee, emisarul Tiger Global Management in Romania.

     

    Acelasi Lee a bifat insa recent primele doua succese, achizitia unei parti de 30% din eJobs Group si a alteia, de dimensiuni similare, la Neogen.

     

    Despre ultima s-a aflat mai degraba dintr-o scapare a casei de avocatura care reprezinta interesele Tiger, cabinetul Biris Goran, care a trimis saptamana trecuta un comunicat de presa unde si-a anuntat implicarea in ambele tranzactii. Conform comunicatului de presa, suma adusa de clientii avocatilor in cele doua tranzactii depaseste 10 milioane de euro platite pentru participatii minoritare la ambele afaceri.

     

    „Nu as fi vrut sa se afle, pentru ca nu mai poti cumpara site-uri la preturi rezonabile dupa ce esti vazut ca beneficiar al unei investitii semnificative“, explica Fusu, care intre momentul semnarii contractului cu fondul de investitii, 7 mai, si cel in care tranzactia a fost comunicata a cumparat doua site-uri, Faces.md din Republica Moldova si Colegi.ro, dezvoltat de Daniel Racovitan. Si, ca o tactica de „employer branding“ (brandingul angajatorului) intr-o piata unde resursele umane pregatite sunt limitate, Fusu a cumparat un autoturism Hummer, pus in fiecare saptamana la dispozitia unui alt angajat merituos.

     

    Daca banii au fost deja incasati sau nu, se pot face doar ipoteze. „Nu cred ca as fi putut face ultimele achizitii daca nu am fi primit macar o parte din bani“, se multumeste sa comenteze Fusu. Acelasi mister planeaza momentan si asupra sumei exacte incasate de Neogen. Surse din piata au vorbit de o valoare a tranzactiei de 4,2 milioane de euro in cazul eJobs pentru cele 30 de procente cumparate, iar cabinetul Biris Goran a pomenit de „mai mult de zece milioane“ pentru eJobs plus participatia la Neogen.

     

    Tinand cont ca Liviu Dumitrascu si Daniel Tatar isi imparteau in mod egal proprietatea asupra afacerii, fiecare dintre ei ar fi putut incasa de la americani 2,1 milioane de euro.

     

    Ei sunt cel mai probabil primii milionari in euro din Internetul romanesc, chiar daca vanzarea unei parti din Neogen se incheiase in cea mai mare tacere cu o luna inainte. Aceasta pentru ca acele 6 milioane de euro ramase din cele „mai mult de zece“ mentionate de Biris Goran au ajuns partial la cinci actionari – daca nu contestam afirmatia lui Calin Fusu, care spune ca „cea mai mare parte a banilor au fost majorare de capital si au ajuns in afacere“.

     

    Ce procent din Neogen s-a vandut? Surse apropiate tranzactiei vorbesc de o treime din actiuni, ceea ce inseamna o valoare totala a eJobs in jurul sumei de 14 milioane de euro, iar valoarea Neogen este astfel estimata la 18 milioane de euro.

     

    Ambele cifre au fost respinse de cei implicati direct. Liviu Dumitrascu si Daniel Tatar, ambii aflati in concediu, nu au validat nici macar ipoteza intrarii in actio-nariat a celor de la Tiger, iar Calin Fusu a spus ca „sumele vehiculate in presa sunt exagerate“.

     

    Si a mai dorit sa mentioneze ca si dupa tranzactie va locui in acelasi apartament si va conduce aceeasi masina, un Renault Megane. Ceea ce nu este deloc incredibil. Ultima inregistrare la Registrul Comertului arata ca principalul actionar, Calin Fusu, are 49,36% din intreaga afacere, fiind urmat de Andras Nagy cu 14%, Zoltan Bodo cu 13%, Laszlo Robert cu 9,64% si Veaceslav Chicu cu 10%. In ipoteza vanzarii unui pachet de 33%, daca participatia fiecaruia dintre actionari s-ar fi redus proportional, fondul de investitii ar fi devenit principalul actionar, devansandu-l pe Fusu, care ar fi ramas astfel cu controlul asupra 32,5% din Neogen. „Sunt actionari minoritari“, a precizat totusi Fusu despre investitorii americani.

     

    Drept urmare, cel mai probabil Calin Fusu a vandut cel mai putin dintre cei cinci parteneri Neogen. El ar avea astfel, daca ar vinde la acelasi pret detinerile la Neogen, o avere de pana la 9 milioane de euro dintr-o afacere inceputa in 2000.

     

    Calin Fusu este nascut intr-o localitate din Republica Moldova si a venit in Bucuresti pentru a studia la Academia de Studii Economice, la doar 16 ani devenind cel mai tanar student al institutiei. Aceasta datorita faptului ca a inceput scoala direct cu clasa a doua, cand inca nu implinise 7 ani, si a terminat liceul in clasa a XI-a, in sistemul din Republica Moldova. Primul contact cu afacerile online l-a avut din postura de angajat al lui Siminel Andrei la Netbridge.

