Blog

Cine ia banii?

In functie de sumele alocate, de provenienta acestora si de profilul de risc, investitorii pot castiga chiar pana la 100% intr-un an. Daca se finanteaza si din credite, randamentul capitalului investit (adica profitul raportat la suma alocata doar de investitor) poate fi mai mare decat rentabilitatea nominala a investitiei (profitul raportat la costul total al investitiei).

	Randamentul nominal anual (pe cost total de dezvoltare)	Randamentul capitalului investit anual
Fonduri de investitii	7-12%	20-30%
Developeri	15-30%	40-70%
Investitori speculativi	25-100%	50-200%*

*RANDAMENT REALIZAT IN MAI MULTI ANI. INVESTITIILE SPECULATIVE NU SE FINANTEAZA BANCAR, ASTFEL CA RANDAMENTUL ANUAL AL CAPITALULUI INVESTIT ESTE, IN FAPT, EGAL CU CEL NOMINAL.

De exemplu: Un investitor cumpara o cladire cu 2 milioane de euro si o vinde dupa un an cu 3 milioane. Castigul este de 50%. Daca insa investitorul vine doar cu un milion de euro bani proprii si celalalt milion dintr-un credit bancar, la vanzare – dupa returnarea creditului si a dobanzii aferente – castigul lui este de un milion de euro, adica suma investita efectiv. Deci un randament de 100%.

May 16, 2006

CURS VALUTAR: Verdele palid al dolarului nu vede cu ochi buni viitorul

Viitorul e mai degraba cenusiu pentru dolar, dupa ce acesta a atins deja un minim istoric fata de euro si alte valute internationale. Si in fata leului, moneda americana a pierdut mai bine de 10%, doar de la inceputul lui 2006. Pana unde va continua caderea atotputernicului dolar? Castiga cineva de aici?

“Ne asteptam ca dolarul american sa ramana sub presiune si in urmatoarele 12 luni, comenteaza la invitatia BUSINESS Magazin strategul-sef pentru piete valutare de la ING Bank din Marea Britanie, Chris Turner. Presiune care, sunt de parere si alti analisti internationali intervievati de BUSINESS Magazin, se va traduce intr-o depreciere de 15-20% in urmatorii cativa ani, mai ales in fata monedelor asiatice decat a celei europene (Gerhard Winzer, CA IB International Markets AG), pe masura incetinirii cresterii economice a economiei americane, dar si in conditiile intreruperii ciclului de cresteri a dobanzii de referinta din SUA (Kristian Siggaard -Jensen, Saxobank). Cu toate astea, completeaza Marcus Hettinger, analist pentru piata valutara de la Credit Suisse, chiar daca dolarul ramane pentru moment o moneda slaba, pe termen mai lung, de 12 luni, credem ca el are din nou potential de apreciere.

Cat de mult va mai scadea (sau creste din nou) moneda americana? Si cum se rasfrange aceasta evolutie pe piata romaneasca? In conditiile in care cursul de schimb leu/dolar este calculat de BNR pornind de la cotatiile euro/dolar de pe pietele internationale si euro/leu de pe piata locala, este evident ca orice miscare a monedei americane in raport cu euro se transpune si pe piata valutara romaneasca. Asa se face ca, in conditiile in care dolarul se depreciaza sustinut pe plan international fata de euro, iar leul castiga intern fata de euro, moneda romaneasca a castigat, doar de la inceputul lui 2006, mai bine de 10% in fata celei americane. Pentru cei care, de exemplu, au luat un credit in dolari acum trei ani, cand cursul mediu leu/dolar era undeva la 33.200 de lei, rata a scazut cu aproape 20%. Procentul romanilor care au credite in dolari este insa destul de mic, este de parere Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management si pana de curand analist la banca din acelasi grup.

Explicatia tine, in opinia sa, de faptul ca, cel putin psihologic, creditarea in dolari e mai scumpa decat cea in euro. Mai precis, data fiind rata de dobanda ridicata pentru dolar (5%, dupa sedinta de miercurea trecuta a Federal Reserve), la care bancile romanesti adauga si o marja proprie de cateva procente, dobanda la creditele in dolari este mai ridicata decat cea la euro. Consecinta: romanii nu se mai inghesuie sa ia imprumuturi in dolari, dar nici bancile sa le promoveze. Pe termen scurt (de sase luni), creditele in dolari nu pot produce surprize neplacute, in conditiile in care asteptarile analistilor vorbesc despre un dolar tot mai slab pe aceast interval. Pe termen mai lung, insa, incertitudinea (si implicit riscul) este prea mare, adauga ei. Dar daca dolarul este atat de ieftin acum, sa fie un moment bun pentru a investi in moneda americana, speculand o posibila crestere viitoare? Cel putin pentru un orizont de sase luni, nu e de investit in dolari, crede Ion, anticipand noi scaderi ale monedei americane. Referindu-se la dinamica dolarului pe termen mediu, si dealerul-sef de la Bancpost, Dorin Badea, crede ca depinde mult de ceea ce se va intampla cu dobanda de referinta din Statele Unite pe mai departe. Pentru economia romaneasca, deprecierea dolarului are insa partile ei bune, in conditiile in care mare parte din importurile energetice (petrolul, cel putin) se fac in moneda americana. Exporturile, pe de alta parte, se bazeaza mult pe decontari in euro – mare parte a relatiilor comerciale romane desfasurandu-se cu zona euro.

Rezerva Federala a majorat saptamana trecuta, pentru a 16-a oara consecutiv din iunie 2004, dobanda de referinta pentru dolar, cu un sfert de punct procentual. Noul presedinte al Fed, Ben Bernanke, anunta atunci ca politica de scumpire a creditelor (respectiv a dobanzilor) va continua in cazul in care va fi necesar, pentru controlarea inflatiei. Masura si momentul unor alte cresteri vor depinde, a adaugat Bernanke, de informatiile economice viitoare. Pe de alta parte, tocmai aceasta crestere constanta a dobanzii a fost, pe parcursul anului trecut, motorul intaririi dolarului. In plus, o dobanda ridicata face (cel putin teoretic) activelele americane interesante pentru investitori – mai ales in conditiile in care Banca Centrala Europeana (BCE) a hotarat, la inceputul lunii, mentinerea dobanzii de referinta la euro la nivelul de 2,5%. In piata exista insa asteptari ca, pana in decembrie, BCE sa decida cresterea dobanzii, cel mai probabil pana la 3,25%.

