BusinessMagazin

Blog

  • O listare interesanta la Budapesta

    Pentru ca ridicarea noilor autostrazi sa nu adanceasca deficitul bugetar record, Ungaria a decis sa scoata la vanzare pe bursa din Budapesta un pachet de 20-40% din actiunile companiei de stat care este responsabila de managementul autostrazilor. Ministrul maghiar al transporturilor, Janos Koka, spune ca oferta publica ar urma sa fie gata in sase luni.

     

    Vanzarea va permite guvernului sa-si schimbe optica privind contabilizarea costurilor presupuse de constructia drumurilor, astfel incat nu va mai fi nevoie sa le includa in bugetul de stat, o miscare care va reduce considerabil deficitul, a explicat Koka pentru Associated Press.

     

    „Amenintarea ca tinta privind deficitul bugetar pentru acest an va fi necesar sa fie majorata din cauza constructiei marilor drumuri a fost eliminata“, a declarat el. Cheltuielile privind constructia drumurilor efectuate inainte de 1 ianuarie 2006 vor fi finantate si incluse in bugetul de stat, in timp ce cele inregistrate dupa aceasta data nu vor mai fi incluse in buget.

     

    In 2005, deficitul bugetar in Ungaria a fost de 6,1% din PIB, cel mai mare din UE – asta dupa ce costurile presupuse de constructia de autostrazi a trebuit sa fie incluse in buget. „Suntem convinsi ca Eurostat (Institutul de Statistica al UE – n.r.) nu va avea nici o rezerva legat de acest plan“, a precizat Koka. Analistii spun ca deficitul bugetar ar putea depasi in acest an de aproape trei ori limita UE de trei procente din PIB din cauza cheltuielilor extraguvernamentale legate de scrutinul din aprilie. Acesta este in prezent cel mai mare obstacol in eforturile Ungariei de a adopta euro in 2010.

     

    Pentru a acoperi costurile pentru constructia de autostrazi in viitorul apropiat, guvernul intentioneaza sa obtina 115 milioane de euro din vanzarea actiunilor, 1,18 miliarde de euro din emiterea de obligatiuni si alte 320 de milioane de euro dintr-un imprumut acordat de Banca Europeana de Investitii.

  • ELECTRONIC ARTS VS. GAMELOFT

    Doua mari companii internationale, una recent venita in Romania iar cealalta cu ceva vechime, au facut din Bucuresti unul din punctele strategice de cucerire a pietei mondiale a jocurilor pentru telefoane mobile. Una are o echipa de 70 de oameni, care va creste la 130 pana la sfarsitul anului. Cealalta are deja 450 de angajati. Miza? O piata care va atinge, potrivit estimarilor, 7 miliarde de euro pana in 2010. Iar jocurile produse de cele cateva sute de testeri, programatori, designeri si graficieni romani ar putea genera o parte semnificativa din vanzari.

     

    Scena intr-un tramvai din Bucuresti, la inceput de mai: un tanar politist butoneaza concentrat, cu cascheta data pe spate, telefonul mobil. E preocupat sa directioneze un mic personaj bondoc care tot impinge lazi pe ecranul multicolor al aparatului. De cate ori personajul reuseste sa treaca pe un nivel superior, aparatul emite o suita de triluri victorioase iar politistul, rupt de ce se petrece in jur, se lasa multumit pe spate si isi impinge un pic cascheta si mai pe spate. Intamplarea e de natura sa darame cateva mituri urbane legate de capacitatea politistilor de a se decurca in lume, de lipsa lor de talent tehnic sau de bucuria omului obisnuit de a se juca, pur si simplu. Dar si sa-i faca pe producatorii de jocuri fericiti. Politistul este unul din cele circa 200 de milioane de oameni care au descoperit un nou atribut al telefonului mobil: acela de instrument de divertisment. Acum piata jocurilor se apropie de 2 mld. euro si ar urma sa atinga 7 mld. euro in 2010.

     

    Iar Romania e o rotita nu neaparat mare, dar extrem de interesanta din aceasta piata. Aici stau fata in fata, cu unitati de productie, cele mai mari companii de jocuri pentru telefoanele mobile: de o parte sunt americanii de la Electronic Arts (EA) si de cealalta rivalii europeni de la Gameloft, din grupul Ubisoft. Pana nu demult, cele doua companii aveau pietele bine impartite. EA domina nordul Americii iar Gameloft piata europeana – in ultimul an, insa, fiecare a facut pasi si pe „teritoriul inamic“.

     

    Americanii, de exemplu, si-au deschis frontul european la Bucuresti, cumparand in februarie Jamdat, un alt producator american de jocuri pentru mobile, intr-o tranzactie de 680 mil. $. Studioul de la Bucuresti a intrat deci in ograda EA – care are o cota de piata de 30% in SUA – prin Jamdat, care decisese vara trecuta sa-si deschida aici primul birou din Europa de Est. Iar omul care l-a construit e Mihai Pohontu, intors vara trecuta din cei opt ani de „exil american“. Avea 26 de ani si o echipa formata din doi angajati. In circa 10 luni, Pohontu – care are pe mana un buget anual de peste 2 mil. $ – a fost nevoit sa schimbe mai multe sedii, pentru ca organigrama i s-a marit pana la 70 de angajati.

