54

Dupa zeci de ecranizari si milioane de romane vandute in lumea intreaga, Stephen King a devenit sinonimul pulsului ridicat, al acoperirii ochilor cu mana sau al evitarii ungherelor intunecoase dupa citirea a doar cateva randuri din paginile sale. Adevarata masina de speriat, scriitorul este unul dintre cei mai ecranizati romancieri contemporani (dupa ce i-au terminat romanele, regizorii s-au repezit asupra nuvelelor, povestirilor, ajungand acum la povestirile radiofonice), iar numele lui o adevarata garantie a succesului. Acum a venit randul uneia dintre cele mai recente creatii ale sale, povestirea „1408“, pe care autorul a inclus-o intr-o colectie aparuta in 2002 si intitulata „Everything’s Eventual: 14 Dark Tales“.

Despre ce e vorba? O camera din hotelul newyorkez Dolphin, 1408, este celebra pentru nenorocirile petrecute acolo de-a lungul deceniilor. Crime atroce, eviscerari, atacuri de cord, sinucideri care mai de care mai ingenioase, plus accidente de tot felul marcheaza lunga si tumultuoasa istorie a camerei, spre disperarea directiunii hotelului, care n-o mai inchiriaza, si spre satisfactia lui Mike Eslin, un scriitor specializat pe scrieri oculte.

Mai precis, Eslin (John Cusack) adora sa se cazeze in camere de hotel celebre pentru aparitiile fantomatice mai mult sau mai putin regizate si sa distruga miturile (si uneori sansele de profit ale proprietarilor) cu neinduratoarele sale expertize stiintifice. 1408 este invaluita intr-o aura de mister, detaliile scabroase abunda, iar asta nu face decat sa-i creasca lui Eslin dorinta de a petrece cateva ore in celebra camera.

Pentru suspans, intra in scena directorul hotelului, Gerald Olin (un foarte corect Samuel L. Jackson), care-i face scriitorului un scurt rezumat al ororilor petrecute in sumbra 1408. Replica lui „That room is evil!“ ar putea adauga cate ceva la asteptarile spectatorului daca nu ar fi atat de previzibila: cel mai celebru film al regizorului Mikael Hafstrom este mult aclamatul „Ondskan“ (adica „Evil“), pelicula care a reprezentat Suedia la premiile Oscar din 2004 (a pierdut in fata filmului canadian „Les Invasions Barbares“).

Dupa o asteptare destul de lunga si nu neaparat placuta pentru spectator, Eslin intra in sfarsit in camera si Iadul se dezlantuie, aratand ce are filmul mai bun si mai rau. Un ceas buclucas, chiuvete care se umplu de sange, pereti care crapa, Hafstrom utilizeaza tot arsenalul de giumbuslucuri specifice filmelor de groaza, scotand la inaintare cate o fantoma la aproximativ doua-trei minute, ceea ce transforma „1408“ intr-un film foarte egal, fara suisuri si coborasuri, care-ti asigura o respiratie foarte neregulata pe toata durata lui. Chiar ai impresia ca scenaristul a facut a analiza exhaustiva a tot ceea ce se poate intampla intr-o ora intr-o camera bantuita de hotel, iar comentatorii din lumea intreaga s-au grabit sa conchida ca „1408“ ar fi una dintre cele mai bune ecranizari dupa King de la „Shining“ incoace. Este o concluzie pripita, pentru ca „1408“ este atat de tehnic si didactic, incat ai impresia ca a fost facut numai pentru a servi drept exemplu la facultatile de film, pentru cursul „cum sa faci un horror cu fantome“.

La prima vizionare, ramai cu pregnanta impresie ca totul a fost un exercitiu sau ca povestirea lui King a fost scrisa in primii ani ai carierei sale, aceia cand romanul „Carrie“ ii fusese refuzat atat de des de edituri incat aproape si-a gasit sfarsitul intr-un cos de gunoi (de unde a fost recuperat de sotia scriitorului, care a si reusit ulterior sa-l publice). Ei bine, povestirea „1408“ este foarte recenta si a fost gandita initial ca un exercitiu de scriitura pentru cartea de fictiune a lui King, „On Writing“. Intr-un apendice al cartii, King a vrut sa introduca mai multe variante ale aceleiasi povestiri, pentru a sublinia modificarile aparute in diversele etape ale scrierii. Subiectul lui „1408“ i-a placut atat de mult, incat a transformat-o initial intr-o povestire audio (1999), pentru ca in 2002 sa publice si varianta ei scrisa.

„1408“ nu este una dintre cele mai bune ecranizari de la „Shining“ incoace (de notat ca „Shining“ a aparut in ‘80 si este doar a treia ecranizare dupa un roman de King), dar este cu toate acestea un horror onest si eficient, care nu trebuie ratat de amatorii genului. Iar John Cusack, din ce in ce mai absent de pe marile ecrane in ultima vreme, face un rol excelent, avand in vedere ca in doua treimi din film nu il vedem decat pe el inconjurat de efecte speciale.

Cu 20 de milioane incasate in primul weekend in Statele Unite si critici in general favorabile, „1408“ este al doilea thriller/horror de succes al anului, dupa „Disturbia“, care va veni si el pe marile ecrane din Romania la jumatatea lui septembrie. Si daca nu o sa va placa filmul lui Hafstrom, am o veste buna: in 2009 o sa apara ecranizarea ultimului roman tradus la noi al scriitorului, „The Cell“/“Mobilul“, un horror apocaliptic despre un virus transmis prin telefonia mobila, care transforma oamenii in niste zombie telekinetici. Regizorul este Eli Roth, ceea ce este foarte bine: cu o jucarie mult mai buna in atentie, omul poate renunta la oribila serie de „Hostel“-uri.