Dar evolutia monedei americane nu mai depinde la fel de mult ca in trecut numai de nivelul ratei dobanzii, este de parere Chris Turner, Head of Foreign Exchange Strategy la ING Bank Marea Britanie. In opinia sa, declinul dolarului observat in aprilie a fost generat de o atentie sporita a investitorilor asupra factorilor structurali ai economiei americane, cum ar fi deficitul de cont curent american aflat la un fara nivel fara precedent, de 7% din PIB. Turner anticipeaza ca Fed va reduce rata dobanzii in trimestrul patru din 2006 sau in primul trimestru din 2007 si o slabire in continuare a dolarului. Astfel ca, incheie el, pentru finalul lui 2006, raportul euro/dolar va cobori la 1,35, existand chiar riscul de a-l vedea in apropiere de 1,40.

Pe termen scurt, si Gerhard Winzer, Director Fixed Income/FX Research & Strategy la CA IB International Markets AG, in Viena, se asteapta la o slabire a monedei americane, anticipand un raport euro/dolar de 1,30 la finele lui 2006. In opinia sa, unul dintre motivele deprecierii monedei americane este ca deficitul de cont curent al SUA a reinceput sa atraga atentia pietelor. Totusi, Winzer nu vede probabila o criza a dolarului si nici o reorientare a investitorilor catre alte piete, iar dolarul va continua sa isi pastreze statutul de principala moneda pentru rezerve.

Exista insa si alte pareri, conform carora, dupa cum puncteaza pentru BUSINESS Magazin Kristian Siggaard-Jensen, Sales Trader la compania daneza de brokeraj Saxo Bank va exista cu siguranta o reorientare a capitalurilor dinspre economia americana catre alte economii. In prezent, explica el, capitalurile merg dinspre pietele emergente cu ritmuri ridicate de crestere catre SUA, unde cresterea este mai redusa. Pe termen lung insa, acest trend nu este sustenabil. In plus, nevoia de investitii importante in infrastructura din pietele emergente este evidenta, iar randamentele obtinute din astfel de investitii vor fi cu mult mai mari decat cele din SUA. Pentru finele lui 2006, Siggaard-Jensen anticipeaza o paritate euro/dolar de 1,32.

Ceva mai optimist in privinta evolutiei monedei americane, strategul pentru piata valutara de la Credit Suisse, Marcus Hettinger crede ca, pe un orizont de 3-6 luni, dolarul va continua sa se deprecieze (pana la 1,28), pe un orizont mai lung, de 12 luni, diferentialul de dobanda mare va duce raportul euro/dolar inapoi, la circa 1,20. Chiar daca, in prezent, activele americane nu si-au pierdut atractivitatea pentru investitori, adauga Hettinger, daca acest lucru se va intampla in viitor, nu este exclusa o reorientare a fluxurilor de capital catre tarile est-europene, date fiind legaturile comerciale puternice dintre zona euro si aceste tari.

Ce se va intampla insa cu dolarul pe piata valutara romaneasca? Analistii romani se feresc sa faca previziuni pe mersul dolarului, pentru ca incertitudinea e prea mare, iar lucrurile se pot schimba fie intr-un sens, fie in altul peste noapte. Directia e, cel putin, clara. Pana la finele anului dolarul va continua sa mearga in jos. Tot mai in jos.

May 16, 2006
AFACERI 1990: Cum o mai duc azi pionierii capitalismului romanesc

A fi primul intr-o piata e un motiv de mandrie. Chiar daca criteriul nu e neaparat cota detinuta, ci numarul de inmatriculare la Oficiul National al Registrului Comertului. Care au fost primele companii private romanesti? Au stiut ele sa foloseasca avantajul de a fi cele dintai?

Alin Burcea a facut primii 3.000 de dolari ajutand cativa ziaristi japonezi sa scrie despre revolutia din 89. Am fost la Visina, unde s-a prabusit avionul, am cautat morti prin Timisoara, am fost la Targu Mures pe 19 martie. Nu sunt bani castigati usor, povesteste antreprenorul, care avea pe atunci 27 de ani. Alti 35.000 de lei (bani cu care si-ar fi putut cumpara o jumatate de Dacie) i-a castigat multiplicand Legea 54/1990, care reglementa desfasurarea activitatilor economice pe baza liberei initiative si care nu era tiparita in suficiente exemplare pentru a acoperi cererea de atunci. Era coada, toti nebunii voiau sa-si deschida firma, isi aminteste Burcea. Legea se vindea cu 9 lei, dar nu se gasea, asa ca am multiplicat-o si am vandut-o cu 25 de lei si chiar cu 100 de lei in ultimele zile. Vindeam cate o suta de legi pe zi.

La 1 iunie 1990, cu banii astfel adunati, Alin Burcea deschidea impreuna cu un partener primul birou al tour operator-ului Paralela 45, in sediul unei foste florarii. Visez la vremurile acelea cand la 8 dimineata era coada in fata agentiei pentru bilete la Mamaia si Neptun, marturiseste Burcea. La stat trebuia sa dai spaga pentru locurile bune. Noi luam doar comisionul pe chitanta, explica Burcea succesul afacerii inca de pe atunci, adaugand ca anii cei mai buni pentru companie au venit, totusi, dupa 2000. Anul trecut, bunaoara, Paralela 45 a inregistrat o cifra de afaceri de peste 12 milioane de euro.

