Cu sau fara stocuri?

„Nimic nu mai e ce-a fost“, spunea saptamana trecuta Gheorghe Dobra, directorul general al Alro. El se referea la cresterea costurilor cu energia. Dar piata de energie mai are mult pana la o schimbare reala.

 

Cuvantul „stocuri“ ne-a rasunat saptamana trecuta in urechi dintr-un motiv care interesa mult prea putina lume – anume acela ca producatorii de energie din Oltenia au fost certati de ministrul economiei, Codrut Seres, ca nu au destui carbuni pentru iarna. Problema a pornit de la faptul ca, in hartiile pe care ministrul le primea la minister, situatia statea diferit fata de depozitele complexurilor energetice, unde nu ar fi fost carbuni destui. Principala cauza ar fi fost lacomia directorilor, care, spune Seres, „au supracontractat productia de energie“, mai precis ca au incheiat contracte peste capacitatile de productie. Problema ministrului difera insa de problemele pietei: directorii complexurilor spun ca si-au facut stocurile din vara si ca vor livra energia, doar ca mai scump. La consumatorii industriali insa, dincolo de scumpirea energiei, problema e legata tot de stocuri, insa de altfel de stocuri, anume de contractele bilaterale semnate direct intre producator si consumator sau furnizorul alternativ, contracte ce expira in buna parte la sfarsitul anului. 

 

Regretul lui Dobra suna in acest context absolut justificat: Alro, care consuma cat tot Bucurestiul la un loc (circa 4 TWh), ar trebui sa cumpere de pe bursa o parte din energia necesara (companiei ii expira contractul cu Nuclearelectrica in decembrie) sau sa o cumpere de la un furnizor care, la randul lui, a luat-o tot de pe bursa. Asadar, mai scump.

 

Sau, ca varianta alternativa, sa-si procure energia de la producatorii care si-au facut companie de distributie, cum este de exemplu Hidroelectrica. Desi si aceste companii intra sub incidenta prevederii legislative conform careia energia se poate vinde doar pe bursa.

 

Pe bursa se va putea insa vinde, respectiv cumpara doar energia ramasa disponibila in piata, mai precis aceea care nu este prinsa in continuare in contracte bilaterale a caror valabilitate se intinde si in anul sau in anii urmatori. Iar companii ca Hidroelectrica si complexurile energetice Turceni si Rovinari pot sa scoata la vanzare, pana la sfarsitul anului, 20-25% din productie, restul fiind blocat in contracte. Seres a cerut unei parti din producatori rezilierea imediata a unora din contractele respective, considerate motivul pentru care acestia n-ar mai avea acum suficiente stocuri de carbune. Ideea a intampinat insa rezistenta lui Ion Dondera, directorul general al Complexului Energetic Rovinari.

 

Cu sau fara rezilieri, la primavara insa lucrurile ar putea sta mai bine: o alta parte din contracte vor mai expira, al doilea reactor de la Cernavoda ar putea intra in functiune la capacitatea totala, iar ploile vor mari productia hidro, ceea ce ar mai putea tempera pretul pe bursa de energie, iar necesarul pietei va putea fi acoperit.

 

Deocamdata nu se poate vorbi despre „suficient“: saptamana trecuta o oferta de cumparare a unei cantitati de electricitate de 1,7 milioane MWh depusa de Electrica la bursa de energie a fost anulata din cauza lipsei ofertantilor, declara directorul general interimar al Electrica, Ion Lungu. Asadar, nimeni nu spune ca bursa nu e buna, atat timp cat acopera cererea: „Ideea de bursa a energiei este buna, tranzactiile sunt transparente si s-ar mai limpezi piata. Dar pentru ca bursa sa fie functionala, este nevoie mai intai sa gasim cantitatea de energie de care avem nevoie“, spune directorul general de la Alro.

 

Aceasta in primul rand din cauza ca in sezonul de toamna-iarna energia produsa e mai putina, mare parte din productie se duce pe contracte bilaterale, iar in al doilea rand nu s-a stabilit cantitatea pe care producatorii o pot vinde in 2007 in baza contractelor reglementate (tot bilaterale, dar in cadrul bursei).

 

Oricum am privi, avantajul ramane deocamdata tot la „baietii destepti“, ale caror contracte, chiar daca vor fi renegociate (cum a cerut Seres), vor ramane la un pret mai mic decat al pietei, iar maririle imediate de pret se vor resimti, bineinteles, in pretul energiei livrate. Iar majorari de pret se anunta destule, cele mai mari fiind anuntate de complexurile energetice (Rovinari, Turceni si Craiova), care vor majora cu 25% preturile de livrare a energiei in 2007, pentru a-si asigura fonduri pentru investitii si protectia mediului, dupa cum spune Ion Dondera de la Complexul Rovinari. O majorare de 20-25% va insemna ca energia la consumatorul final industrial va fi mai scumpa cu pana la 12-15%. Insa pentru concurentii „baietilor destepti“ nu aceasta e problema. „De departe, cea mai mare problema pe piata electricitatii din Romania este lipsa transparentei si a unui mecanism corect de achizitie a energiei“, spune Alesd Damn, directorul de achizitii al CEZ, care detine Electrica Oltenia.

 

In speta, Alesd Damn spune ca, in ciuda eforturilor recente ale autoritatilor de a crea un mecanism comun de achizitii (bursa de energie), majoritatea contractelor se semneaza tot in afara sistemului la preturi considerabil mai scazute.

 

„Din cauza acestui defect al sistemului, am pierdut o mare parte din clientii industriali“, mai spune Damn. Din cei peste 1,37 milioane de clienti ai CEZ, aproape 94% sunt consumatori casnici, ce aduc venituri mai mici furnizorilor.

 

Dat fiind ca producatorii ieftini de energie din Romania au fost „de negasit“ pentru compania ceha, una din solutiile salvatoare pentru Alesd Damn in acest an a fost importul de la compania-mama. Cele mai recente importuri ale CEZ au fost din Ungaria, dar si din Serbia.

 

Da, problemele s-ar putea rezolva si asa, dar deocamdata cantitatile pe care Romania le poate importa, respectiv exporta sunt deocamdata mici datorita infrastructurii restranse. Dar aici este deja alta poveste.