BusinessMagazin

Tag: NOUTATI

  • Literatura-n bucate

    Pornind de acolo de unde, in general, scriitorii de cariera isi incheie activitatea, adica de la „joaca” savanta cu textele altora – exercitiu ce presupune nu doar talent, ci si indelungata experienta – Crick alcatuieste 14 pastise literare, prefacandu-se ca ne pofteste la masa, in compania unor nume celebre ale literaturii lumii: Homer, Jorge Luis Borges, Raymond Chandler, Jane Austen, Irvine Welsh, Marcel Proust, Gabriel Garcia Marquez, John Steinbeck, Marchizul de Sade, Virginia Woolf. Ce ne-ar fi oferit de mancare, gatind ei insisi, toti acestia? Chiar in ordinea de mai sus: fenkata (o mancare traditionala japoneza), calcan à la Dieppe, miel cu sos de marar, oua cu tarhon, prajitura cu ciocolata, tiramisu, coq au vin, risotto cu ciuperci, pui dezosat si umplut, prajitura cu cirese… Nu trebuie sa incercati sa potriviti felurile cu autorii, pentru ca nu asta e important. Deliciul acestor alcatuiri gastronomice sta in aromele literare folosite, nu in mirodeniile propriu-zise. Sa patrundem, de pilda, in bucataria domnului K., cel ce pregateste supa ce da titlul volumului. Vom da peste un personaj anxios, chinuit de complexe in fata invitatilor sai, preocupat sa nimereasca exact proportiile dintre ingredientele care vor alcatui zeama, convins ca va fi condamnat pentru nepricepere, desi el facuse totul ca la carte. Adica exact suita de chinuri morale si angoase existentiale – mutate intr-un banal exercitiu culinar – pe care le traieste Joseph K. din romanul kafkian „Procesul”. Si tot asa. Fiecare scriitor gateste in stilul lui, iar Mark Crick te face pentru o clipa sa crezi ca textul cu pricina este scris chiar de autorul pe care-l pastiseaza.

    Mark crick – “Supa lui Kafka”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2008

    Noutati

    Zadarnicele chinuri ale dragostei
    Intr-un mic orasel din Caraibe, la sfarsitul secolului trecut, doi tineri – un sarman telegrafist si o incantatoare scolarita – isi jura unul altuia ca se vor casatori si ca dragostea lor va fi nemuritoare. Timp de trei ani nu traiesc decat unul pentru celalalt, insa basmul, ca toate basmele, urmeaza sa se incheie: Fermina se marita cu Juvenal Urbino, un tanar medic, iar Florentino, indragostitul tradat, se straduie sa devina un seducator perfect si sa faca avere, astfel incat s-o recucereasca pe aceea pe care, vreme de cincizeci de ani, nu va inceta s-o iubeasca in taina. Aceasta este povestea. Ce nu se poate istorisi este geniul cu care Marquez descrie toate imponderabilele care tes aceasta dragoste sfasietoare, toate amaraciunile si palpitatiile fericite care se succed si ajung sa se contopeasca.

    Gabriel Garcia Marquez
    “Dragostea In vremea holerei”, Editura RAO, Bucuresti, 2008

    La bloc
    Scriitorul Alaa al-Aswani este un adevarat fenomen: la doar cateva luni dupa aparitie, volumul „Blocul Iakubian” s-a vandut doar in lumea araba (pe care o trateaza cu tandrete, dar si cu numeroase accente critice) in cateva sute de mii de exemplare. Traducerile au inceput ulterior sa curga, iar cartea a devenit film. Este vorba despre istoria unui imobil mitic din Cairo si despre evolutia politica a societatii egiptene din ultima jumatate de veac, de la sfarsitul domniei regelui Faruk incoace. Din aceeasi vana literara ca si conationalul sau Naghib Mahfuz (premiul Nobel in 1988), al-Aswani nu isi judeca personajele, ci prefera sa ne spuna povesti: tanarul islamist care visa sa devina politist, amaraciunea si lipsa de chef de viata a lui Hatem, un homosexual pe care societatea il obliga sa se ascunda, nostalgiile batranului aristocrat Zaki, afacerismul amestecat cu bigotism si lubricitate al lui Azzam, ratacirile frumoasei Bussaina.