Intr-o alta zona a Capitalei functioneaza Romtrade SRL, compania cu numarul noua de inmatriculare la ONRC pe municipiul Bucuresti. Societatea cu raspundere limitata infiintata de Ariadna Dumitru in 1990, cu o investitie de 20.000 de dolari, este una dintre cele patru SRL-uri inmatriculate la ONRC in acel an (astazi mai functioneaza doar trei). Conform datelor ONRC, in 1990 au fost inmatriculate 81 de companii, adica 0,01% din totalul celor luate in evidente in intervalul 1990-2005. Ca mai toate companiile aparute in acea perioada, Romtrade facea comert, mai exact export-import de confectii metalice. Cel mai bun an pentru Ariadna Dumitru a fost 1995. Atunci 95% din activitatea companiei era exportul, iar cifra de afaceri trecea de 1 milion de dolari. Dar lucrurile s-au schimbat de atunci incoace, mai ales dupa 2000, an in care, spune antreprenorul, directorii companiilor publice cu care avea contracte si-au trecut societatile pe faliment si au transferat activitatea pe firma nevestei.

Astazi Romtrade are 20 de angajati, o cifra de afaceri de 150.000 de dolari si o pondere a exporturilor de doar 5%, si lucreaza cu sapte turnatorii private despre care Ariadna Dumitru spune ca isi vor da duhul dupa aderare. Singura mea speranta este sa fim cumparati de o mare companie, obiectiv pentru care antreprenorul a si inceput sa discute cu o multinationala din Olanda. Dupa 15 ani de antreprenoriat, Ariadna Dumitru a invatat trei lucruri: am fost inteligenta sa fiu printre primii care au deschis o firma, politicul conduce economicul, nu invers, cum ar trebui si nu mai e un avantaj faptul ca am fost printre primii in piata.

Doua povesti cu finaluri diferite, dar care, in buna masura, sunt ilustrative pentru ceea ce s-ar putea numi perioada de inceput a capitalismului romanesc. Prima poveste e cea a succesului vizionar; companii precum Ana Group, Farmexim, MediaPRO, casa de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, Paralela 45, Softwin sau UTI au toate un numitor comun – anul 1990. Cea de a doua este cea a succesului de moment, trecator, al companiilor care nu au reusit sa se dezvolte, asteptandu-si sfarsitul odata cu integrarea in Uniunea Europeana.

Pana in decembrie 90, cand s-a infiintat ONRC, companiile erau inregistrate la Ministerul Finantelor. Inregistrari despre care reprezentantul ONRC Adriana Ghidirmic spune ca nu mai exista astazi. De altfel, cele 81 de companii inmatriculate la ONRC au devenit, intre timp, 62, in baza de date a oficiului. Restul, au disparut, pentru ca nu am tinut un istoric al companiilor. Asadar, e greu de stabilit care a fost prima companie infiintata in Romania. Mai ales daca ne gandim ca firmele existente in 1990 au avut la dispozitie doi ani pentru a se inmatricula.

Cert este ca, la 16 ani de la acel moment, cateva dintre companiile infiintate in 1990 au facut pasul spre statutul de multinationala. Este si cazul producatorului unuia dintre cele mai cunoscute branduri romanesti – antivirusul BitDefender: compania Softwin, infiintata ca o afacere de familie de sotii Florin si Mariuca Talpes. De la o companie locala, antreprenoriala, Softwin are acum peste 800 de angajati, dintre care circa 60 lucreaza in birourile din strainatate ale companiei – Spania, Germania si SUA. Anul acesta planurile companiei prevad cresterea numarului angajatilor cu 200 si deschiderea, in iunie, a celui de-al doilea birou din SUA. Pana la sfarsitul anului, lista birourilor din strainatate ale Softwin ar putea fi completata cu inca unul in Asia, probabil in Japonia, conform directorului de resurse umane al Softwin, Adrian Lupulescu, acesta declarand pentru BUSINESS Magazin ca, in mai putin de cinci ani, compania va fi listata la bursa.

Tot in 1990 si tot in IT&C s-a lansat si grupul UTI. La inceput a fost sansa, marturiseste Tiberiu Urdareanu, presedintele UTI Grup. Apoi consolidarea s-a facut pe baza unei viziuni despre potentialul ingineriei in Romania si despre necesitatea gestionarii riscurilor printr-un portofoliu de afaceri. Deci ne-am diversificat in zone complementare si adiacente. Piatra de temelie a grupului, compania INFCON S.R.L., avea ca activitate initiala grafica computerizata, procesare de imagini, subansamble si accesorii pentru computere.

Capitalul acestei asociatii cu scop lucrativ a fost echivalentul unui salariu in 1990: 3.000 de lei. Inceputul a fost primul moment greu pentru UTI. Al doilea a fost perioada 1998-2000, interval in care a avut loc clarificarea si consolidarea strategiei si a locului pe piata. Intre timp, grupul UTI s-a specializat pe distributia de sisteme de securitate, propunandu-si extinderea pe piata internationala. In acest moment, UTI este prezent prin compania UTI Retail Solutions cu sisteme de securitate in Serbia si Muntenegru, unde a echipat magazinele de tip Metro. Grupul are patru divizii, peste 3.300 de angajati si tintea in 2005 o cifra de afaceri de peste 60 de milioane de euro, iar pentru 2006 – peste 70 de milioane de euro. In septembrie 90, cu o mana de oameni, se nastea si cel mai mare grup media din Romania la ora actuala: MediaPRO. Primul proiect: Mediafax. Investitie initiala: 10.000 de dolari, imprumutati. Prima cofetarie Ana CO a vicepremierului George Copos aparea tot in 1990. Din ea s-a dezvoltat actuala societate Ana PAN, cu o cifra de afaceri in 2005 de 6,45 milioane de euro.

Pana in 2010, reteaua de cofetarii – care face parte din Ana Group – se va extinde, conform reprezentantilor companiei, la 30 de unitati, adica la un numar triplu de cofetarii fata de cel actual. Ana Group are activitati in productia si desfacerea de aparatura electronica si electrocasnica, industrie hoteliera, turism, productie de motoare electrice, transporturi rutiere, investitii in domeniul sportului si investitii financiare. Iar George Copos are actiuni cotate la o valoare de peste 200 de milioane de euro. Prima companie de import si distributie de produse farmaceutice este tot o poveste de succes: Farmexim, care detine si lantul de farmacii Help Net si care isi propune pentru acest an o cifra de afaceri de circa 100 de milioane de euro (piata romaneasca de pharma are o valoare de 1,26 mld. euro, din care 75% sunt medicamente).