     

    Studioul romanesc al Jamdat a avut un rol semnificativ in achizitia facuta EA, cel mai mare distribuitor de jocuri video din lume. Cu toate ca n-avea decat cateva luni de istorie in spate, filiala locala iesea in evidenta in cadrul Jamdat. Aici era singurul studio de productie din Europa (la cealalta filiala de pe batranul continent, Londra, se fac doar marketingul si vanzarea efectiva), iar compania de la Bucuresti nu numai ca se distingea printr-o echipa „mult mai creativa decat ai gasi in India sau China“, dupa cum spune Pohontu, dar avea si un alt mare atu: potentialul de a se dezvolta rapid pentru a deveni un punct de vanzare in pietele virgine din Europa de Est. Dupa preluare, compania nu s-a schimbat, povesteste Pohontu.

     

    Este si va ramane singurul producator din Europa al gigantului american. Tot aici se face si adaptare (pentru acele jocuri care exista deja pentru alte platforme – PC, console), iar jocurile sunt vandute doar in Occident. Nici macar denumirea companiei nu a fost schimbata, firma fiind inca inregistrata la Registrul Comertului tot ca Jamdat Mobile SRL (se va modifica in Electronic Arts Romania probabil in cursul acestui an).

     

    A avut Pohontu vreun rol in tranzactia EA-Jamdat? „Eu am intervenit abia dupa cele doua parti au ajuns la un acord“, spune. Acum, job-ul lui e sa integreze firma romaneasca in structura administrativa si de business a EA. Suna a etapa strict birocratica, dar e mai mult de-atat. In doar cateva luni, compania trebuie sa fie pregatita sa inceapa distributia de jocuri in Europa de Est. „Vrem sa devenim «Londra din Europa de Est» pentru EA“, spune Pohontu. „Asta se va intampla pe la inceputul anului viitor. Daca EA Mobile (denumirea neoficiala a diviziei de jocuri pe mobil) se va dezvolta undeva in Europa, atunci in Romania se va dezvolta“. EA Mobile e, practic, o divizie nascuta in urma achizitiei Jamdat Mobile. Americanii de la EA aveau si inainte de preluarea Jamdat o echipa de 15 oameni care lucra la producerea si adaptarea de jocuri pe mobil, dar au considerat ca e mai bine, mai eficient si mai ieftin sa intre in forta pe piata jocurilor pe mobil cumparand repede un producator specializat si integrandu-l, explica Pohontu.

     

    Cum a ajuns totusi un tanar de 27 de ani sa conduca o filiala importanta a unui gigant mondial al jocurilor video? Ca si in cazul lui Catalin Olteanu, managerul local al producatorului de software UMT cumparat la inceputul anului de Microsoft, a contat mult experienta lui Pohontu in SUA.

     

    Mihai Pohontu a terminat Liceul „George Cosbuc“ din Bucuresti intr-o clasa de engleza intensiv, dupa care a aplicat pentru o bursa in SUA. A primit raspuns de la mai multe universitati si a ales-o pe cea din statul Iowa, undeva in centrul SUA. Dupa un an s-a transferat in Los Angeles, unde a absolvit stiinte politice, in 2003, la UCLA. „Pentru ca bursa imi acoperea doar taxele scolare, am lucrat tot timpul cat am stat in SUA“, isi aminteste. „Am fost chelner, am livrat pizza, am aranjat cartile in biblioteca, am fost casier la o parcare si la un fast-food. Schimbam slujbele la fiecare trei luni, mereu in cautare de o pozitie mai buna si bani mai multi“.

     

    Cum a ajuns in industria jocurilor? „La un moment dat cautam un job de noapte si doar slujba asta am gasit-o“. Era vorba de Activision, un publisher de jocuri video de o anvergura mai mica decat EA. Nu se poate spune ca era un novice in materie. „Oricum imi placea tehnologia“. Mama sa a lucrat ca specialist in robotica industriala, asa ca relatia sa cu lumea IT&C a inceput de la cel mai simplu nivel: „Am crescut cu tehnologia in casa si am folosit-o pentru a ma juca“.

     

    Tot de la cel mai de jos nivel a inceput si in acest business, si tot jucandu-se. A debutat ca tester – cel care este platit ca sa se joace si sa descopere ce trebuie imbunatatit la jocurile aflate in lucru. Ca tester, nu ti se cer multe la interviul de angajare – cam ce cere si el acum angajatilor pe acest post din Romania: „Sa te fi jucat mult, limba engleza, si un plus este sa fii serios si sa intelegi cum merg lucrurile intr-o companie“.

     

    A descoperit repede ca in SUA se avanseaza in functie relativ usor. „Corporatiile americane sunt meritocratice. Inevitabil urci in ierarhie daca iti faci bine treaba“. In timp a invatat si sa concedieze oameni. „Am concediat multi angajati. Motivele principale au fost disciplinare si legate de performante, dar au existat si situatii in care echipele trebuiau restranse. Astea au fost cele mai dificile concedieri“. In Romania nu numai ca nu a concediat pe nimeni, dar remarca incantat ca pana acum nimeni nu a parasit echipa.

     

    In 2001, cativa directori de la Activision au infiintat o companie separata, care avea ca obiectiv dezvoltarea de jocuri pentru o noua platforma, cu un mare potential la acea vreme: telefonul mobil. Mihai Pohontu i-a urmat la scurt timp in noua companie, Jamdat Mobile. „Ei au avut o viziune: telefonul mobil va fi o platforma de mare succes pentru ca este utilizat frecvent si se afla tot timpul in apropierea imediata a consumatorului“, povesteste el.