     

    Dupa o perioada de relativa acalmie, cumpararea unor site-uri romanesti la cele mai mari preturi de pana acum a avut darul de a-i face pe multi sa priveasca cu neincredere asupra veridicitatii sumelor, iar pe altii, proprietari de afaceri online, sa fie entuziasmati de faptul ca de-acum site-urile vor fi analizate cu alte unitati de masura. „O evaluare a unei companii de tipul celor mentionate (Neogen, eJobs) poate ajunge pana la de 5 ori cifra de afaceri anuala sau multiplicatori mult mai mari aplicati la profit“, este de parere Eugen Schwab-Chesaru de la cabinetul de consultanta Pierre Audoin, mentionand totusi ca nu se poate pronunta asupra preturilor, pentru ca nu a analizat niciodata cele doua companii.

     

    Ce ar mai putea cumpara celelalte fonduri de investitii ce au incercat pana acum fara succes sa gaseasca o destinatie banilor pe care vor sa-i investeasca in online-ul romanesc? Despre interesul polonezilor de la MCI si americanii de la Intel Capital au auzit toti proprietarii de afaceri semnficative in online, insa pana acum nu s-a concretizat nimic. Iar dupa ce eJobs si Neogen au primit ofertele Tiger, nici nu prea mai exista alte afaceri de anverguri suficient de mari cat sa poata absorbi investitiile fondurilor. „S-a cumparat tot ce era de cumparat. Cel putin anul acesta va fi liniste“, considera Orlando Nicoara de la Media Pro Interactiv.

     

    Cert este ca niciun alt antreprenor roman din online nu a mai vazut vreodata sume asemanatoare. De exemplu, pentru ultima achizitie facuta inainte de a se afla despre intrarea Tiger in actionariat, site-ul Colegi.ro, cu cei 300.000 de utilizatori inscrisi a fost cumparat de Neogen cu aproximativ 100.000 de euro.

     

    Orlando Nicoara, acum director general la Media Pro Interactiv, isi aduce aminte ca in perioada cand ocupa functia de director al Netbridge, intr-o perioada punctata de preluari (2003-2006), sumele platite erau mult mai mici. „Pe tot ce am cumparat atunci am cheltuit 1 milion de euro. Iar aceasta inseamna cam jumatate din Internetul romanesc ca trafic“.

     

    Netbridge si fondul proprietar NCH Advisors controleaza acum o retea impresionanta de site-uri, care cuprinde proprietatile Vodanet, iMedia, Active Soft si cele pastrate in afara unei structuri, asa cum e cazul imobiliare.ro si infoturism.ro. „La Netbridge, am facut oferte atat catre eJobs, pe care l-am evaluat la 800.000 de dolari imprena cu InternetCorp (retea de site-uri aflata in proprietatea actionarilor eJobs Group – n.red.), cat si catre BestJobs (site-ul de recrutare al Neogen), pe care l-am evaluat la 1 milion de dolari“, isi aduce aminte Orlando Nicoara incercarile de preluare de acum doi ani. „Faptul ca ei nu au vandut si au asteptat e un mare merit al lor. Au stat si au asteptat pentru pretul corect.“

     

    Siminel Andrei, directorul NCH Advisors, a refuzat discutia propusa de BUSINESS Magazin despre planurile celui mai mare proprietar de active online din Romania si despre reactia la venirea Tiger Global Management. „Nu dau interviuri si nu fac asemenea analize“, a raspuns Andrei prin e-mail solicitarii. Intr-adevar, aparitiile in presa ale fostului broker pe bursa au fost mai degraba sporadice, mentinand o distanta de siguranta fata de zona publica. Reticenta de a-si expune imaginea este de altfel o caracteristica a fondurilor de investitii, logica fiind ca mai putina vizibilitate si deci mai putine informatii aflate de ceilalti inseamna mai multa putere de negociere cu viitori partenerii de afaceri. Orlando Nicoara spune despre Andrei doar ca nu crede ca ar avea intentia sa faca exit in viitorul apropiat din afacerile online. „Siminel nu vrea sa vanda. Achizitii nu a mai facut in ultimul timp, trebuie sa-si organizeze businessul acolo. Exclud un exit in viitorul apropiat“.

     

    Aceeasi discretie ii caracterizeaza si pe cei de la Tiger Global Management. O persoana care a purtat discutii cu fondul american spunea despre reprezentantii sai ca sunt „genul de persoane «don’t call us, we’ll call you», carora daca nu le trezesti interes, nu ai sanse sa ajungi la ei“. Pentru Tiger, premiera intrarii prin investitii in Romania nu s-a intamplat cu ocazia Neogen si eJobs. Adama, una dintre cei mai mari companii de dezvoltari imobiliare din Romania, intrata in Romania in 2004, are printre actionari fondul de investitii newyorkez.

     

    Iar cele mai mult de zece milioane de euro angajate in cele doua achizitii online reprezinta o picatura intr-un pahar cu apa pentru fondul de investitii.