In acelasi an aparea si casa de avocatura cu cea mai mare cifra de afaceri pe 2005: Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, cu circa 7 mil. euro si cu cele mai mari privatizari facute de statul roman, in portofoliu: vanzarile BCR, Petrom si RomTelecom.

Compania Aectra, furnizor de materii prime pentru agricultura si industrie, se inmatricula la ONRC in ianuarie 1991. In 2005, compania estima ca va atinge o cifra de afaceri de circa 30 de milioane de euro si anunta ca va incepe sa exporte pesticide produse la fabrica sa din Campia Turzii in tarile din regiune. Actionariatul Aectra este in majoritate romanesc.

Daca a fost vorba de vizionarism, de norocul de a gasi o nisa buna sau de faptul ca unii au avut relatii cu exteriorul, e greu de spus. Doua lucruri sunt certe: in 1990 nu se punea problema de business plan, iar reinvestirea profitului intra in preocuparile antreprenorilor de abia cativa ani mai tarziu. Anii grei de dupa 1995 au decimat companiile infiintate in primii ani ai democratiei: doar 79 de companii inmatriculate in ianuarie 1991 mai functioneaza astazi, dintr-un total de circa 220. Iar o vizita la ONRC in 2008 ar putea releva discrepante si mai mari. Pentru cei care se simt vizati, sa vanda unei companii mai mari poate fi o solutie. ONRC ii va da radiati, dar, intr-un fel, vor continua sa existe.

May 16, 2006
Enter: 300 de dolari

In 1990, Softwin avea doi angajati: sotii Florin si Mariuca Talpes, initiatorii afacerii. Capitalul cu care au pornit acest business a fost de 300 de dolari, bani pe care i-au primit de la tatal Mariucai, regretatul actor Mihai Mereuta. Cei 300 de dolari echivalau cu salariul de cercetator pe 3 luni al lui Florin Talpes.

La inceputul lui 1990, Florin si Mariuca Talpes erau fericitii parinti a doi gemeni de trei ani – de unde si numele companiei, format din alaturarea a doua cuvinte in limba engleza soft si twin (gemeni). Florin Talpes isi incepuse doctoratul in matematica, sotii aveau un apartament si un Trabant si spun ca se multumeau cu putin din punct de vedere financiar. Dar isi doreau mult o schimbare.

In acea vreme, sotii Talpes lucrau la Institutul pentru Tehnica de Calcul si Informatica, in ceea ce se numea cercetare in dome-niul software. Era inca un domeniu nou chiar si in tarile dezvoltate, unde Windows-ul era inca un sistem de operare putin raspandit. Sotii Talpes nu au inceput afacerea Softwin cu un business plan si nici cu obiective clare, ci doar cu sentimentul puternic ca pot reusi in acest domeniu. Astazi ei spun ca realitatea a depasit cu mult ceea ce si-ar fi putut imagina. Piata romaneasca de IT era, in anii 1990-1991, in colaps. Asadar, faptul ca Softwin a fost printre primele companii de profil in piata romaneasca nu a prea contat, din perspectiva avantajului de a acapara o cota de piata stabila. In ce priveste rezervorul de specialisti, in institutele de stat se gaseau foarte multi specialisti de valoare, dar, in acel moment de pionerat, specialistii de la stat priveau cu neincredere angajarea intr-o intreprindere privata.

Totusi, Softwin a rezistat si a crescut pe pietele din Vest. Anul trecut vanzarile Softwin pe piata romaneasca au reprezentat doar 37% din total. Suntem prezenti in retelele a 90% din marii retaileri din Vest, declara Talpes intr-o discutie anterioara cu BUSINESS Magazin. In acest moment, BitDefender se distribuie in 42 de tari, ponderea antivirusului in vanzarile companiei reprezentand mai bine de 50%. La inceputul anului, Softwin a anuntat ca BitDefender vizeaza intarirea pozitiei sale in si in Europa Centrala si de Est. Motivul? Cu un ritm de crestere de circa 25-30% anual, cel mai dinamic din intreaga Europa, aceasta zona a devenit atractiva pentru BitDefender, declara la mijlocul lunii februarie Oliviu Talianu, BitDefender Regional Manager pentru Europa de Est.

May 16, 2006
La Bursa, mai multe anunturi decit listari

Anuntata listare a RomTelecom ar mai putea tempera lamentarile investitorilor care spun ca au prea putine posibilitati de plasament pe Bursa. Asemeni actionarilor operatorului de telefonie, mai exista insa si alti proprietari care repeta obsesiv sintagma listare la Bursa.

Intrarea pe Bursa a RomTelecom are sanse sa fie listarea anului. Statul roman, care mai detine 45,99% din operatorul de telefonie fixa, vrea sa-si lichideze participatia prin listare, o parte din actiuni (20%) urmand sa fie transferate Fondului Proprietatea. Nagy Zsolt, ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei, anunta acum doua saptamani semnarea contractului de consultanta cu Credit Suisse First Boston (CFSB).

Ministrul estima atunci ca un prim pachet de actiuni va fi listat candva in intervalul septembrie-octombrie, intr-un procent stabilit de CFSB in functie de oportunitatile pietei. Cel mai sigur va fi vorba despre o listare la Bursa de Valori Bucuresti si, probabil, si la o bursa internationala.

Analistii au evaluat intreaga companie la aproximativ doua miliarde de dolari. Prin urmare, valoarea participatiei statului ar fi, grosso modo, de un miliard de dolari, insa 20% din actiuni (aproape jumatate din cat mai detine statul) va trece la Fondul Proprietatea. Pe scurt, daca planul va fi respectat, in toamna lui 2005, aproximativ 500-550 de milioane de dolari isi vor gasi debuseu pe bursa romaneasca.