     

    Dupa trei ani la biroul din Los Angeles al Jamdat, compania a inceput sa caute o locatie pentru a deschide o casa de productie in Europa, iar el a sustinut ca cea mai buna idee este Romania. I-a convins si pe sefi (a facut bugetul si business-plan-ul de dezvoltare pe 2 ani), a convins-o si pe sotia sa, americanca, ca trebuie sa paraseasca SUA pentru Romania. „Sa nu credeti ca am venit in Romania pentru ca sunt costuri mici. In India este si mai ieftin, dar acolo greu gasesti altceva decat programatori mecanici“.

     

    In plus, l-a ajutat si faptul ca pe piata din Romania activa deja Gameloft, rivalul european controlat de Ubisoft, ceea ce demonstra ca mecanismele de business sunt prezente si functioneaza. Compania a crescut rapid. Echipa de 70 de angajati – testeri, programatori, designeri, graficieni – aproape se va dubla pana la finalul anului, cand tinta este de a ajunge la 130 de persoane. Majoritatea angajatilor sunt studenti sau proaspat absolventi. Varsta lor, dar si specificul muncii, face ca atmosfera sa fie foarte relaxata. Boluri cu portocale sau bucati de morcov pe mese, o caricatura desenata cu marker-ul intr-un colt al tablei de pe perete. „Aici n-o sa vezi oameni la costum“, observa Pohontu.

     

    Acum firma lucreaza la dezvoltarea unui joc mobil bazat pe licenta celebrului shooter „Medal of Honor“. Ce face un astfel de joc pentru a-l tine pe consumator cat mai mult timp cu ochii in micutul ecran al mobilului? „Ca jucator ai doua obiective principale“, explica Pohontu, „sa elimini adversarul si sa rezolvi mici joculete logice cum ar fi sa afli cum poti sa deschizi o anumita usa“.

     

    Jocurile sunt produse mai intai pentru un anumit tip de telefon, dupa care sunt adaptate ca sa ruleze si pe alte modele. Dupa ce jocul a fost terminat, el trebuie testat. In primul rand, evident, el trebuie incercat pentru a vedea in ce masura risca sa se blocheze; in plus, textul si logo-urile trebuie sa arate corect pe ecranul mobilului. In total, sunt peste 100 de puncte care trebuie verificate pentru fiecare joc in parte. Ciclul de dezvoltare al unui joc este destul de lung. O adaptare, prin definitie mai simpla, poate dura maxim doua saptamani. In schimb producerea unui joc de la zero s-ar incadra, pentru o echipa de cateva zeci de oameni cum este cea a EA Romania, intre trei si noua luni.

     

    Pe tabla din sediul firmei, cineva a scris „Ore de program: 16:00-16:15“. E doar o gluma, fireste. „Lucrez de obicei intre 12 si 14 ore pe zi, dar incerc sa-mi pastrez weekend-urile libere, chiar daca nu reusesc mereu“. Bineinteles, orele suplimentare nu sunt exceptii. Se lucreaza si pe tura de noapte (intre 6:00 seara si 1:30 dimineata), pentru ca o parte din activitatea filialei este sa faca adaptari de jocuri pentru firma-mama din Los Angeles, iar programul trebuie ajustat tinand cont de diferenta de fus orar.

     

    Pohontu tine insa sa precizeze ca orele suplimentare sunt platite si nu sunt obligatorii. Face aceasta observatie dintr-un motiv foarte serios. In ultimii doi ani, EA a trecut printr-o serie dureroasa de procese intentate de o parte din angajatii din SUA pentru ca acestia erau obligati sa stea peste program. Firma a pierdut procesele, fiind nevoita sa plateasca cateva zeci de milioane de dolari despagubiri si sa-si schimbe politica.

     

    Cu sau fara ore suplimentare, Pohontu crede ca cele mai bune produse sunt, ca in orice industrie, cele pentru care oamenii lucreaza cu pasiune. Dar pasiunea trebuie si ea intretinuta, asa ca salariile platite in firma sunt „peste medie“, spune managerul general. Alte avantaje oferite angajatilor: asigurari medicale la o clinica privata, dar si optiuni pentru actiuni in companie. La angajare, oamenii primesc 100-200 de actiuni EA, lucru ce contribuie la fidelizare, pentru ca atunci cand firma merge bine, creste si valoarea actiunilor si asta e resimtita direct de fiecare angajat, explica Pohontu.

     

    De altfel, el este de parere ca romanii sunt in general mai fideli fata de compania unde lucreaza decat americanii, „cu conditia sa le oferi conditii bune“. Fidelitatea angajatilor este un punct cheie pentru EA, care e in competitie directa cu Gameloft in Romania pentru cei mai buni programatori, designeri si graficieni. Acestia din urma sunt tot mai importanti pe masura ce jocurile pentru mobil devin mai complexe si se face trecerea catre grafica 3D.

     

    „Suntem in competitie cu Gameloft pentru talent uman, dar si pentru piete de desfacere“, spune el, subliniind ca cele doua firme au inceput practic un proces de constructie al unei noi industrii. Pietele din est nu se compara cu Occidentul la nivel de vanzari. Regiunea de aici se afla deocamdata pe o „harta neagra“ care mai cuprinde Asia Centrala si Africa, zone unde EA nu vinde jocuri pentru mobil. Si totusi, interesul americanilor pentru Romania si pietele din jur exista. Avand in vedere ca la nivel mondial au acorduri de vanzare cu operatori precum Vodafone si Orange, este de la sine inteles ca ele ar putea fi extinse si in Romania. „Deocamdata am avut doar contacte informative cu operatorii din Romania“, spune Pohontu. „Aici este nevoie de marketing serios pentru a promova acest gen de entertainment“. 