    Alaa al-Aswani
    “Blocul Iakubian”, Editura Polirom, Bucuresti, 2008

  • Povestea unei legende

    In 1994, Pelé il declara „Cel mai bun fotbalist al World Cup“, tot in acelasi an Johan Cruyff il numea „Cel mai bun decar din Europa“, iar revista World Soccer il situa pe locul 4 in topul celor mai buni fotbalisti din lume. Asa a ramas Gheorghe Hagi in istoria fotbalului mondial. DVD-ul „Hagi, Volumul I, Nationala“ prezinta retrospectiva unei cariere de exceptie si este primul din colectia „Hagi“, care va include 3 DVD-uri. Volumul I surprinde emotia, bucuriile, succesele si implinirea unui om care a reusit sa transforme fotbalul intr-un spectacol, fermecand mii de fani din intreaga lume. Atat volumul I, cat si urmatoarele DVD-uri din colectie reprezinta primul proiect caritabil initiat de Fundatia Gheorghe Hagi, banii stransi urmand a fi folositi in diverse campanii umanitare.

  • Ghid de gandire pozitiva

    Tom Rath, cel ce l-a asternut pe hartie si l-a pregatit pentru tipar este nepotul lui Donald O. Clifton, fost presedinte al companiei Gallup, care s-a decis sa lase posteritatii un indreptar care sa sintetizeze experienta lui in domeniul gandirii pozitive. Si-a convocat nepotul, care i-a notat gandurile, l-a sprijinit in aranjarea coerenta a notitelor si a redactat textul final.

    Totul a pornit insa cu cateva decenii inainte, in anii ’60. Pe atunci, Clifton preda cursuri de psihologie la Universitatea din Nebraska si observase, in spatiul materiei de care se ocupa, o problema majora: domeniul psihologiei se baza aproape exclusiv pe studierea a ceea ce este gresit in comportamentul oamenilor. El a inceput sa-si puna intrebarea daca nu cumva ar fi mai util sa se studieze ceea este bun, pozitiv in semenii nostri. Cum viata fiecaruia dintre noi este o suita de interactiuni zilnice cu oamenii din jur si cum rezultatele in plan psihologic ale acestora sunt arareori neutre, definindu-se mai ales ca pozitive sau negative, el a imaginat o metafora de o simplitate deconcertanta: cea a unei galeti si a unei cani. Teoria sa ar fi ca fiecare dintre noi are la dispozitie o galeata invizibila, in permanenta umpluta sau golita in functie de ceea ce spun altii despre noi sau in functie de comportamentul lor in privinta noastra. Atunci cand galeata este plina, ne simtim extraordinar. Cand se goleste, cadem prada deznadejdii. Instrumentul adjuvant este o cana: cu ea umplem sau golim galetile din jurul nostru, dar si propria galeata.

    Plina de informatii practice, de anecdote pline de miez, cartea readuce in actualitate inclusiv discutia cu privire la relatiile de prietenie si simpatie la nivelul angajatilor unei companii. Solutiile lui Rath & Clifton pot transforma munca de zi cu zi dintr-o corvoada ostenitoare si care diminueaza facultatile creative intr-o activitate atragatoare, cu consecinte benefice asupra randamentului individual. „Galeata fericirii“ este un elogiu al tandretii si al comprehensiunii, ca forme de agregare superioara a relatiilor interumane.

    Tom Rath & Donald O. Clifton, „Cat de plina ti-e galeata?“,
    Editura Allfa, Bucuresti 2007

    Noutati

  • 1408 de fantome

    Renumitul romancier de horror-uri Mike Enslin (John Cusack) crede numai in ceea ce vede. Dupa o serie de bestseller-uri care au discreditat evenimentele paranormale ce avusesera loc in cele mai bantuite case si in cimitire din toata lumea, inca nu are nicio dovada a vietii de dupa moarte. Numai ca ratacirile dupa fantome ale lui Enslin din nopti lungi si singuratice sunt pe cale sa se schimbe in momentul in care se cazeaza in camera 1408 a renumitului hotel Dolphin pentru ultimul lui proiect, „Zece nopti in camerele de hotel bantuite“. Ceea ce urmeaza a se intampla in camera 1408 il va inspira sa scrie cea mai buna carte a sa. Daca va supravietui.