Noua conducere a BVB, aleasa in februarie 2006, anunta ca, pana in 2010, va aduce la Bursa cel putin 65 de noi companii, printre cele luate in calcul pentru anul in curs numarandu-se Transelectrica, Continental si Fondul Proprietatea. Motivul declarat: cresterea numarului de investitori. Potrivit estimarilor noului Consiliu al Bursei – la conducerea careia a fost ales la inceputul lui 2006 Septimiu Stoica -, totalul acestora va ajunge in urmatorii patru-cinci ani la 300.000 de persoane fata de un maxim de 12.000, cat se inregistreaza acum. Mai multi investitori inseamna mai multa agitatie, iar mai multa agitatie la Bursa inseamna mai multe fonduri pentru finantarea companiilor. Tot la capitolul proiectii, noua conducere a Bursei vede peste patru ani volume de tranzactionare de 50 de milioane de euro pe zi, fata de cele 8,7 milioane de euro pe zi in 2005. Din aceasta perspectiva, consultanta pentru IPO-uri este una din pietele care s-ar putea dezvolta in intervalul viitor. Deocamdata, comisioanele pentru intermedierea de IPO-uri nu reprezinta o sursa constanta de venituri pentru diviziile de investment banking ale institutiilor financiare din Romania.

In fond, e un cerc vicios. Listarile sunt putine, iar aceasta pentru ca, spun analistii, pe de o parte, companiile care ar avea nevoie de bani prin listare se tem ca nu vor gasi suficienti bani disponibili in piata, iar pe de alta parte, investitorii sustin ca au prea putine companii in care sa investeasca. Mai mult, in decurs de doar doua luni, mai multe companii in valoare totala de 300 mil. euro si-au anuntat iesirea de pe piata de capital, profitand de o prevedere a CNVM (suspendata intre timp) conform careia delistarile erau posibile printr-o simpla decizie a AGA.

Si totusi, anunturi de listare exista. Cate dintre ele se si materializeaza e o alta problema care tine de aria cercului vicios invocat de analisti. La inceputul anului, Catalin Chelu – un nume cunoscut pe piata de capital, cu plasamente estimate la peste 100 de milioane de euro – anunta o viitoare listare la Bursa a operatorului de televiziune prin cablu CCC Blue Telecom Galati, la care detine pachetul majoritar de actiuni (96,64%). CCC Blue Telecom – numarul trei pe piata CATV din Romania din punct de vedere al cotei de piata, cu aproximativ 200.000 de abonati in 21 de judete – era evaluata la acea data de Chelu la 55 mil. euro. Intentia sa era sa vanda 25% din companie pe Bursa, fondurile astfel atrase urmand sa fie folosite pentru achizitionarea altor operatori CATV sau de Internet de pe piata. Speram sa primim autorizatia din partea CNVM in cursul lunii februarie sau cel mai tarziu in martie si, imediat, vom iesi pe Bursa cu actiunile, spunea Chelu in ianuarie 2006. Listarea nu a mai avut insa loc, pentru ca, spun surse din piata, CCC Blue Telecom nu are inca o structura de management si financiara suficient de atractiva pentru potentialii investitori.

Pe de alta parte, Chelu a anuntat recent ca va vinde pachetul majoritar al companiei (61%) catre asociata sa Doina Rimar, adaugand ca aceasta decizie nu afecteaza planurile de listare. Incurajati de intrarea primei companii IT pe BVB – Flamingo – in cursul anului trecut, nici proprietarii grupului K-Tech Ultra Pro nu exclud acum varianta unui IPO. Intrebat despre posibilitatile de finantare ale grupului, Cristian Fughina, presedinte al Ultra Pro, a declarat pentru BUSINESS Magazin ca scenariul cel mai plauzibil ar fi acela al unei listari. O alta varianta vehiculata in piata ar fi cea a unui posibil schimb de actiuni intre K-Tech Ultra Pro si grupul Altex.

Ca proces in sine, o listare nu este riscanta daca sunt indeplinite cateva conditii de baza. In primul rand, proprietarii trebuie sa ofere investitorilor un tablou complet referitor la performantele financiare ale companiei din trecutul recent. De altfel, pe baza acestor rezultate este facuta evaluarea companiei. In al doilea rand, prospectul listarii trebuie sa ofere informatii concludente privind cresterile viitoare. Promisiuni de crestere care pot fi o profetie sigura daca banii obtinuti din listare sunt folositi pentru achizitii sau pentru proiecte de extindere viabila.

Numai ca extinderea cu bani atrasi de la Bursa nu este tocmai cea mai populara metoda in mediul de business romanesc. O posibila explicatie? A iesi pe piata de capital este similar cu a pune cartile pe masa si a ceda o parte din companie. Or, transparenta (de altfel, semn de sanatate pentru o companie) poate insemna sfarsitul multor business-uri conduse dupa principii neortodoxe. Pe langa diviziile de investment banking ale bancilor comerciale, cum sunt Raiffeisen Capital & Investment, ING Securities sau CA-IB, din viitoarele IPO-uri urmeaza sa castige si companiile de investitii financiare (de brokeraj) cel putin pentru listarile mai mici.

De exemplu, Catalin Chelu anunta ca oferta pentru CCC Blue Telecom urma sa fie facuta prin Eldainvest, companie de brokeraj din Galati. Tot pentru companiile cu valori mai mici, furnizori de servicii de consultanta in cazul unui IPO pot fi si firme non-bancare cu activitate de investment bankeri. Exemplu: compania Capital Partners, infiintata de Doru Lionachescu, fost director general adjunct al Bancpost, impreuna cu alti doi bancheri. Capital Partners nu a intermediat pana acum nici un IPO, insa intentioneaza sa colaboreze cu o societate de investitii financiare pentru proiecte in acest sens.

La polul celalalt se afla investment bankerii consacrati, de talia CFSB sau Goldman Sachs, care isi vor accentua prezenta in momentul unor proiecte mari, precum listarea RomTelecom. Valoarea minima a unei tranzactii eligibile pentru asemenea jucatori este de 100 mil. euro, spune Lionachescu.

Dincolo de spectacolul intrinsec al Bursei, cresterea numarului companiilor listate ar fi, spun specialistii, un semn de sanatate al mediului de business. Mai multe oferte publice initiale inseamna, de fapt, mai multe proiecte de dezvoltare.