     

    In februarie 2007, Tiger Global Management facea public faptul ca iese pe piata cu un nou fond de private equity in valoare de 1 miliard de dolari (750 de milioane de euro) care se va concentra in special pe pietele emergente. Fondul este al patrulea al Tiger Global Management si de departe cel mai mare de pana acum.

     

    Directiile in care vor merge investitiile sunt, conform anuntului, industria publicitatii, Internet si real estate, iar tarile unde vor fi investiti banii sunt Rusia, China, India, Japonia, Romania, Brazilia si Statele Unite. Fondul de investitii are programata o durata de viata de zece ani si o perioada de investitii de cinci ani, ceea ce lasa loc si altor preluari partiale pe piata romaneasca.

     

    Tiger Global, fond cu sediul la New York, acolo unde este si cartierul general al NCH Advisors, s-a lansat in achizitii incepand cu anul 2003, cand a infiintat primul vehicul de private equity de o valoare totala de 76 de milioane de dolari, concentrandu-se in special pe oportunitatile oferite de afacerile pe Internet.

     

    In 2004 a urmat al doilea, un fond de investitii in industria educatiei cu o valoare de 59 de milioane de dolari si in 2005 un al treilea, de 505 milioane de dolari, cu investitii in afara Statelor Unite. A fost si momentul cand fondul de investitii si-a schimbat numele din Tiger Technology Management in Tiger Global Management, pentru a reflecta diversificarea investitiilor facute. Fondatorul si strategul Tiger este Charles Coleman (31 de ani), un specialist in tehnologie si unul dintre discipolii lui Julian Robertson, un bancher de investitii aproape legendar, cunoscut prin faptul ca fondul administrat de el, Tiger Management Corporation, a investit 8 milioane de dolari in startup-uri la inceputul anilor ‘80, pentru a ajunge la detineri de 22 de miliarde de dolari la sfarsitul anilor ‘90. Desi afacerile au inceput sa scada si fondul s-a inchis in 2000, Robertson apare in topul Forbes din 2003 cu o avere estimata la 900 de milioane de dolari, iar in prezent este un activ filantrop. Din scoala Tiger Management Corporation au aparut ulterior alte fonduri, lansate de ucenicii lui Robertson, intre care si Tiger Technology al lui Charles („Chase“) Coleman.

     

    Tiger si NCH Advisors au avut ocazia sa se intalneasca, inainte de Romania, pe piata ruseasca, unde au concurat sau au coexistat in actionariatul celor mai mari companii online de acolo. Dupa ce in noiembrie 1999, NCH incepe investitia de 8 milioane de dolari in online-ul rusesc prin intermediul Netbridge Rusia, fondul de investitii Tiger a cumparat acum doi ani mare parte a detinerilor NCH. Acum, Tiger are o participatie la Yandex, cel mai mare motor de cautare din Rusia, precum si la Mail.ru, cel mai popular serviciu de e-mail din tara, cu care Netbridge a fuzionat in 2001.

     

    Activitatea din Rusia a fondurilor are relevanta, in conditiile in care micul imperiu online al Netbridge in Romania a fost initial un proiect greenfield al NCH Rusia, primul site propriu de aici fiind okazii.ro (analogul Molotok.ru, site-ul de licitatii detinut de Netbridge Rusia).

     

    Ulterior, dupa crahul dotcom de la inceputul anilor 2000, rusii s-au retras din afacerea inceputa in Romania, tot business-ul fiind trecut in administrarea filialei locale a NCH Advisors.

     

    De know-how-ul afacerilor detinute in restul lumii isi leaga Fusu si o parte a deciziei de vanzare. „Mi-au zis cand am vandut (reprezentantii Tiger Global Management, n.red.): Calin, daca ai vreo intrebare sau problema, te urci in avionul de Moscova si poti vorbi cu alt manager care are afaceri similare“, spune Calin Fusu, adaugand ca desi a primit si alte oferte, a facut alegerea tocmai datorita ramificatiilor pe alte piete ale investitiilor Tiger.

     

    Bunaoara, in Bulgaria, acelasi fond este implicat in actionariatul Netinfo.bg, cel mai mare portal din aceasta tara si deci un concurent direct pentru serviciile de acolo ale Neogen. Cum va fi afectata pozitionarea fata de concurenta, avand un un actionar comun pe piata bulgara? Si mai important, cum se impaca faptul ca si in Romania Tiger este acum implicat atat in serviciul de recrutare eJobs, cat si in cel care reprezinta concurenta directa, BestJobs – „cash-cow“-ul Neogen?

     

    „E o intrebare pe care mi-am pus-o si eu, dar nu cred ca sunt incompatibilitati, pentru ca sunt actionari minoritari si implicarea lor va fi minima“, spune Calin Fusu.