  • Noutati

    Pescuitorul de perle

    Radu Paraschivescu, prozator notabil si editor plin de idei, s-a dedicat indeletnicirii de pescuitor de perle. Incepand cu gloriosul „Io m-am facut io pa mine“, iesit de pe buzele frematand de piosenie crestina ale lui Gigi Becali, pana la „Fasolea nu-i ca caviarul“, izvodit de mintea cruda a Oanei Zavoranu, citatele natange din gandirea persoanelor publice ne delecteaza cu intreg navodul lor de intuneric. „Aceasta forma de tristete in fata limbii romane sub asediu m-a impins sa produc, antologia de perle «Fie-ne tranzitia usoara»“, spune Radu Paraschivescu. Nascuta din rapiditatea cu care vedetele, noi sau vechi, spun prostii, „aceasta noua radiografie a betesugurilor care surpa discursul public din Romania“, chiar aparuta intr-o colectie de carte comica, „nu dilueaza in niciun fel gravitatea fenomenului“.

    Radu Paraschivescu, „Mi-e rau la cap, ma doare mintea“,
    Editura Humanitas, 2007

    Orasul-fantoma

    Marcel Brion, membru al Academiei franceze, eseist, critic literar, specialist in istoria artei, cunostea la perfectie sapte dintre limbile Occidentului. Un scriitor cu vocatia universalitatii, care a lasat pagini de referinta privind romantismul sau arta fantastica, dar care, astazi, pare sa fi fost dat uitarii. Ambitiile sale literare s-au concretizat in cateva romane dense, cu o atmosfera ciudata, in care granitele dintre real si imaginar au tendinta sa se dizolve. De aici tasnesc personaje tragice si misterioase, care dau cititorului senzatia ca patrunde intr-un clarobscur ametitor, deopotriva fantasmatic si familiar. In „Orasul nisipurilor“, personajul principal este un arheolog aflat in cautarea unor manuscrise, undeva printre ruinele oraselor Asiei Centrale. El se trezeste in mijlocul unei furtuni de nisip si participa la renasterea unui oras de mult disparut. Incet-incet, se amesteca printre negustorii si musteriii din mijlocul bazarului si al caravanelor si incepe sa traiasca in ritmul unor vremuri apuse, patrunzand tainele vechiului Orient. Pana cand orasul dispare din nou, precum nisipul dintr-o clepsidra.

    Marcel Brion, „Orasul nisipurilor“,
    Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2007

  • Bani, nu numai vorbe

    Cei doi autori sunt experti in metodologia ROI in domeniul resurselor umane (Return On Investment – rentabilitatea investitiilor), adica un proces care permite calcularea eficientei pentru toate genurile de programe de educatie, training de personal si din domeniul politicilor publice. Jack Phillips este presedintele, iar Patricia Phillips este directorul Institutului ROI, principala institutie la nivel mondial care se ocupa cu formarea competentelor de aplicare a metodologiei sus-numite.

    Volumul de fata, un rezumat al experientei concrete de management a autorilor, dar si al celei de cercetare si analiza, ajuta in primul rand la intelegerea modului in care poate fi prognozata si masurata valoarea unui proiect inainte de aplicarea lui. Se adreseaza unui public mai larg decat ar putea parea la prima vedere: lideri de organizatii, analisti si consultanti de afaceri, profesori si cercetatori, dar si tuturor celor preocupati de misterul valorii. Iar domeniile de aplicare, la randul lor, acopera o plaja larga: resurse umane, tehnologie si sisteme IT, vanzari si marketing, relatii publice, probleme comunitare, relatii cu autoritatile, solutii de management al proiectelor, metoda „six sigma“ (care la randul ei reprezinta o metodologie structurata de management ce vizeaza ameliorarea calitatii si eficacitatii proceselor), cercetare-dezvoltare si inovare, dar si programe sociale sau activitati de binefacere. Volumul ii indruma pas cu pas pe cei vizati in aria de domenii functionale schitata de noi, oferind tehnici, strategii, planuri de actiune si modele. Cu ajutorul acestora, cei interesati sunt ajutati sa determine valoarea proiectului concret cu care au de-a face (studiile de caz acopera o suita vasta de tipologii), dar si felul cum pot fi masurate calitati oarecum volatile, necuantificabile, precum capacitatea de conducere, creativitatea, fidelitatea clientilor sau implicarea angajatilor. O carte de prima importanta, mai ales astazi, cand celor care poarta raspunderea succesului proiectelor li se cere sa dea seama, mai mult ca niciodata, de impactul financiar al proiectelor lor.