May 16, 2006
Intrari si iesiri

La Bursa de Valori Bucuresti (BVB), inclusiv piata Rasdaq, sunt listate peste 3.000 de companii, multe dintre ele nefiind tranzactionate niciodata in ultimii zece ani.

LISTARI 2005: Flamingo International (import, distributie, retail IT), Vrancart Adjud (producator de materiale din carton), SSIF Broker Cluj-Napoca (companie de investitii financiare

PRETENDENTI: RomTelecom (operator telecom), Continental (lant hotelier), Transelectrica (transportator de energie electrica), CCC Blue Telecom (furnizor de comunicatii prin cablu)

ADIO, BURSA: Printre cei care si-au anuntat pana acum delistarea se numara Vel Pitar, combinatul siderurgic Otelinox, Sanex Cluj, Mefin, International Leasing, Asirom, Winmarkt, Semanatoarea, Electroaparataj etc.

RATIUNILE LISTARII: atragerea de fonduri pentru dezvoltare; banii sunt folositi in special pentru fuziuni si achizitii

MOTIVELE DELISTARII: actionarul majoritar poate cumpara actiuni de la minoritari fara sa umfle pretul, asa cum s-ar intampla in cazul unei achizitii pe Bursa; compania nu mai este obligata la transparenta

May 16, 2006
Privatizare de mare voltaj in electricitate

Sangele apa nu se face, se amuza saptamana trecuta un analist, referindu-se la faptul ca, dintre cei cinci finalisti la privatizarea Electrica Muntenia Sud (EMS), italienii si spaniolii au plusat in ofertele angajante cu pana la 70 mil. euro peste pretul de pornire anuntat de statul roman.

Privatizarea EMS, inceputa cu mari sperante in septembrie 2005, a atras zece mari companii straine si a continuat in ritm sustinut cu momentul anuntarii celor cinci finalisti, cand Electrica SA a comunicat si pretul de la care i s-ar parea normal, conform valorii de piata a EMS, sa inceapa tratativele: 750 mil. euro.

Doi dintre finalisti, italienii de la Enel si spaniolii de la Iberdrola, au depus oferte peste plafonul avansat de statul roman (circa 820 de milioane de euro, respectiv 770 de milioane de euro), in vreme ce sumele avansate de ceilalti trei – cehii de la CEZ, francezii de la Gaz de France si germanii de la RWE – nu au fost mai mici de 550 de milioane de euro, conform unor surse din piata.

Ce inseamna aceasta? In primul rand, cred ca aceste preturi vehiculate pentru vanzarea EMS, care nu sunt deloc exagerate pentru o companie profitabila, arunca o lumina favorabila asupra Romaniei: in estul Europei nu s-a vandut nici o distributie de energie cu o suma atat de mare, sume apropiate de un miliard de euro fiind incasate doar pe distributiile din Marea Britanie, spune analistul Jean Constantinescu.

In al doilea rand, un pret peste cele practicate pana acum pe piata va creste cota mai multor companii romanesti care vor fi scoase la privatizare in viitor. Asta in conditiile in care anul acesta vor fi scoase la vanzare si celelalte trei distributii de energie (Electrica Muntenia Nord, Transilvania Sud si Nord – pentru ultimele doua existand deja un interes exprimat al E.ON, care controleaza si Electrica Moldova, dar si Distrigaz Nord), precum si complexele din Craiova, de care s-au aratat interesate aproape toate companiile din energie prezente in Romania.

Dar de ce este EMS atat de atractiva? In primul rand, are clienti multi si mari intr-o zona restransa – visul oricarui distribuitor de energie electrica. EMS are putin peste un milion de clienti (1,075 mil. clienti) si a vandut anul trecut 12,75% din electricitatea consumata la nivel national (4,3 mil. MWh). Spre comparatie, Electrica Moldova (intrata in portofoliul E.ON Energie a.g. anul trecut) are 1,371 mil. clienti si a vandut 12,30% din electricitatea consumata in tara. In al doilea rand, EMS are profit: e prima dintre distributiile vandute de Romania (si nu numai) cu o situatie financiara buna si, mai ales, in crestere. In 2005, a raportat un profit net de 24,7 mil. euro, dupa un 2004 incheiat cu pierderi de 8,3 mil. euro, potrivit standardelor internationale de raportare financiara (IFRS). Cifra de afaceri in 2005 a fost de 391,6 mil. euro, cu 40% mai mare fata de 2004.

Nu numai EMS a avut profit anul trecut, ci toata compania Electrica SA, care a raportat un profit net de 197 mil. euro – valoare record pentru o companie 100% de stat si care, cu aceste rezultate, a intrat in top 5 companii din Romania dupa cifra de afaceri. In al treilea rand, indiferent ca se numeste EMS sau altfel, analistii de la Morgan Stanley sunt unanimi in a spune ca o companie cu activitate total sau partial reglementata nu are cum sa nu fie atractiva.

Business-urile reglementate reprezinta si vor reprezenta in continuare tinte foarte atractive pentru investitori: cash flow mare si posibilitatea de a plati dividende mari. Iar guvernele trebuie sa profite si sa ia bani buni din aceste privatizari.

Nivelul preturilor vehiculate, de la cel mai mic pana la cel mai mare, este peste sumele cu care s-au vandut pana acum distributiile de electricitate in Europa de Est. Pana mai saptamana trecuta, o distributie de electricitate costa intre 100 si 400 mil. euro.

Tari ca Cehia, Polonia, Ungaria sau chiar Bulgaria au vandut distributii de electricitate la preturi destul de scazute sau, mai bine zis, comparabile cu cele la care Romania vindea in aceeasi perioada primele sale patru distributii (110 mil. euro – pretul platit de Enel pentru Electrica Banat si Electrica Dobrogea, 151 mil. euro – cu cat a cumparat CEZ Electrica Oltenia si 130 mil. euro – cat a dat E.ON pe Electrica Moldova). Atat era ratingul Romaniei atunci, isi explica analistul Jean Constantinescu. Dar nu numai al Romaniei, deoarece, la inceputul lui 2005, Bulgaria isi vindea la pachet toate cele sapte distributii de electricitate, cu 693 mil. euro, iar in 2003, E.ON cumpara doua distributii din Cehia cu 207 mil. euro.