     

    Rivalii de la Gameloft – care s-a pozitionat in 2005 pe locul al patrulea in topul companiilor europene cu cea mai rapida crestere (Europe’s 500 fastest-growing companies) – au venit in Romania acum sase ani. Initial, compania a fost divizie a producatorului de jocuri Ubisoft, prezent si acesta in Romania. Studioul din Romania al Gameloft a asigurat cel putin cate un joc pentru mobilele a 8-10 milioane de europeni, iar compania a inregistrat in ultimii trei ani „three digit growth“, adica sporirea cu peste 100% a veniturilor. Explozia rezultatelor afisate de companie a venit in 2002, anul aparitiei primelor telefoane mobile cu suport Java, platforma care asigura capabilitati multimedia.

     

    In timp, programatorii de la Gameloft au trecut si pe alte platforme de dezvoltare – Brew, folosita cu precadere in SUA, precum si Symbian. Studioul din Bucuresti – care a avut in 2005 venituri de 46,8 de milioane de euro – este cel mai important al companiei, cu un sfert din cei circa 2.000 de angajati pe plan mondial si cea mai semnificativa capacitate de productie. „In anul 2000 aveam 16 angajati iar in prezent in jur de 450“, spune Paul Friciu, studio manager Gameloft. Paul Friciu a venit la Gameloft ca game designer, dupa ce a fost redactor la o publicatie specializata pe jocuri si dupa o scurta colaborare cu o editura bucuresteana care a cochetat la un moment dat cu ideea producerii unui joc pentru PC.

     

    Apropierea de studiourile Ubisoft a asigurat celor de la Gameloft un numar de licente de jocuri PC care au fost adaptate pentru piata mobilelor – „Prince of Persia“, „Might and Magic“ sau „Brother in Arms“; un alt segment care furnizeaza idei pentru jocuri este cel cinematografic – „King Kong“ este un exemplu, alaturi de „War of the Worlds“, de exemplu, film lansat in vara anului trecut in regia lui Steven Spielberg. Jocurile dezvoltate in-house, special pentru piata mobilelor, compun ultima categorie: „Block Breaker“, „Asphalt“, „Urban GT“ sau „New York Nights“. Nu lipsesc o varianta de Solitaire sau cateva variante de poker cu tenta sexy. Din toate acestea, „Block Breaker“ este un concept 100% romanesc si un hit, aflandu-se pe telefoanele a circa doua milioane de europeni; produse in Romania in intregime sau intr-o pondere importanta mai sunt „King Kong“, „Prince of Persia“, „Warrior Within“, „Mission Impossible 3“, „Brother’s in Arms 3D“.

     

    „In 2002 lucram pentru telefoane alb-negru, cu rezolutii mici, memorie putina si procesoare slabe. In prezent multe telefoane ofera posibilitatea rularii de jocuri complexe, in 3D, iar puterea de calcul a crescut considerabil. PC-urile au parcurs acest drum in 15 ani, telefoanele mobile in numai doi ani. Tehnologia exista, a trebuit numai sa apara cererea si vointa de pune la lucru tehnologia“, spune seful Gameloft Romania. Secretul cresterii explozive a vanzarilor de jocuri pentru telefoanele mobile poate fi, crede Paul Friciu, modul simplu de achizitionare – omul intra pe site-ul companiei de telefonie mobila, alege jocul, il descarca si il plateste odata cu factura.

     

    Recent Gameloft s-a extins in sud-estul Europei, deschizand o filiala in Bulgaria. „Tari ca Rusia, Ucraina sau Bulgaria ofera perspective atragatoare, deja exploatate de mari companii producatoare de jocuri video. Probabil ca si companiile de «mobile gaming» vor urma exemplul acestora“, spune Catalin Butnariu, producator la Gameloft.

     

    Care este publicul acestui gen de jocuri? „In general, cei care se joaca pe telefonul mobil fac parte din categoria «casual players». Statisticile arata ca o sesiune medie de joc pe telefonul mobil este de circa 5-6 minute. Jocurile pe mobil pot constitui un mijloc de a umple timpul de asteptare“, explica Butnariu. Ce o influenteaza? Momentan sunt destul de putini jucatori care considera mobilul ca pe o platforma serioasa de jocuri, comparabila cu PC-ul sau consolele.

     

    Situatia tinde sa se schimbe, pentru ca au aparut telefoane foarte puternice, care suporta si jocuri pe placul jucatorilor „hardcore“, adauga Butnariu. Chiar si fara prea mult marketing, raspunsul romanilor la acest nou gen de distractie este incurajator, spun principalii operatori de telefonie mobila. In 2005, veniturile din jocurile Java descarcate de clientii Orange Romania s-au triplat fata de 2004, a spus pentru BUSINESS Magazin Oana Comanescu, senior product manager. De asemenea, in primul trimestru al acestui an, veniturile s-au triplat fata de aceeasi perioada a anului trecut. „Acest lucru se datoreaza cresterii penetrarii terminalelor compatibile WAP si Java, deci a numarului de utilizatori potentiali“, explica oficialul Orange Romania. In ceea ce priveste numarul de descarcari de jocuri pentru mobil, acesta s-a triplat la Vodafone Romania in 2005 fata de 2004. In primele patru luni ale anului, fata de aceeasi perioada a anului trecut, numarul de descarcari a crescut cu 25%.

     

    Cine intra pe portalurile mobile pentru a descarca jocuri? „De obicei tinerii, care stiu sa foloseasca telefonul – este vorba de utilizatori fideli, care descarca in general 2-3 jocuri pe luna“, spune Oana Comanescu de la Orange. „De aceea, innoirea permanenta a titlurilor este un element cheie al mentinerii numarului de descarcari“. Un alt loc de unde se pot descarca jocuri pentru mobil este si portalul mobil.neogen.ro, lansat recent de furnizorul de servicii online Neogen.