     

    Un aspect care ar putea indica linii de dezvoltare viitoare la Neogen este faptul ca in investitia lor, cei de la Tiger au fost insotiti de fondul olandez de investitii Wouwer Investeringen. Nu se cunosc exact proportiile in care au investit fiecare dintre cele doua fonduri, Tiger si Wouwer, dar proprietarii olandezi sunt cei care au infiintat site-ul de licitatii Allegro din Polonia. Si acum, Tiger si Wouwer detin participatii minoritare la acest grup online, cu 6,6% si 5,2% din cel mai vizitat site de licitatii din Europa, dupa eBay. Iar in lipsa variantei de a achizitiona okazii.ro, cel mai mare site de licitatii din Romania (detinut de NCH), site-ul de anunturi al Neogen ar putea fi transformat intr-un serviciu cum este Allegro.

     

    Lasand la o parte posibilele planuri ale investitorilor, planurile lui Fusu au ca tinta cresterea veniturilor din publicitate, pentru ca in 2008 sa fie beneficiarul a 25% din toate sumele cheltuite pe publicitatea online in Romania.

     

    Iar faptul ca primul angajat al Neogen care a primit pe mana Hummer-ul este o membra a departamentului de vanzari nu este tocmai intamplator. Elisabeta a incheiat un contract de publicitate de 9.000 de euro.

  • In inima Google

    Zilele astea, Google pare ca face de toate, peste tot. Iti face poze la casa din spatiu, copiaza carti rare in sanscrita in India, isi croieste drum spre Madison Avenue, porneste batalii cu Hollywoodul si incearca sa submineze dominatia Microsoft in industria de software.

    Dar la baza, Google ramane un motor de cautare. Si paginile sale de cautare, cu link-uri albastre pe fond alb, neutru, au transformat-o in cea mai vizitata, cea mai profitabila si probabil cea mai tare companie de pe Internet. Google este asistentul pentru temele de acasa, directorul de business si de navigare pentru o jumatate de miliard de utilizatori, capabil sa gaseasca si cea mai obscura informatie intr-o clipita.

    Totusi, oricat de usor ar fi de proslavit drept miracolul zilelor noastre, site-ul Google este si printre cele mai mari surse de necazuri din lume. De milioane de ori pe zi, utilizatorii ies de pe Google dezamagiti ca nu au putut gasi un hotel, o reteta sau mai multe date despre cineva care le-a starnit interesul. Google gaseste adesea ceea ce vor utilizatorii, dar nu intotdeauna.

    Iata de ce Amit Singhal si sute de alti ingineri de la Google ajusteaza constant motorul de cautare al companiei, intr-o cursa imposibila pentru a inchide falia dintre „adesea” si „intotdeauna“. Singhal este maestrul a ceea ce Google numeste „algoritmul de ierarhizare“ – formulele care decid care pagini web sunt cele mai bune raspunsuri la cautarile fiecarui utilizator. Este o componenta esentiala a laboratorului de taina al Google, un departament numit „calitatea cautarii“, pe care compania il trateaza ca pe un secret de stat. Google rareori permite vizitatorilor sa vada unitatea si a fost foarte prudenta inclusiv in a-i permite lui Singhal sa vorbeasca cu presa despre motorul magico-matematic dinauntrul milioanelor de cutii negre care alimenteaza motorul de cautare. Google ii pretuieste pe Singhal si pe echipa lui atat de mult pur si simplu din ratiuni de concurenta. Compania considera ca abilitatea lui de a scadea numarul ocaziilor cand utilizatorii pleaca dezamagiti este cruciala pentru a face fata concurentei Yahoo! si Microsoft si in pastrarea minei de aur de publicitate pe care o reprezinta cautarile online.

    „Valoarea fundamentala creata de Google este ierarhizarea“, spune John Battelle, directorul executiv al Federated Media, o retea de bloguri de publicitate si autorul cartii despre Google „The Search“ („Cautarea“). Magazinele online, spune el, au descoperit ca un sfert dintre vizitatorii lor si cei mai multi dintre clientii lor provin din motoarele de cautare. Si site-urile de media descopera ca multi le ignora paginile de start (unde tarifele de publicitate sunt de obicei mai ridicate) si, folosind Google, sar direct la paginile care ii intereseaza. „Google a devenit sangele Internetului“, spune Battelle. „Trebuie sa fii in el.“

    Utilizatorii, fireste, nu vad stiinta si maiestria care fac cutiile negre ale Google sa zumzaie, dar echipa de la „calitatea cautarii“ face intr-o saptamana cam o jumatate de duzina de schimbari minore si majore la vastul nucleu de formule matematice care guverneaza motorul de cautare. Aceste formule au ajuns tot mai capabile sa citeasca mintile utilizatorilor, pentru a interpreta o interogare foarte scurta. Utilizatorul cauta o slujba, o achizitie sau o situatie? Formulele pot spune ca oamenii care tasteaza „apple“ („mar“) e probabil ca se gandesc la fructe, in vreme ce cei care tasteaza „Apple“ umbla dupa computere sau iPod-uri. Aceste formule sunt in stare si sa compenseze acele cautari ortografiate putin gresit sau chiar total aiurea. „Cautarea a trecut in ultimii ani de la «da-mi ce-am tastat» la «da-mi ce vreau»“, spune Singhal, indianul de 39 de ani care s-a alaturat Google in 2000 si acum este Google Fellow, distinctie prin care compania ii onoreaza pe inginerii sai de elita.