    Jack J. Phillips, Patricia Pulliam Phillips, „Arata-mi banii!“,
    Meteor Press, Bucuresti, 2007

    Noutati

     

  • Noutati

    O istorie a presei

    Editura Meronia publica cel dintai „Dictionar al ziaristilor romani“ elaborat pana in prezent. Autoarea, cunoscuta pana de curand doar in calitate de istoric literar, a semnat anul trecut o carte intitulata „Presa si societate la romani. O istorie a mentalitatilor in periodicele romanesti“. Din aceste preocupari pentru un univers putin sau deloc cunoscut (mai ales generatiilor tinere) s-a nascut un instrument de informare care cuprinde circa 400 de articole-fisa precedate de o Cronologie ce prezinta, in 16 pagini, aparitia principalelor periodice romanesti intre 1790 si 2005, semnaland si datele infiintarii principalelor organizatii ale jurnalistilor romani. Lucrarea cuprinde multa informatie, dar aceasta nu devine obositoare, datorita modului prietenos de redactare a materialelor si pentru ca autoarea a avut grija sa selecteze doar ceea ce are relevanta pentru un fenomen ori altul. Un asemenea dictionar este foarte util, daca nu indispensabil aspirantilor la cariera de jurnalist, jurnalistilor si, nu in ultimul rand, marelui public.

    Sultana Craia, „Dictionarul ziaristilor romani“,
    Editura Meronia, Bucuresti, 2007


    Lupta civilizatiilor

    Orhan Pamuk, cel mai cunoscut scriitor turc al momentului, detinatorul Nobelului pentru literatura in 2006, ne dezvaluie in „Fortareata alba“ una dintre cele mai patimase preocupari ale sale: dialogul si lupta civilizatiilor. Naratorul romanului este un italian in varsta de 20 de ani, toba de carte, pasionat cu precadere de matematica si astronomie. Capturat de niste marinari turci si zvarlit intr-o temnita din Istanbul, este oferit drept sclav lui Hogea („Invatatorul“). Stapanul oriental si sclavul sau occidental seamana uluitor si manifesta o puternica suspiciune unul fata de celalalt. In ciuda acesteia, cei doi sunt de nedespartit, impart aceeasi locuinta si lucreaza impreuna zi de zi. Proiectele lor comune (un orologiu, o inventie pirotehnica, descoperiri in domeniul medical) culmineaza cu o redutabila masina de razboi, pe care o ofera sultanului Mehmet al IV-lea (1648-1687).

    Orhan Pamuk, „Fortareata alba“,
    Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007

  • Muzeul imaginar

    Judecand dupa felul cum arata aceasta „Oglinda a lumii“ (de la calitatea hartiei si a reproducerilor pana la layout), dupa caracterul captivant al textului, dar si dupa foarte generosul sistem de marketing care a insotit intreaga lansare romaneasca (de la regizarea aparitiei simultane a volumului, la noi si in Anglia – si nu oriunde, ci la Thames & Hudson -, si pana la invitarea autorului la Bucuresti cu ocazia evenimentului), avem certitudinea ca aceasta cutezanta va fi rasplatita cum se cuvine de publicul nostru cititor/amator de arta.

    Julian Bell, autorul lucrarii, este pictor, nascut intr-o familie cu gena artistica (tatal sau este Quentin Bell, artist si critic, biograf al lui John Ruskin si al Virginiei Woolf, iar bunicul – Clive Bell, unul dintre cele mai ilustre nume ale criticii de arta britanice ale acestui secol, „campion“ al post-impresionismului, membru al grupului Bloomsbury). Nu am insista asupra acestei pozitii biografice faste, daca nu ar fi justificat gradul inalt de interes al perspectivei autorului asupra istoriei artei (adica: de ce o noua istorie, cata vreme avem monumente ale genului, datorate lui Ernst Gombrich, Kenneth Clark, Elie Faure sau René Huyghe?). Pozitia lui Bell presupune o dubla familiaritate: cea cu arta perceputa ca tema principala a formarii sale timpurii, pe de-o parte, si cea cu arta (pictura) ca obiect al profesiei sale. Doua tipuri de intimitate care asigura o privire din interior asupra fenomenului, o privire necorupta de anchiloza locurilor comune pe care le favorizeaza tonul ex cathedra si nici de permanenta nostalgie a sintezei care il chinuie pe istoricul de profesie.

