Asta se întâmpla prin primăvară, dar, în următoarele luni, numărul muncitorilor „importaţi” din ţări mai sărace a fost infim faţă de câte zeci de mii de chinezi, pakistanezi sau de alte naţii spuneau patronii că au nevoie. Destul de repede, angajatorii au constatat că au o mare problemă cu importul: muncitorii străini, deşi au o productivitate mare, erau scumpi din cauza nu a salariilor cerute de ei, ci a salariilor stabilite de Guvern.
Detalii aici
Leave a Reply