    Google i-a permis recent unui reporter sa petreaca o zi intreaga cu Singhal si ceilalti din echipa de la „calitatea cautarii“, sa asiste la sedintele interne si sa vorbeasca cu cativa ingineri de top. Au fost multe intrebari la care Google n-a vrut sa raspunda. Dar inginerii au explicat mai mult decat o facusera inainte pentru presa despre cum functioneaza sistemul lor de cautare.

    Desi Google isi rafineaza continuu motorul de cautare, are in fata provocarea scarii enorme la care opereaza. Acum este cel mai popular site din lume, oferind servicii in 112 limbi, indexand zeci de miliarde de pagini web si administrand sute de milioane de cautari zilnic. Si mai infricosator, multe dintre aceste pagini sunt de fapt pagini false create de tipi care incearca sa atraga navigatorii pe site-urile lor pline cu publicitate, pornografie sau matrapazlacuri financiare. In acelasi timp, oamenii au ajuns sa se astepte ca Google sa poata cerne toate aceste informatii si sa afle exact ceea ce cauta ei, cu doar cateva cuvinte drept indicii. „Asteptarile sunt mai mari acum“, spune Udi Manber, care supravegheaza intregul grup de calitate a cautarii de la Google. „Cand cautarea era la inceputuri, daca te uitai dupa ceva si gaseai, era un miracol. Acum, daca nu gasesti exact ce cauti in primele trei rezultate, ceva e in neregula.“

    Abordarea cautarii de catre Google reflecta practicile neconventionale de management ale companiei. Are sute de ingineri, inclusiv experti de renume in cautari atrasi din lumea academica, prea putin organizati ierarhic si care lucreaza la proiecte interesante in primul rand pentru ei. Dar cand vine vorba despre motorul de cautare – cu multe mii de ecuatii legate intre ele – trebuie sa verifice suplimentar munca independenta a inginerilor, cu rigoare obiectiva si cantitativa, pentru a se asigura ca noile formule nu fac mai mult rau decat bine. Ca intotdeauna, rafinarea si controlul calitatii implica si un anume echilibru. „Faci o schimbare si ea afecteaza pozitiv unele cautari si pe altele in mod negativ“, spune Manber. „Nu se poate sa lansezi chestii care sunt 100% pozitive.“

    O tabla mare si alba langa biroul lui Singhal e mazgalita cu grafice, intrebari intalnite la cautare si bucati multicolore de algoritmi matematici. Plangerile de la utilizatori despre cautari care au esuat sunt de asemenea trecute pe tabla. Oricare dintre cei 10.000 de angajati ai Google poate folosi sistemul intern de „Buganizer“ ca sa semnaleze o problema de cautare si cam de 100 de ori pe zi o si fac, mentionandu-l pe Singhal ca persoana responsabila cu rezolvarea lor.

    Unele plangeri semnaleaza simple greseli care trebuie rezolvate imediat. Recent, o cautare pentru „Revolutia Franceza“ afisa prea multe site-uri despre recenta campanie prezidentiala din Franta – in care candidatii au vorbit despre diverse revolutii in materie de politici – mai degraba decat despre inlaturarea regelui Ludovic al XIV-lea. O ajustare a motorului de cautare a dat mai multa greutate paginilor care contineau sintagma „Revolutia Franceza“ decat paginilor care contineau cele doua cuvinte disparate. Alteori, plangerile scot la iveala probleme mai complexe. In 2005, Bill Brougher, un manager de productie de la Google, s-a plans ca, desi tasta sintagma „teak patio Palo Alto“, nu-i iesea printre rezultate un site despre un magazin din Palo Alto numit Teak Patio.

    Asa ca Singhal a dat drumul unuia dintre programele interne la mare pret si atent supravegheate ale Google, numit Debug, care arata cum evalueaza computerele companiei fiecare cautare si fiecare pagina web. El a descoperit ca Theteakpatio.com nu aparea printre rezultatele cautarii pentru ca formulele Google nu dadeau suficienta importanta linkurilor de pe alte site-uri despre Palo Alto.