     

    In Europa de Vest, piata de jocuri pe mobil are o cu totul alta scara decat la noi. In primul rand, valoreaza in jur de 100 de milioane de dolari pe an. „Competitia e la fel de dura ca in industria de film – nu exista companie care sa aiba o cota de piata mai mare de 30%“, spune directorul general al filialei EA Romania.

     

    Care sunt cele mai vandute jocuri pentru telefonul mobil? De departe, lider al vanzarilor este batranul „Tetris“. De altfel, detinerea licentei „Tetris“, pentru care Jamdat a platit 137 de milioane de dolari, a fost unul din factorii care au atras atentia Electronic Arts. „In general, jocurile de tip puzzle si cele bazate pe licente notorii (gen „Lord of the Rings“, „Fifa“) au mare succes“, explica Pohontu.  In Romania, Pohontu a testat deja piata printr-o colaborare cu operatorul Zapp. N-a fost un proiect mare – a adus venituri de circa 1.000 de dolari pe luna – dar a demonstrat ca exista potential.

     

    Tocmai acest potential este interesant pentru Mihai Pohontu. Simpla mentinere a unei companii pe linia de plutire, pe o piata unde are un loc bine stabilit, nu il intereseaza. In schimb, dezvoltarea filialei romanesti ca un punct de productie si distributie in regiune i se pare un proiect mult mai atragator. Dorinta de atragere a publicului in zona jocurilor pe telefon face apropieri destul de ciudate. Gameloft tocmai si-a asigurat licenta unei reprezentante a culturii pop mondiale, Paris Hilton, mostenitoarea lantului hotelier Hilton, care va darui numele si imaginea sa unui joc ce urmeaza sa apara – „Paris Hilton’s Jewelry Case“. Pana la aparitia „Casetei cu bijuterii“, Paris Hilton a „decorat“ standul Gameloft, participand la E3, expozitia care constituie cel mai important eveniment al industriei jocurilor, recent incheiata la Los Angeles.

     

    Viitorul? Aflata la inceputuri, piata jocurilor pentru telefoanele mobile trebuie sa se defineasca si sa isi gaseasca locul in lumea entertainmentului. Analistii spun ca un sector cu potential mare de crestere este cel feminin, in special pentru doamnele trecute de prima tinerete. Asa ca odata cu mobilul cadou pentru mama, luati in consideratie si „Paris Hilton’s Jewelry Case“ sau vreun joc de notorietate mondiala creat undeva, intr-un birou din Romania.

  • Noul tigru al Europei?

    Intr-un articol publicat saptamana trecuta in cotidianul ceh Dnes, Valtr Komarek, consilier al premierului Republicii Cehe, face inventarul celor sapte motive pentru care, in opinia sa, Cehia are o sansa reala de a deveni cel mai remarcabil „tigru economic“ al Europei.

     

    „Este o tara de marime medie, dar in acelasi timp cu o economie foarte internationalizata, cu investitii straine directe in crestere, tara inregistrand cea mai mare valoare a investitiilor straine directe pe cap de locuitor din Europa“, a explicat Komarek. Investitiile straine directe totalizeaza 8-10 mld. euro anual, PIB-ul creste cu 7-8 mld. euro in fiecare an, iar alte 4 mld. euro vor veni anual in tara din bugetul Uniunii Europene.

     

    „O crestere anuala a resurselor de la 19 la 22 mld. euro, egala cu o cincime din produsul national, este un stimulent atat de puternic incat ar trezi orice economie“, precizeaza consilierul premierului ceh. In plus, spune el, forta de munca este de patru pana la cinci ori mai ieftina in Republica Ceha decat in UE. De exemplu, salariul mediu lunar in Cehia este de 840 de euro, fata de 4.183 de euro in Danemarca, iar un intreprinzator realizeaza un profit mediu anual de 33.000 – 40.000 de euro pe angajat, continua Komarek.

     

    Ultima prognoza a Bancii Nationale a Cehiei, care asteapta o crestere a PIB de 6,9% in acest an, confirma ca tara a intrat intr-o noua era, una „plina de sperante“, este concluzia articolului scris de Valtr Komarek.

  • Salvati de la monopol

    Biroul polonez antimonopol a blocat planurile companiei americane Central European Distribution Corp (CEDC) de a prelua un producator local de vodca si de a-si intari pozitia pe piata poloneza, a patra din lume dupa cele din Rusia, Statele Unite si Ucraina.

     

    CEDC, care are sediul central in Statele Unite si este cotata pe Nasdaq, detine deja doi producatori locali de vodca – Polmos Bialystok si Bols – si intentiona sa preia controlul Polmos Lublin, prin cumpararea firmei poloneze Jablonna, care detine pachetul majoritar.

     

    „Ca principal producator si distribuitor de bauturi spirtoase pe piata poloneza, CEDC ar putea obtine o pozitie prea puternica pe piata locala prin intermediul acestei achizitii“, se arata in comunicatul biroului polonez antimonopol, citat de Reuters. In acesta se mai precizeaza ca, prin preluarea Polmos Lublin, cota de piata a CEDC ar putea depasi 40%, constituind o amenintare potentiala pentru concurenta in aceasta industrie. Anul trecut, CEDC a cumparat pachetul majoritar de actiuni de la Polmos Bialystok, al doilea producator de vodca din tara. Bialystok controleaza in jur de o cincime din piata locala, in timp ce Bols detine in jur de 11 procente.

