Volumul reuseste sa transforme niste concepte, situatii sau intamplari cu implicatii tehnice in fragmente de literatura adevarata, in care ce se spune este aproape la fel de important ca felul cum se spune.
Pornind de la constatarea declinului bibliotecilor in favoarea discotecilor, autorul da o posibila explicatie a bizarului titlu al volumului sau: “Visul meu secret este sa-mi mut cursul despre utopie, dintr-o sala vecina cu biblioteca Facultatii de Litere, intr-o discoteca. (…) Mai ramane sa-mi dezvolt urechea muzicala si sa ma decid daca-mi trec partitura pe rap ori pe heavy metal”.
Mircea Oprita, “Discoteca din Alexandria”, Editura Limes, Cluj, 2007
Leave a Reply