    Acesta era un indiciu pentru rezolvarea unei probleme si mai mari: gasirea afacerilor locale este importanta pentru utilizatori, dar Google s-a bazat adesea doar pe o mana de site-uri pentru indicii despre care afaceri sunt cele mai bune. La doua luni de la plangerea lui Brougher, grupul lui Singhal scrisese deja o noua formula matematica care sa administreze cautarile de magazine locale. Dar, de multe ori, Singhal nu se grabeste sa repare tot ce i se semnaleaza, pentru ca fiecare schimbare poate afecta ierarhizarea multor site-uri. „Nu poti sa reactionezi pur si simplu la prima plangere“, spune el. „Trebuie sa lasi lucrurile sa se coaca.“

    Reticentul Manber (care nici nu vrea sa-si dezvaluie varsta) vorbeste despre grupul lui de calitate a cautarii numai in termeni vagi. Opereaza cu o echipa mica de ingineri. Unii, precum Singhal, se concentreaza pe sisteme care proceseaza cautari dupa ce utilizatorii le tasteaza. Altii lucreaza la caracteristici care sa imbunatateasca afisarea rezultatelor, precum extragerea frazelor de prezentare – micile texte care le dau utilizatorilor o idee despre continutul site-ului. Alti membri ai echipei lui Manber lucreaza la ce se intampla inca dinainte ca utilizatorii sa dea drumul la o cautare: mentinerea unui index gigantic al tuturor paginilor web. Google are sute de mii de computere programate anume ca sa scotoceasca Internetul pentru aceasta.

    In vreme ce Google isi alcatuieste indexul, calculeaza si un numar pe care il prezinta ca PageRank pentru fiecare pagina gasita. Principala inventie a fondatorilor Google, Larry Page si Sergey Brin, PageRank numara de cate ori alte site-uri au facut link la o pagina anume. Se considera ca site-urile care sunt mai populare, in special in randul site-urilor care au ele insele PageRank-uri ridicate, au o mai mare probabilitate sa fie de buna calitate.

    Singhal a dezvoltat un sistem mult mai elaborat pentru ierarhizarea paginilor, care implica peste 200 de tipuri de informatii, sau ceea ce Google numeste „semnale“. PageRank este doar un singur asemenea semnal. Unele semnale sunt pe paginile de Internet – cuvinte, link-uri, imagini si asa mai departe. Altele sunt extrase din modul cum s-au schimbat paginile de-a lungul timpului. Alte semnale sunt modele de date, detectabile in trilioanele de cautari pe care Google le-a gazduit de-a lungul anilor.

    Odata ce Google aduna multimea de semnale, le integreaza in formule pe care le denumeste ordonatoare, sau clasificatoare („classifiers“), care incearca sa desprinda informatia folositoare despre tipul de cautare, pentru a trimite apoi utilizatorul catre cele mai folositoare pagini. Ordonatoarele pot spune, spre exemplu, daca cineva cauta sa cumpere un produs sau informatii despre un anume loc, o anume companie sau o anume persoana. Google a dezvoltat recent un nou ordonator care sa identifice nume de persoane care nu sunt celebre. Alt ordonator identifica numele de marci ale companiilor.

    Si ca si cand toate acestea nu ar fi fost indeajuns de laborioase, inginerii Google trebuie sa compenseze si pentru acei utilizatori care sunt nu doar ezitanti, dar si vagi in privinta a ceea ce-si doresc; adesea, acestia tasteaza sintagme ambigue sau cuvinte ortografiate gresit. Cu mult timp in urma, Google si-a dat seama ca utilizatorii care tasteaza „Brittany Speers“, spre exemplu, cauta de fapt „Britney Spears“. Ca sa rezolve o asemenea problema, Google a elaborat un sistem care intelege variatiile cuvintelor. Acest model este atat de puternic si de elegant, incat poate cauta pagini chiar daca i se da o abreviere sau un sinonim. In cele din urma, e dificil de estimat cat de avansate sunt cu adevarat tehnicile celor de la Google, pentru ca mult din ceea ce fac ei si concurentii lor ramane invaluit in mister. Iar daca ne uitam la rezultate, diferentele dintre motoarele de cautare sunt subtile. „Oamenii inca mai cred ca Google este etalonul de aur pentru cautari“, spune John Battelle. „Ingredientul lor secret este cum fac ei ca sa puna totul cap la cap. Si au nevoie sa faca o mie de reglaje fine pentru asta.“

    Traducere si adaptare: Mihai MITRICA

  • Atentie, continut explicit

    Mda, stiam ca titlul o sa atraga atentia. Oricum, avertizez ca nu o sa folosesc nicio expresie care sa necesite beep-uri, blancuri, puncte-puncte sau alte artificii asemenea. Adica nu o sa injur de-a dreptul pe nimeni, desi imi cam vine sa o fac. Iar cele citite pana acum, va avertizez, nu au niciun sens daca nu cititi si ce-i in continuare.

     

    Am constatat ca lumea nu mai e dispusa sa asculte cu atentie (ma rog, eu ma plasez in capul listei, dar locul mi-e cumva fortat, pentru ca practic ruptul de realitate/ascultatul cu juma, de ureche/datul politicos din cap numai cand sunt preocupat de cine stie ce lucru). De fapt exagerez un pic, problema e cam asa: sa zicem ca scrii un set de intrebari catre un necunoscut, de regula Persoana Importanta; ca sa nu pari chiar natarau intr-o meserie unde raspunsul trebuie sa acopere chestiuni fundamentale de genul „cine, ce, cand, unde si etc.“, mai bagi o metafora, o glumita, un smiley, asa, pentru antren. Persoana Importanta este prea ocupata, pentru ca a fi Important mananca o groaza de timp si energie, astfel  incat si citeste mail-ul tau cu juma de ochi si cu emisfera nededicata, asa ca ia metafora sau glumita, intr-un mod cat se poate de concret, drept dovada de oarece idiotenie si raspunde ca atare – ingaduitor-condescendent si fara sa zica nimic, ca oricum par sa nu pricep. Ba isi ingaduie si Dumnealui o glumita, pe care in fraza urmatoare mi-o si explica, sa nu se iroseasca cumva.