    Compasul lui Bell are o deschidere remarcabila, pe care putine lucrari de acest tip indraznesc sa si-o asume: scruteaza arta lumii incepand cu epoca picturilor rupestre si reuseste sa o aduca la pragul mileniului III. Interesat nu de curente, ci de operele de arta ca obiecte individuale, Bell cauta sa le gaseasca elementele particulare si sa le defineasca suflul interior, dar si sa le relationeze cu contextul cultural. Excursia artistica a lui Julian Bell este o tentativa de constituire a unui Muzeu imaginar (in genul celui imaginat de Malraux), in care exponatele sunt cel mai adesea insolite.

    Julian Bell, „Oglinda lumii, O noua istorie a artei,
    Editura Vellant, Bucuresti, 2007

    Noutati

     

  • Noutati

    Lege si dezordine

    Un caz judiciar de o simplitate deconcertanta il arunca pe avocatul apararii, Spät, in vartejul unor indoieli si anxietati care ii depasesc nu doar credinta in justitie, ci si ratiunea. Milionarul Isaak Kohler, cel care il angajase sa il reprezinte, savarsise o crima la lumina zilei, in fata a numerosi martori oculari. Condamnat in virtutea a numeroase probe la douazeci de ani de detentie, Kohler tine totusi sa iasa basma curata si il arunca pe Spät pe niste piste fantasmagorice, totul pornind de la prezumtia existentei unui alt faptas. La inceput sceptic, avocatul, nu doar inabil, ci si minat de viciul alcoolului, ajunge printr-un ciudat concurs de imprejurari sa obtina achitarea condamnatului. O victorie cu miros de esec, cata vreme tot esafodajul moral in care crezuse pana atunci se prabuseste iremediabil. Romanul scriitorului elvetian, publicat in 1985, a fost ecranizat in 1993 si a primit o nominalizare la premiile Golden Globe.

    Friedrich Dürrenmatt, „Justitie“,
    Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2007

    Paradisul indian

    Un roman ce descrie povestile unor occidentali exilati, de bunavoie sau siliti, in India: un arheolog francez complexat, un ziarist incepator, un agronom american si un industrias englez, aflati in trena unor intregi cohorte de hippies sau junkies. Cu totii sunt fascinati de India, fara insa sa o priceapa cum se cuvine, cu totii incearca sa scape de constrangerile civilizatiei moderne, crezand ca India este miracolul care le va salva sufletul si le va izbavi mintea de cosmarul timpului prezent. Niciunul dintre ei nu pare sa vada mizeria extrema de pe strazi, absurdul ritualurilor perpetuate din alte vremuri, bataliile dintre clanuri sau pozitia femeilor, umilite la fiece pas si constranse, adesea, sa se sinucida atunci cand le moare sotul. Actiunea romanului, care readuce in memorie moda misticii hinduse, se desfasoara in plina criza occidentala, in anii ’80, atunci cand tineretul cauta sa descopere o alternativa la decadenta civilizatiei iudeo-crestine.

    Pascal Bruckner, „Paria“,
    Editura Trei, Bucuresti, 2007

  • O Eco-grafie a Uratului

    Dupa ce si-a exersat condeiul de eseist si antologator cu „Istoria frumosului“, Eco realizeaza acum o incursiune analitica intr-un domeniu mult mai ofertant. Pentru ca daca Frumosul, stivuit si ingurgitat in cantitati mari, poate sa duca, prin rasfat, la satietate si la greata, Uratul, vazut prin ochean artistic, indeamna intotdeauna la consum cumpatat. Ca sa nu mai vorbim de numeroasele aspecte inedite ale temei: in vreme ce Frumosul este tocit prin repetitie si prin vocatia exemplaritatii, Uratul are mereu sansa de a fi insolit, rebel, uluitor. Asa incat suita de „uratenii“ decupate de Eco din imaginarul lumii este incitanta in toate cotloanele ei si ne desteapta apetitul vizual si intelectual chiar si atunci cand ne inspaimanta (si o face adesea).

