Dupa ce continutul generat de utilizatori a fost considerat elementul definitoriu al anului 2006 din perspectiva evolutiei Internetului, comentatorii par sa fie de acord ca anul acesta va fi marcat de intrarea in mainstream a mini-aplicatiilor web numite widgets.
Nu pare cine stie ce mare revolutie. De fapt, sistemul de operare MacOS X foloseste de mai multi ani widgets – o forma putin diferita, pentru ca se integreaza in desktop, nu in pagini web. Si totusi, incepand de la sfarsitul anului trecut, aceste mici gadgeturi web au starnit o agitatie care le plaseaza printre subiectele cele mai fierbinti ale internetului, astfel incat unii comentatori vorbesc deja de widgetmania, iar o multime de firme s-au grabit sa investeasca sume importante in acest domeniu. Motivul este ca aceste mici aplicatii marcheaza o schimbare majora de paradigma: tot mai putin mergem noi spre web si tot mai mult chemam webul spre noi. Este, in fond, o chestiune de personalizare a webului (sau, mai precis, a accesului).
Schimbarile induse de widget-uri sunt deja vizibile in practica curenta a celor mai multi utilizatori. Daca in trecut pagina de start a browserului era de obicei fixata pe un portal public (de genul Yahoo.com), astazi tot mai multi utilizatori recurg la un portal propriu, personalizat tocmai prin aceste gadgeturi. Eu prefer NetVibes, altii prefera iGoogle sau PageFlakes, altii blogul personal sau pagina proprie dintr-o retea de socializare de gen FaceBook sau MySpace. O multime de instrumente imi permit sa-mi urmaresc mesajele e-mail, sa accesez diverse motoare de cautare, sa primesc stirile din sursele preferate, sa urmaresc noile aparitii din bloguri, sa accesez semnele de carte pe care le-am memorat in Del.icio.us, sa vad ultimele evolutii in cateva forumuri, fara a mai pune la socoteala banalele prognoze meteo, notite, sarcini de indeplinit etc. Totul dintr-un singur loc. Mai mult, widget-urile pot fi si instrumente de socializare, cum demonstreaza iLike – un widget din FaceBook care permite utilizatorilor (peste 4 milioane) sa afle despre concertele sustinute de formatiile preferate si sa-si anunte prietenii sau sa afle care dintre ei intentioneaza sa participe. Firma care a produs aplicatia incaseaza sume frumoase din comisioanele pentru biletele vandute si din – desigur – publicitate. Si totusi, nu toata lumea e multumita de explozia widget-urilor, iar marile companii de media par cele mai nefericite. Problema lor porneste de la dificultatea de a contoriza audienta. Cata vreme voi urmari rezumatele articolelor de tehnologie din – sa zicem – The Guardian printr-un widget (de pilda Google Reader), paginile online ale ziarului nu ma vor contoriza printre cititori. Acest mic detaliu pune in pericol metrica uzuala folosita pentru a masura popularitatea unui continut, tocmai pe baza careia se negociaza tarifele pentru – urmeaza cuvantul magic – publicitate.
Nu mai este nicio surpriza ca aici este marea miza: widget-ul ca instrument de publicitate. Dave Morgan, presedintele firmei Tacoda, nu ezita sa afirme ca in urmatorii trei ani widget-urile vor schimba radical intreaga industrie a publicitatii online. Este un exercitiu de imaginatie sa prevedem posibilitatile care se deschid atunci cand un simplu timbru dintr-o pagina web este inlocuit de o aplicatie (fie si doar posibilitatea de se alimenta automat cu continut furnizat de advertizer si este deja mult). Multe companii se arata interesate dar, ca de obicei, Google este cu un pas in fata si experimenteaza deja Google Gadget Ads – o extensie a sistemului AdSense care sa cuprinda widget-uri interactive.
Leave a Reply