Preturile sunt tot mai mici pe masura ce ne intoarcem in timp: in 1998, Polonia vindea pachetul majoritar din compania-omolog a EMS, Elektrocieplownie Warszawskie, cu 79 mil. dolari, iar ungurii vindeau in 1995 Elmu – Budapest Electricity cu 360 mil. dolari. Ungaria a fost printre primele tari din fostul bloc comunist care a vandut distributiile de electricitate, starnind ulterior mai multe critici. O tara est-europeana in care privatizarea distributiilor a fost facuta doar pe jumatate este Slovacia, unde statul a vandut pachete de 49% din cele trei distributii nationale, cu sume de 130-330 mil. euro.

Martin Kona, analist slovac, spune ca, dupa alegerile din iunie, statul va ceda actiunea majoritara actualilor actionari minoritari (E.ON, EdF si RWE). Obisnuiti cu evolutia de pana acum a pietei est-europene si cu preturile aferente, doi dintre primii inscrisi in cursa pentru EMS (EnBW Germania si E.ON Energie a.s.) au depus armele. Motivul? Asteptarile si ofertele vehiculate au fost mult peste ceea ce credem ca este rezonabil (…) pentru piata romaneasca.

Asadar, zvonurile despre privatizarea care se apropie de un miliard de euro i-au facut pe unii nu sa fluiere admirativ, ci sa se retraga inainte ca oferta lor financiara sa fie spulberata de cea a primilor ofertanti. Cu atat mai mult cu cat, spun autoritatile, oferta financiara va cantari cel mai mult in desemnarea, peste mai putin de o luna, a numelui in dreptul caruia va figura un nou record.

May 16, 2006
Lideri europeni
Patru dintre cei cinci finalisti se numara printre primii sapte furnizori de electricitate din Europa dupa numarul clientilor.
May 16, 2006
Vanzatorii de zestre

Cum scapa de datorii unele municipalitati din Germania, incasand miliarde de dolari din vanzarea catre fonduri straine de investitii a apartamentelor pe care le au in proprietate.

Ingolf Rossberg e primarul Dresdei, dar daca-l urmaresti cum se plimba prin biroul de marimea unei sali de bal – invaluit in fum de tigareta -, l-ai putea confunda cu un magnat european din domeniul imobiliar. Si chiar asta si este, pe undeva. Rossberg a incheiat in martie un contract de 1,2 mld. $ prin care a vandut tot stocul de 48.000 de apartamente detinute de municipalitatea din Dresda catre Fortress Investment Group, o firma care administreaza un fond de investitii american. Dintr-o singura miscare, Dresda a scapat de impovaratoarea datorie publica.

A trebuit sa ne miscam repede, spune el, pentru ca daca ar fi fost zece orase germane care sa-si vanda proprietatile, cumparatorul ar fi avut mai multe oferte la indemana. Si, in curand, chiar s-ar putea sa se intample asta. Orasele germane intra intr-un gigantic val de investitii straine in proprietati. Atrase de o piata imobiliara care e poate cea mai incremenita din toate marile tari europene si de o vasta rezerva de locuinte publice, companiile straine au pus mana pe zeci de proiecte in Berlin, Bremen, Essen si alte orase germane.

Locuintele cu chirie accesibila sunt un pilon al bunastarii sociale din Germania, iar perspectiva ca mare parte dintre ele sa ajunga pe mainile unor finantisti din New York sau Londra a nelinistit pe multi. In Dresda, 45.000 de cetateni au semnat o petitie impotriva vanzarii.

Achizitiile nu se limiteaza la piata imobiliara rezidentiala: un fond detinut de Goldman Sachs a platit in martie 4,7 miliarde de dolari pentru a prelua pachetul de control in proprietatile imobiliare ale KarstadtQuelle, cel mai mare lant de supermarketuri din Germania. Capitalurile masive din Londra sau New York vad o multime de oportunitati de castig in piata imobiliara germana, spune Allan Saunderson, managing editor la Property Finance Europe din Frankfurt. Suntem la inceputul unui lung proces in care vom vedea cum se vand mari parti din sectorul rezidential public al Germaniei.

Apetitul strainilor se suprapune foarte bine pe nevoile Germaniei: aproape fiecare oras mare din tara este inecat in datorii. Si cu sanatatea pe muchie a unei economii germane in convalescenta, orasele au avut la dispozitie putine alte cai de a face rost de bani. Rossberg, care a ales oferta celor de la Fortress dintr-o lista de trei finalisti extrasi dintr-un total de 83 de oferte, spune ca am descoperit ca intentiile Fortress erau similare cu intentiile municipalitatii din Dresda. Nu toata lumea e de acord. Chiriasii care s-au opus vanzarii se tem ca Fortress va creste chiriile sau chiar va arunca lumea in strada. Acesti investitori nu au nici un fel de constiinta sociala, spune Thilo Kluge, in varsta de 45 de ani, chirias intr-un apartament detinut de municipalitate, care a demonstrat impotriva vanzarii. Ei au un singur tel: sa-si ingrase tot mai mult contul bancar. Unii politicieni germani au incercat sa castige capital politic pe seama unor astfel de spaime.

In timpul campaniei electorale de anul trecut, presedintele Partidului Social Democrat, Franz Müntefering – care este acum ministrul muncii -, a spus ca firmele de administrare a fondurilor de investitii sunt ca niste lacuste, devorand proprietatile germane si exploatand localnicii.

Fortress, cu sediul in New York si condusa de bancheri care au lucrat anterior la Goldman Sachs si la BlackRock, pare constienta de existenta unor astfel de resentimente. Vrem sa cooperam in urmatoarele decenii, a spus Robert I. Kauffman, seful de operatiuni europene de la Fortress, la o conferinta de presa din 10 martie, cand s-a anuntat tranzactia. Seful diviziei din Germania, Matthias Moser, a exclus orice strategie agresiva de crestere a chiriilor.