    In introducere, Eco opereaza o distinctie, in plan teoretic, ce ne va calauzi prin tot acest splendid Infern al Uratului, facandu-l inteligibil: exista, pe de-o parte, manifestarile „Uratului in sine“ (excremente, un hoit in descompunere etc.) si manifestarile „Uratului ca forma“, inteles ca un dezechilibru aparut in raportul organic dintre parti si intreg. Al treilea fenomen, distinct de cele mentionate, este reprezentarea artistica a amandurora. De aceea, trebuie avut in vedere, atunci cand rasfoim aceasta carte, faptul ca „mai totdeauna vom putea deduce ce anume au reprezentat intr-o anumita cultura primele doua categorii ale Urateniei numai pe baza marturiilor apartinand celei de-a treia categorii“. Iar aceste marturii vizand mentalitatile sunt, de fapt, reprezentari ale Frumosului, cata vreme orice forma de uratenie poate fi mantuita printr-o eficace reprezentare artistica. Din cele 15 compartimente ale cartii, care se straduie sa circumscrie cat mai exact reprezentarile Uratului in cultura occidentala, amintim: Uratul in lumea clasica; Apocalipsa; Infernul si diavolul; Monstri si fapte nemaiintalnite; Uratenia femeii intre Antichitate si baroc; Recuperarea romantica a Uratului; Uratenia, kitsch-ul si camp-ul.

    Umberto Eco, „Istoria uratului“,
    Editura RAO, Bucuresti, 2007

    Noutati

    Chipurile eroului american

    Daca e sa ne luam dupa felul in care Frazier si-a scris „Cold Mountain“ (descrieri prelungi, sentimentalism, dialoguri soporifice), nu am fi putut niciodata banui ca va fi laureatul National Book Award. Dupa ce a capatat premiul in 1997 si, mai ales, dupa ce Anthony Minghella i-a ecranizat volumul, succesul l-a coplesit pe modestul profesor de la Universitatea din Carolina de Nord: tradus in zeci de tari, a reusit sa vanda 4 milioane de exemplare ale cartii sale de debut. Asa incat asteptarile privind urmatoarele sale productii literare au fost uriase. Cu un aconto din partea editorului de 8 milioane USD, Frazier si-a inceput lucrul la „Thirteen Moons“, izbutind sa articuleze o opera la fel de impresionanta. Ne aflam, de aceasta data, inaintea Razboiului Civil si il urmarim, pas cu pas, pe Will Cooper, un orfan in varsta de 12 ani.

    Charles Frazier, „Cele treisprezece chipuri ale lunii“,
    Editura Polirom, Bucuresti, 2007

    Saracii cavaleri bogati

    Mii de crestini raspund chemarii lansate de papa Urban al II-lea: aceea de a recuceri locul sfant unde se afla Mormantul Mantuitorului. Dupa ce cruciatii pun stapanire pe Ierusalim, noua dintre ei, neinfricati tovarasi de arme, jura sa isi daruiasca integral viata protectiei pelerinilor veniti la izvoarele crestinitatii. Ei isi vor stabili cartierul general pe locul stravechiului Templu al lui Solomon si isi vor lua numele de cavaleri ai Ordinului Templului sau Templieri. St. Clair, cel mai tanar dintre Ostenii cei Saraci ai Domnului, este rapit si tinut captiv de catre Alix, fiica regelui Baudoin, care ii suspecteaza pe cei noua Templieri ca, de fapt, se afla in cautarea unei comori fabuloase. In vreme ce St. Clair este ravasit de povara dezertarii sale de la cele trei comandamente fundamentale ale Fratiei sale de arme (castitatea, saracia si ascultarea), cavalerii sapa fara ragaz sub muntele pe care se afla Templul. 50 de ani mai tarziu, Ordinul va deveni cea mai puternica organizatie militara si economica din lume.

    Jack Whyte, „Cavalerii In alb si negru“,
    Editura Nemira, 2007