     

    Nu m-am deranjat foarte rau, ba chiar m-am amuzat un pic, pentru ca activitatea de a trata condescendent/explica poantele/bate campii presupun ca implica un mai mare consum de Creier Important decat a fi pur si simplu sincer/direct/amuzant/onest in raspunsuri.

     

    Dupa istorioara asta m-am decis sa explicitez continutul unor texte pe care le scriu, sa detaliez cat de mult pot, fara a face rabat la repetitii, ba chiar sa pun cate un avertisment de genul „Atentie, urmeaza o gluma“ sau „Atentie, tocmai ati citit o metafora“, urmate, desigur de explicatia: „METÁFORA/E s.f. Figura de stil care consta in a da unui cuvant o semnificatie noua, printr-o comparatie subinteleasa. /<lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore“.

     

    Acu or sa vina alte Persoane Importante care or sa-mi reproseze faptul ca va bat la cap si va fac sa pierdeti timpul sTIMP (II, V, rar IV), timpuri, s.n. (IV, inv. si II), timpi, s.m. I. S.n. Dimensiune a Universului dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor…t.

     

    Le spun respectivelor Persoane Importante (care exista, sunt reale, dar nu multe si mi-au reprosat deja ca de ce scriu eu intr-o nota asa de personala cand exista alte teme mai importante pentru un editorial, cum ar fi cresterea economica si deficitele bugetare) ca lucrurile mici la fac pe cele mari si ca nimic nu este mai important decat sa pricepi clar care e rostul tau in viata si care este al celorlalti si cum se impaca ele, toate rosturile din lume.

     

    Ma gandesc la cat avem de pierdut pentru ca nu stim sa ne facem intelesi sau nu stim sa deslusim spusele celorlalti. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nimeni nu mai pare a avea timp si dedicatie sa analizeze si sa interpreteze corect ceea ce se intampla aiurea in lume.

     

    Uite, new media versus old media, care a erupt in presa clasica si electronica si in blogosfera Romania: pareri pro si contra, unii care canta prohodul presei tiparite, blogari care isi clameaza independenta, uitand ca aceasta este o stare de spirit si nu o rubrica pe statul de plata, altii care, asemeni pionierilor din Vestul salbatec, au descins pe Net inainte de gloata, si-au adjudecat cate o felie din circulatia informatiilor, iar acum fac urat la cei ce au intarziat; fiecare are cate o parere, e convins ca este cea corecta si si-o apara leieste.

     

    New media vs.old media este o problema falsa; exista o singura problema, valabila pentru orice media si aceasta nu este suportul pe care apare informatia, ci cine, de ce, cat, cum si in ce conditii este distribuita informatia, felul in care este conceputa si prezentata publicului, care sunt asteptarile si care sunt castigurile.

    Probabil ca ziarele si revistele tiparite vor disparea, pentru ca, asa cum spune cineva in acest numar al revistei, si copacii trebuie sa aiba o sansa a lor. Poate ca informatia va veni numai pe monitorul PC-ului, pe displayul telefonului sau pe lentila ochelarilor de soare. Cine va scrie informatia, intr-o lume tot mai nerabdatoare si blazata, este provocarea reala pentru new si old media. Pentru ca a avea un calculator nu te califica la statutul de distribuitor de informatie si opinie, trebuie sa ajungi in situatia sa meriti sa emiti informatie si opinie (eu sunt jurnalist in baza, desigur, unei conventii de tip invechit pe care am incheiat-o cu un publisher).

     

    Ma tot gandesc sa tatonez si new media si noile forme pe care aceasta le poate oferi: de exemplu haiku-ul stire/analiza, ceva de genul:

    „Bum, facu teroristul

    Pic, raspunse chinezul

    Davai, sari si rusul“.

  • Anticompaniile

    Electricitatea a lasat in urma lumanarile si lampile pe gaz, automobilul i-a facut pe birjari sa se reprofileze si televizorul a dus radiourile din sufragerie in masina.