Rezidentii vor fi protejati de o intelegere, charta sociala, pe care Fortress a trebuit sa o semneze pentru a definitiva tranzactia. Contractul ii limiteaza posibilitatea de a creste chiriile si ii protejeaza pe chiriasi de la evacuare; o obliga sa pastreze 34.000 de apartamente pentru urmatorii zece ani ani, inainte de a putea vinde; daca va vinde, va trebui sa le ofere chiriasilor existenti o reducere de 15% fata de pretul pietei.

In fine, nu poate nici renova apartamentele pentru a le transforma in complexuri rezidentiale de lux. Dar cum isi va recupera Fortress miliardele investite? Compania sustine ca vrea sa reduca rata de vacantare a apartamentelor, in prezent de 17%. Pentru a face asta, spun expertii, Fortress va trebui sa practice chirii scazute pentru a atrage noi chiriasi. Asta ar fi benefic, spune Bartels de la asociatia chiriasilor, dar va crea probleme orasului. Dresda, observa el, are zeci de mii de apartamente detinute de asociatii cooperatiste. Daca cei de la Fortress vor scadea chiriile, si altii vor fi nevoiti sa o faca.

Primarul Rossberg ar fi bucuros sa aiba o asemenea problema. Si, oricum, spune el, cu 40.000 de apartamente goale in oras – o mostenire a migratiei spre Vest a est-germanilor – oamenii au deja disponibilitatea sa se mute dintr-un apartament in altul. Daca Fortress poate creste gradul de ocupare, spun analistii, va fi probabil multumita sa astepte zece ani pana sa vanda apartamente.

In general, Germania pare mai putin riscanta decat era in urma cu trei ani, cand au aparut primii speculatori. In vreme ce atmosfera se va lumina, spun analistii, consumatorul german va incepe sa cheltuiasca din nou. Germania este o tara foarte bogata, dar problema germanilor este ca ei nu stiu asta, spune Philippe Tannenbaum, seful departamentului de cercetare de la EuroHypo, o banca germana care finanteaza investitiile imobiliare. Intrebarea e daca germanii vor incepe sa investeasca in piata imobiliara. Detinerea unei case nu e o idee prea populara in Germania, care are unul dintre cele mai mari procentaje de chiriasi dintre toate economiile avansate.

Dintr-un anume punct de vedere, precipitarea spre piata imobiliara germana reflecta lipsa de alternative. Preturile in domeniul imobiliar in SUA, Marea Britanie, Franta si Spania au crescut in ultimii ani, facand ca investitiile imobiliare in Germania sa para un chilipir. Berlinul, spre exemplu, a fost orasul in care a avut loc o mare licitatie pentru apartamentele detinute de stat si municipalitate. In 2004, Goldman Sachs and Cerberus, un hedge-fund cu sediul la New York, a cumparat 66.000 de unitati locative pentru 2,5 miliarde de dolari. Gafgah, o companie detinuta de stat, a vandut 80.000 de apartamente tot catre Fortress pentru 4,4 miliarde de dolari.

In cea mai mare tranzactie de pana acum, Terra Firma, o firma de administrare de fond de investitii cu sediul in Londra, a platit anul trecut 8,8 miliarde de dolari pentru 138.000 de apartamente detinute de o subsidiara a E.ON, compania germana de utilitati. Nu toate orasele germane profita de aceasta goana dupa aur. Dupa ce Fortress a cumparat un procent din apartamentele din München prin contractul cu Gafgah, municipalitatea a cumparat compania. Primarul orasului, Christian Ude, spune ca nu vrea sa vanda locuintele publice investitorilor straini. In Dresda, Rossberg spune ca opozitia fata de afacerea Fortress a fost mai mult zgomot decat furie. In timp ce 45.000 de oameni au semnat petitia – dintr-un total de 500.000 de locuitori – numai in apartamentele publice sunt 70.000 de locatari. Asta sugereaza, spune el, o opozitie relativ subtire.

Prin stergerea datoriilor sale, spune primarul, Dresda va economisi cam 100 de milioane de dolari pe care-i dadea pentru dobanzi, eliberand fonduri pentru scoli, programe culturale si dezvoltarea urbana.

Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

May 16, 2006
De fapt, el e candidatul nostru

Ghazi Mashal Ajil al-Yawer (foto), presedintele interimar al Irakului, parea la inceput de mandat doar un personaj discret, maleabil, care urma doar sa inchida ochii pentru a-i lasa pe americani sa conduca tara dupa bunul lor plac, scrie Time.

Acum, al-Yawer, 46 de ani, care a petrecut 20 de ani departe de Irak, ca student la Universitatea Georgetown si apoi director executiv in telecomunicatii in Arabia Saudita, se pregateste de alegerile din ianuarie, cu mari sanse de reusita. Spre deosebire de multe factiuni ale sunitilor, al-Yawer, el insusi sunit, s-a opus amanarii alegerilor prevazute pentru 30 ianuarie, considerand ca amanarea ar da apa la moara insurgentilor si ca tocmai de rezultatele alegerilor depinde calmarea violentelor in tara. Nu ne avantajeaza eticheta de guvern numit – am dori sa dobandim legitimitate in urma alegerilor, suna argumentul lui.

Numerosi observatori vad in al-Yawer un lider moderat care, datorita apartenentei sale la tribul Shammar, ce are in componenta lui si suniti, si siiti, poate uni poporul dezbinat. Presedintele interimar pare o figura de incredere si atunci cand vine vorba de afaceri. Daca ii intrebati pe liderii din tarile vecine pe cine prefera atunci cand vine vorba sa faca afaceri cu Irakul, cu totii il vor indica pe al-Yawer, sustine un diplomat occidental. Pe de alta parte, declaratiile lui transante impotriva actiunilor violente intreprinse de armata Statelor Unite impotriva rebelilor din Fallujah si Mosul au atras admiratia unei parti din populatie, care pana acum privise cu neincredere spre figurile din guvern.

May 10, 2006