Prieteni si amici

Expansiunea retelelor de socializare a deschis un vast camp de cercetare psihologilor si sociologilor. Desi uneori rezultatele studiilor sunt contradictorii, multi cred ca socializarea in Internet influenteaza deja contextul social in care traim. Si e doar inceputul.

De curand au fost publicate rezultatele unui studiu privind asa-numitele „retele de socializare“, realizat de cercetatorii de la universitatea britanica Sheffield Hallam. Avand ca baza cercetarea relatiilor intre utilizatorii retelelor MySpace (lider in privinta popularitatii, cu peste 200 de milioane de membri), Bebo (foarte populara in Marea Britanie) si Facebook (considerata cea mai elitista), studiul ajunge la o concluzie oarecum banala: numarul mare de persoane cu care venim in contact online nu ne aduce neaparat un numar mai mare de prieteni apropiati. De altfel, psihologii si sociologii au estimat inca dinainte de voga retelelor de socializare (ba chiar dinainte de epoca internetului) ca, in medie, o persoana are cam 150 de „prieteni conventionali“, dar de regula numarul prietenilor apropiati se aproximeaza la cinci. Aceste numere au fost atat de des confirmate de experimente incat savantii considera ca exista o limita cognitiva in privinta numarului persoanelor cu care ne relationam. Asadar nu e nici o surpriza ca rezultatele se confirma si in lumea virtuala.

In ciuda rezultatelor destul de previzibile, ele au fost reluate de Reuters si au generat articole atat in mari ziare (precum The Guardian) cat si in publicatii online si bloguri. Cel mai adesea este citat psihologul Will Reader, unul dintre conducatorii studiului, care apreciaza ca pentru o prietenie apropiata contactele fata-n fata sunt de neinlocuit. Exista un mare numar de „semnale sociale“ pe care oamenii le emit prin inflexiunile vocii sau prin limbajul trupului, astfel incat acea empatie care duce la o prietenie stransa se naste mult mai usor. Simplul fapt de a rade impreuna cu cineva indica un anumit grad de apropiere, o potrivire (fie si minora) a sistemelor de valori. Mai exista apoi bagajul de experiente comune, o investitie de incredere si inca multe alte ingrediente care intra in alchimia prieteniei. Faptul ca 90% din cei chestionati considera ca interactiunea fata in fata este o conditie a unei relatii mai stranse cu o alta persoana este cat se poate de normal. Probabil singurul lucru cu adevarat nou pe care-l aduc aceste retele de socializare il reprezinta o semnificativa scadere a costului implicat de formarea si mentinerea unui cerc larg de prieteni conventionali si cunoscuti. E adevarat ca adesea prietenii apropiati se selecteaza dintre cei conventionali si exista numeroase cazuri in care prietenii legate in Internet au evoluat spre prietenii mult mai stranse in viata reala.

Probabil ca interesul pe care l-a starnit studiul in presa generalista porneste de la o anumita ambiguitate lexicala. Retele de socializare au pornit inca de la inceput pe ideea conexiunilor din aproape in aproape iar termenul „prieten“ (friend) a fost folosit mai degraba ca o metafora, menita sa expliciteze principiul „prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei“. Acesta este de fapt punctul de atractie a retelelor de socializare: faptul ca relatiile nu mai sunt opera hazardului (asa cum se intampla adesea in viata reala), ci pot fi oarecum directionate. Sansele sunt mult mai mari sa intalnesc persoane interesante sau avand interese comune cu ale mele in randul prietenilor unei persoane care a intrat deja in „reteaua mea“. Modul cum implementeaza acest principiu diverse retele este insa diferit. In unele cazuri, contactul direct (mesaje private, chat etc.) cu un alt utilizator este posibil doar daca acesta figureaza in reteaua de prieteni creata din aproape in aproape. Alteori e suficient acordul mutual (de pilda in LinkedIn), in vreme ce in unele sisteme prietenia isi pierde caracterul simetric: pot sa includ in lista mea de prieteni pe cineva fara ca respectivul sa ma includa in lista lui de prieteni. Asa functioneaza de exemplu LiveJournal, care combina bloguri si forumuri tematice, iar relatia de prietenie (fie si unidirectionala) permite unui utilizator sa urmareasca mai usor postarile anumitor persoane. Mai mult chiar, se poate imprieteni cu un intreg grup. Ideea este ca prieten e un termen prea „tare“ in aceste contexte si poate ca „amic“ ar fi unul mai potrivit.

Chiar daca interactiunea in Internet nu ne aduce neaparat mai multi prieteni apropiati – desi sunt destule cazuri de casatorii pornite din relatii online -, sansa de a dezvolta legaturi utile este un beneficiu cert, iar abilitatea de a controla acest paienjenis de relatii poate fi extrem de utila. Poate nu vom castiga doar mai multi amici, ci si noi colegi de serviciu. Tele-lucrul nu mai e utopie.