     

    Iar Romtelecom mai bate un cui la profiturile si asa mici din telefonia fixa prin ultimele oferte pe care le-a facut – abonamente care includ convorbiri gratuite nelimitat in anumite intervale orare. Prima miscare tactica a noului director grec Yorgos Ioannidis a fost probabil primita cu placuta surprindere de catre clientii din ce in ce mai putini ai operatorului si ca o confirmare a unor scenarii pesimiste pentru competitie. La o saptamana distanta, UPC, care are ca principala sursa de venit clientii de cablu TV, a venit cu o oferta care aduce aceleasi convorbiri gratuite si nelimitate si pluseaza cu faptul ca minutele sunt consumabile catre orice retea de telefonie fixa. RDS&RCS are de ceva vreme abonamente cu minute incluse gratuite, insa doar in cadrul retelei, iar mai micul furnizor de servicii de conectare la Internet AirBites a inceput sa ofere si el interesant-de-vazut-cat-de-ravnitele convorbiri fixe gratuite.

     

    Noua oferta a celui mai mare furnizor de telefonie fixa trebuie vazuta in contextul in care clientii aleg mobilitatea sau operatori alternativi. Profitul net al Romtelecom a avansat in primul trimestru cu 5,3% fata de perioada similara din 2006, pe fondul cresterii utilizarii serviciilor aditionale, la 19,8 milioane de euro, dar veniturile au scazut la 222,1 milioane de euro de la 222,9 milioane de euro, potrivit raportului trimestrial al grupului elen OTE, proprietarul firmei. Cosmote e pe aceeasi directie strategica, oferind, cu cateva restrictii, convorbiri gratuite pe mobil intre membrii unui grup de utilizatori.

     

    E greu de crezut ca pana la miscarea Romtelecom companiile concurente asteptau fara sa banuiasca nimic si ca ofertele nu erau de mult tinute sub masa in asteptarea primului semnal de alarma. Pentru orice alta companie, sa oferi telefonie fixa gratuit isi gaseste logica in a incerca sa stimulezi venirea de noi clienti pentru serviciile care produc cifra de afaceri, fie ele Internet, cablu sau satelit si pentru a-i asigura pe cei vechi. Dar pentru Romtelecom, ale carui venituri se bazeaza pe telefonia fixa, e un joc periculos. Mai mult ca sigur ca pana la momentul deciziei se afla multe zile de analize si de calcule de probabilitati. Si mai mult ca sigur ca, folosind teoria numerelor mari, calculele le-au aratat ca discutiile interminabile (si mai nou gratuite) pe care le are o oarecare abonata Maria in fiecare seara se compenseaza cu tacerea simultana a altor 10 clienti ce platesc acelasi abonament. Exista si presiunea organismelor de reglementare, care nu trebuie sa tolereze servicii ce practica preturi de dumping. Dar cat ii costa pe cei de la Romtelecom minutul gratuit pe care il ofera ramane un calcul mai dificil de realizat. O armata de consultanti care sa poticneasca activitatea catorva angajati cu intrebari si solicitari de rapoarte vor putea, dupa cateva saptamani de analiza, sa spuna „un minut va costa 2 bani“. Si daca un singur parametru e schimbat, poate numarul magazinelor care vand, poate actorul din spotul publicitar, calculele pot fi luate de la inceput.

     

    E si mai greu de dedus daca Ioannidis a avut viziunea de a anticipa faptul ca toti concurentii vor incepe sa ofere acelasi lucru in minutul urmator. Dintr-un avantaj competitiv pentru o singura companie, telefonia gratuita ajunge standardul unic, daca nu chiar aproape derizoriu. Si, posibil, strategia de oprire a migratiei clientilor nu-si va fi gasit nici in acest fel leacul.

     

    Daca nu cumva putem sa privim gratuitatea ca o noua inventie ce s-ar incadra la capitolul „tehnologii distructive“, termen popularizat de profesorul Clayton Christensen de la Universitatea Harvard. El foloseste aceasta sintagma in contextul in care companii traditionale falimenteaza din cauza concurentei din partea celor ce folosesc tehnologia pentru a-si reduce costurile si a mari fiabilitatea. Ephraim Schwartz, un cunoscut jurnalist IT, largeste intelesul pentru a acoperi si acele tehnologii care inlocuiesc alte tehnologii. De exemplu, camerele digitale pe cele cu film. In industria telecomunicatiilor, telefonia prin Internet (IP) are toate semnele ca ar fi o tehnologie distructiva. Practic aduce posibilitatea de a vorbi chiar si peste Ocean gratuit sau foarte ieftin, folosind calculatorul si Internetul.

     

    Marile companii din telecom au sesizat la timp si si-au securizat viitorul, incepand sa foloseasca tehnologia IP inclusiv in cazul telefoniei mobile.

     

    Ramane totusi intrebarea, dupa atatea gratuitati, care ar fi serviciile ce vor continua sa aduca venituri mari. Nu e o intrebare la care cei din industrie sa-si fi oferit un raspuns sigur. Oricum, astept cu interes aparitia tehnologiilor distructive pentru industria turismului in Irlanda (si chiar in industria aeriana pe ruta Bucuresti-Dublin), pentru cea a masinilor prea scumpe si poate si a restaurantelor cu specific asiatic. Provoc marketingul sa ma convinga totusi ca merita sa platesc in continuare.