  • Atentie, inflamabil

    O mostra de nervozitate a unei piete bursiere sensibile la orice zvon a furnizat-o,  saptamana trecuta, pierderea de valoare a Petrom, de 240 de milioane de euro intr-o singura zi, de pe urma informatiilor aparute in cateva ziare, dupa care Guvernul ar avea intentia sa taxeze suplimentar profiturile companiilor petroliere avantajate de scumpirea titeiului.

     

    Ideea nu e noua, fiind vehiculata inca de prin februarie in Congresul american, imediat dupa ce marile companii petroliere si-au anuntat rezultatele financiare pe anul trecut (Exxon Mobil, de pilda, a avut un profit de peste 36 de miliarde de dolari, cel mai mare obtinut vreodata in istoria SUA).

     

    Mai nou, la inceputul lui mai, ideea a ajuns si in Uniunea Europeana, unde ministrii de finante ai statelor membre au inceput sa discute si ei despre un impozit special pe profiturile firmelor petroliere, ca mijloc de crestere a veniturilor bugetare in tarile membre.

     

    Intrebat de presa si probabil fara a se gandi la consecinte, vicepremierul Gheorghe Pogea a spus ca daca UE va fixa un astfel de impozit, Romania se va ralia si ea acestei masuri, urmand ca veniturile in plus obtinute la buget sa fie directionate spre cei afectati de scumpirea produselor petroliere.

     

    Problema a fost ca spusele lui Pogea au intervenit dupa recenta ofensiva verbala a unora din politicieni impotriva presupusului cartel al firmelor petroliere cu activitate in Romania, care scumpesc nejustificat benzina. Cel mai vehement a fost chiar ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, adept al unei „responsabilizari sociale“ a companiilor care fac „profituri imorale“.

     

    In ceea ce ii priveste, reprezentantii companiilor si analistii au observat ca un impozit in plus in sectorul petrolier, pe langa faptul ca ar fi nelegal sa se aplice retroactiv, ar fi mai indreptatit pe partea de extractie si nu pe cea de rafinare si distributie, unde marja de profit poate sa fie foarte mica sau sa nu existe deloc din cauza faptului ca preturile de vanzare n-au crescut pe masura scumpirii titeiului la extern.

     

    O dovada proaspata in acest sens a oferit-o tot saptamana trecuta compania Rompetrol, care a raportat pe primul trimestru o pierdere de 23 de milioane de dolari, dupa care in luna aprilie n-a reusit decat un profit de 1,3 milioane de dolari, cu 92% sub nivelul de acum un an.

  • Coloana lui Traian

    Importanta Austriei pentru politica romaneasca a crescut brusc saptamana trecuta, dupa ce o problema medicala urgenta a presedintelui Basescu si-a gasit rezolvarea intr-un spital din Viena.

     

    Ca la fiecare gest al politicienilor romani de a prefera serviciile medicale ale Occidentului – de amintit Adrian Nastase, Ion Iliescu, Radu Vasile sau Viorel Hrebenciuc – s-au gasit in peisajul public si voci care sa reclame o lipsa de patriotism a presedintelui. Micile rafuieli de la Bucuresti au fost insa umbrite de evenimentele de la Viena, unde presedintele, care a socotit nenecesar sa-i cedeze temporar lui Nicolae Vacaroiu prerogativele, si-a transformat salonul in cabinet de lucru, remarcandu-se prin numarul mare de decrete semnate, de convorbiri telefonice (inclusiv cu oficialii europeni Barroso si Rehn) si de intalniri programate cu politicieni straini sau neprogramate cu politicieni romani (pelerinajele lui Emil Boc sau Vasile Blaga, care, spre deosebire de premierul Tariceanu, au avut permisiunea prezidentiala de a-l vizita pe pacient).

     

    In rest, la Viena Basescu a uitat de promisiunea ca se va lasa de fumat dupa introducerea taxei pe viciu, obligand reprezentantii spitalului sa ofere presei raspunsuri in stil diplomatic gen „oficial, presedintele nu a fumat in salon“.

  • Arbitri noi de la BNR

    Pana la un moment dat circulase zvonul ca Nicolae Ivan, presedintele Consiliului de Supraveghere al Fondului Proprietatea, ar urma sa fie inlocuit cu Nicolae Cinteza, directorul Directiei de Supraveghere din BNR. Premierul Tariceanu argumenta atunci ca ar fi necesara o implicare mai mare a bancii centrale in supravegherea Fondului, din ratiuni de credibilitate, afectata de intarzierile in aplicarea legii de infiintare a acestuia si de numeroasele critici din presa si din partea fostilor proprietari. In plus, premierul a promis ca va schimba modul de numire a Consiliului de Supraveghere, inlocuind algoritmul politic actual cu o conducere formata din tehnicieni.

     

    Tariceanu a acuzat in primul rand opozitia de sabotare a lansarii Fondului (PSD si PRM au blocat in Parlament ordonanta de privatizare a Loteriei si a Imprimeriei Nationale, doua din cele mai importante companii care ar fi urmat sa contribuie la portofoliul Fondului). Totusi, cele mai sustinute critici la adresa conducerii Fondului au venit dinspre Cotroceni si PD, pe motiv ca PNL si-a impus prea multi reprezentanti in Consiliul de Supraveghere si ca Fondul tinde sa devina o sursa de profit pentru liberali. Liderul PD Emil Boc a reclamat faptul ca partidul lui n-a primit nici un post in conducerea Fondului si n-a fost consultat la desemnarea membrilor Consiliului, iar noua democrata Elena Udrea a acuzat de-a dreptul ca Fondul Proprietatea e in pericol sa devina o megaafacere pentru PNL. Mai nou, si consilierul prezidential Theodor Stolojan a criticat modul cum va functiona Fondul, in speta expunerea la fluctuatiile bursiere a valorii titlurilor, spunand ca nimeni n-are dreptul sa-i dea unui despagubit „ceva in plus sau in minus fata de ceea ce i se cuvine“.

