Supravietuitorii

De la prima aparitie (1994) pana in prezent, cartea a avut peste 40 de editii, fiind tradusa in 25 de limbi si vanduta in peste 3,5 milioane de exemplare (doar editia originala a atins un milion de exemplare). Lucrare devenita clasica pentru manageri, „Built to Last“ porneste de la o intrebare simpla: cum sa stii care sunt factorii ce separa cele cateva povesti de succes antreprenorial, devenite ulterior companii cu adevarat mari, de toate celelalte? Cum s-a transformat micul lant de magazine al lui Sam Walton in gigantica retea de supermarketuri Wal-Mart? Cum de a reusit „banda de antreprenori razvratiti“ a lui Masaru Ibuka sa se transforme in corporatia Sony? Cum s-a facut ca nesemnificativa Computing Tabulating Recording Company, gratie lui Thomas Watson, a devenit faimoasa IBM?

Daca privim cu o suta de ani in urma, observam ca majoritatea organizatiilor bine gestionate au adoptat cam aceleasi practici si metode de baza si, cu toate acestea, putine dintre ele au devenit cu adevarat importante. Tot asa, practica de guvernare democratica poate fi exportata in intreaga lume, insa numai anumite natiuni devin dominante in decursul istoriei. Ce anume stabileste, deci, diferenta specifica? Pentru a observa care sunt elementele ce furnizeaza particularitatile unei afaceri durabile, autorii au hotarat sa aplice in aria sistemelor sociale metoda studiilor genetice asupra gemenilor (prin care se investigheaza evolutia a doi gemeni separati la nastere, punand in lucrare dihotomia natura/educatie). S-au nascut comparatii intre companii cu inceputuri similare (General Electric si Westinghouse), dar cu evolutii diferite: cea dintai a ajuns o emblema a lumii afacerilor mondiale, cea de-a doua a ramas doar o companie viabila.

Concluziile pun in lumina cateva virtuti pe care edificarea unei institutii puternice, influente si durabile nu le poate cu niciun chip eluda: „artizani, nu simpli truditori“, „vizionarism managerial, nu o idee geniala de afacere“ (Sony a pornit de la o banala oala de fiert orezul), „management provenit din propria pepiniera“ sau obsedantul (mai ales pentru Jim Collins, care este autorul volumului „Excelenta in afaceri“) „niciodata nu-i indeajuns de bine“ etc. Mai importanta, poate, decat toate acestea laolalta este capacitatea unei companii de a-si reveni dupa un soc (si nu absenta perioadelor de soc). In acest fel, se poate spune ca profilul excelentei este dat nu de perfectiune, ci de perseverenta. Nu perseverenta oarba caracterizata indeobste drept diabolica, ci staruinta omeneasca fara de care nimic durabil nu se implineste.