     

    Pana la urma, Ministerul Finantelor, in calitate de actionar majoritar, i-a cerut demisia lui Nicolae Ivan, inlocuitorul sau fiind desemnat Alexandru Paunescu, consilier juridic la Directia de Supraveghere a BNR. In plus, au fost schimbati patru din cei sase membri ai Consiliului de la Fond, singurii ramasi din fosta componenta fiind Ingrid Zaarour, presedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, si Iulian Hutuca, vicepresedinte al ANAF. Noii membri sunt Silvia Ciorcoda si Ioan Hidan, tot din Directia de Supraveghere a BNR, Claudia Rosianu, consilier juridic la Ministerul Justitiei, si Nicolae Dinca, functionar in Primaria Capitalei.

  • Urmatoarea destinatie de top a Europei?

    PE URMELE CROATIEI: Campania publicitara „Descoperiti frumusetea salbatica“, finantata de autoritatile din Muntenegru, va fi difuzata de CNN pana in iulie

     

    „Ultima comoara nedescoperita din Europa“ – asa este promovata de marii operatori de turism micuta republica adriatica Muntenegru. Si, in ciuda incertitudinii provocate de referendumul de independenta din 21 mai, industria de turism lasa impresia ca nu mai poate fi oprita din drumul sau ascendent: in prezent, Muntenegru are 620.000 de locuitori, iar un sfert dintre adulti lucreaza in turism; pana in 2010 se asteapta ca aceasta pondere sa ajunga la o treime, scrie Transitions Online.

     

    Pe cand facea parte din fosta Iugoslavie, Muntenegru n-a avut niciodata o identitate distincta ca destinatie turistica. In anii ce au urmat dezmembrarii Iugoslaviei, marcata de razboi si de izolare politica, Republica Muntenegu a fost literalmente uitata, in vreme ce industria turistica din vecina Croatie incepuse sa infloreasca.

     

    Cu sprijinul investitorilor straini sau al celor locali, Croatia a reconstruit si restructurat sectorul turistic, numele insulelor sale capatand renume international. Muntenegru urmeaza, acum, exemplul Croatiei, iar statisticile par sa confirme tendinta. Numarul vizitatorilor straini in 2005 a fost cu 50% peste cifrele din deceniul trecut. Informatiile despre inceputul de sezon arata deja o crestere a numarului de vizitatori straini cu 30% fata de 2005.

     

    Pe canalul de stiri CNN a inceput, la 4 aprilie, campania „Descoperiti frumusetea salbatica“, promovata de Republica Muntenegru ca a doua faza a unui efort de publicitate ce a adus anul trecut o crestere semnificativa a numarului de turisti din Marea Britanie. Clipul va fi difuzat de 250 de ori pana in iulie.

     

    Organizatia de turism din Muntenegru arata ca numarul vizitatorilor de pe site-ul propriu – www.visit-montenegro.com – s-a dublat in prima saptamana a campaniei si continua sa creasca.

     

    Transformarea turismului in identitate a Republicii Muntenegru pe plan international nu este surprinzatoare: chiar si in deceniul de stagnare si izolare, cu razboaiele din Croatia, Bosnia si Kosovo care au ravasit tarile vecine, si cu instabilitatea din apropiata Albanie, turismul a ramas una dintre principalele activitati economice din micuta republica. Se prognozeaza ca numarul vizitatorilor va spori de la cinci milioane in prezent la 10 milioane pe an in 2010.

     

    Dar datele de azi sunt inca sub cel mai bun an turistic de pana acum. In 1986, Muntenegru a gazduit peste sase milioane de turisti. Iar atunci, ca si acum, cei mai multi proveneau din interiorul fostei Iugoslavii.

  • Proiectul „Bratislava“

    La marginea Bratislavei, pe o suprafata de 20 de hectare, va fi dezvoltat unul din cele mai mari proiecte rezidentiale din Europa Centrala si de Est, in valoare de 1,8 miliarde de euro. Acesta este doar unul din cele zece mari proiecte pe care intentioneaza sa le lanseze in regiune noul dezvoltator imobiliar, Quinlan Private Golub (QPG), scrie Irish Independent.

     

    Noua companie este un joint-venture intre doi giganti in domeniul investitiilor imobiliare: grupul irlandez Quinlan Private si compania americana Golub & Company. Principalele orase vizate sunt orase mari, aflate in dezvoltare rapida – cum ar fi Praga, Bratislava, Budapesta si Varsovia. In acelasi timp, QPG intentioneaza sa devina un jucator important pe sectorul de retail din Europa Centrala si de Est, impins de la spate de cresterea cheltuielilor de consum. Partenerii QPG au construit deja separat sau impreuna cateva centre majore de retail, inclusiv „The Mall of Sofia“ – unul din cele doar doua complexe comerciale in stil occidental din Bulgaria – care se va deschide in aceasta vara.

     

    Grupul are, de asemenea, planuri pentru dezvoltarea de cladiri de birouri de calitate, a caror lipsa pe piata se resimte, in urma cresterii investitiilor internationale, mai ales in orase cu o populatie cuprinsa intre 250.000 si 700.000 de locuitori. CEO al noii companii a fost numit Roger Dunlop; el va conduce o echipa de 73 de oameni, numarul lor urmand sa creasca pana la 100.

     

    Dunlop a ocupat inainte functia de managing director la Gleeson Homes, dezvoltator de proiecte rezidentiale – o divizie a MJ Gleeson plc din Marea Britanie -, iar in prealabil a lucrat o perioada indelungata in Europa Centrala si de Est. Quinlan Private a investit prima oara in Europa Centrala in 1998, cand a construit Hotelul Four Seasons din Budapesta, iar Golub a intrat in Europa Centrala si de Est si in Rusia dupa caderea Zidului Berlinului, ridicand numeroase proiecte in ciuda conditiilor dificile, unele cumparate de clienti ai Quinlan Private, cum ar fi Charles Square Centre din Praga. Inainte de asocierea cu grupul irlandez, Golub a lucrat in parteneriat cu General Electric in regiune. Noua companie, QPG, se asteapta sa mentina aceasta relatie de afaceri favorabila.

  • Nu vrem sa ramanem datori

    Cred ca nu l-am auzit niciodata pe guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, sa indemne poporul sa se imprumute, ci doar facand tot posibilul sa tempereze acest avant. In schimb, l-am auzit pe guvernator sustinand ca treaba oamenilor este sa economiseasca sau i-a indemnat sa consume mai putin, avand in vedere ca iau bani de la banca si-i cheltuiesc pe „nevoi personale“.

     

    Este creditul un rau pentru popor? Pentru companii e bun creditul, dar pentru oameni nu, pentru ca ei cheltuiesc banii – isi iau masini, case, se duc in vacanta, isi cumpara televizoare sau haine – nu asa cum fac firmele, care se dezvolta, fac investitii, cumpara echipamente si obtin profit.

     

    Conform unui raport al expertilor Bancii Nationale, publicat saptamana trecuta, o parte dintre companii se imprumuta insa in valuta din afara, schimba euro in lei si intra pe piata valutara si monetara pentru a specula cursul valutar si diferentialul de dobanda. Nici vorba de investitii.

     

    Incurajarea creditului pentru oameni reprezinta cea mai buna forma de stabilitate socio-economica. Au descoperit-o americanii de multe decenii, de aceea sunt cei mai indatorati din lume si nu au nici o problema sa traiasca cu aceasta povara. Faptul ca ai de platit ratele la un imprumut sau mai multe, dupa caz, te face mai responsabil la locul de munca. Suna comunist, dar asta-i adevarul.

     

    Inveti sa respecti procedurile, ierarhia si, mai mult, jobul. Stiind ca pe 25 ale lunii te asteapta bancherul sa-i dai inapoi banii, te aduce in postura de a nu risca sa-ti pierzi slujba, de a trage de ea si de a impinge lucrurile inainte. Aici se poate avea in vedere chiar si schimbarea jobului pentru un salariu mai mare. De multe ori, aceasta migratie ridica salariile intr-un intreg sector atunci cand managerii sunt nevoiti sa-si stabilizeze forta de munca. Schimbarea continua a jobului, adica acceptarea acestei situatii, este unul din atuurile americanilor.

     

    In ultimii trei ani de zile, o intreaga tara s-a schimbat. Nu din punctul de vedere al infrastructurii, al scolilor sau al spitalelor, ci din punctul de vedere al indivizilor, in particular. Multi si-au luat masina, si-au schimbat televizorul sau si-au luat o casa. Pe credit, ce-i drept. Dar perspectiva lor s-a schimbat. Au invatat repede cum sa-si faca rapid o „viata mai buna“ – faptul ca ai o masina intra in aceasta categorie -, chiar daca sunt datori pentru acest lucru.

     

    Ce pierzi? Libertatea financiara? Dar ai avut-o vreodata? Multi invoca faptul ca devin dependenti de banca, ca de un drog. Este un lucru rau? De ce? E mai bine sa pui deoparte euro pentru a-ti putea cumpara o casa, cu banii jos, cum se spune? Intr-adevar, ai o libertate financiara, dar numeri anii care ti-au mai ramas pana intri in posesia bunului. Ce te faci daca valoarea apartamentului creste si in loc sa castigi de pe urma lui, trebuie sa platesti diferenta in plus.

     

    Libertatea financiara are pretul ei, dar s-ar putea sa devina frustrant sa nu poti sa-ti realizezi obiectivul cat mai repede. Povara lunara a platii ratelor poate sa-ti puna mintea la contributie sa gasesti si alte forme de castig, ca sa-ti imbunatatesti balanta financiara, incepand de la a accepta sa faci proiecte suplimentare la serviciu pana la a deveni antreprenor.  

     

    Cineva spunea ca in aceasta situatie, cand te imprumuti, numai bancherul castiga. Financiar, da. Dar s-ar putea sa castigi si tu, psihologic. Sa privesti viata cu alti ochi si sa-ti doresti sa o imbunatatesti. Nu numai mental, la o discutie cu cineva cand ai timp de pierdut sau cand visezi, ci si din punct de vedere practic. Sa te oblige sa actionezi, nu numai sa stai pe bara.

     

    Creditul este cea mai buna forma de a avea grija de viata ta, de ceea ce faci. El schimba o intreaga generatie din punctul de vedere al mentalitatii. Este o schimbare subtila pe care nu o percepem in acest moment, dar contribuim la ea zi de zi.

     

    Sunteti indatorati peste cap, ziua de salariu s-a transformat in zi bancara, dar avem mai multa incredere in viitor. Pentru simplul fapt ca nu vrem sa ramanem datori.