Si cafeneaua poate fi low-cost

O companie sibiana incearca acum sa impuna conceptul „o cafea pentru fiecare buzunar“, avand in plan o retea de nu mai putin de 20 de puncte de vanzare pana la finele lui 2007.

 

Intr-o zi de marti, la vremea amiezii, nu ai unde sa arunci un ac in cafeneaua Redal, plasata intr-un cartier marginas al Sibiului. Cele 30 de locuri de la mese sunt toate ocupate de tineri, adica exact genul de clienti vizati de cafenelele Redal. Intr-un oras ca Sibiul, care tinde sa devina centru universitar, sunt multi tineri care „au nevoie de o alternativa la baruri“, spune Ciprian Aldea, director de marketing la Redal. In plus, acest tip de clienti sunt cei care nu-si pot permite sa frecventeze o cafenea la moda. Este vorba, de fapt, de un concept hibrid, explica oficialii companiei – o combinatie intre cafenea, cofetarie, patiserie si gelaterie. Punctul comun este ideea de a atrage si clienti cu buzunare mai subtiri decat cei ce prefera cafenelele plasate in zone centrale.

 

Partenerii de afaceri si furnizorii nu au fost insa prea increzatori in succesul unei cafenele deschise intr-un cartier marginas al orasului. Totusi, dupa ce primul local a fost deschis in urma cu nici patru luni, inca doua si-au primit deja clientii: unul la Medias si altul in centrul comercial Promenada din parcul de retail de la Selimbar, Sibiu. Iar ritmul deschiderilor va continua „pe cat de alert o va permite gasirea amplasamentelor“, precizeaza oficialul firmei. Tinta propusa este de 20 de cafenele pana la sfarsitul anului viitor, urmand ca in circa doi ani, „dupa ce va dobandi suficienta forta“, conceptul sa fie francizat.

 

Din 2007, reteaua se va extinde si in afara judetului Sibiu, cea mai cautata calitate a viitoarelor amplasamente fiind „suprafata vitrata“, adica un spatiu care sa aiba cel putin un perete de sticla. Marimea unei cafenele din aceasta retea variaza intre 120 si 150 de metri patrati, in functie de trafic si de zona, iar investitia minima se plaseaza in jurul valorii de 40.000 de euro, suma care nu include chiria sau pretul platit pentru cumpararea spatiului.

 

O astfel de investitie este considerata mica de Christian Macedonschi, presedinte al Trus HoReCa Services, companie de consultanta in domeniul cafenelelor si importator de echipamente si de cafea. Conform acestuia, investitia standard intr-o cafenea care are si o vitrina frigorifica pentru prajituri si, eventual, o mica bucatarie „este in medie de 70.000 de euro, dar poate urca si la 100.000 de euro, in functie de dotari, de amplasare, precum si de echipamentele alese“. Macedonschi adauga insa ca investitorii sibieni au „sanse mari de reusita pe termen mediu spre scurt“, daca amplaseaza o cafenea in inima unui cartier si ofera o cafea de calitate la pret rezonabil.

 

Or, la Redal, oferta de preturi a fost construita plecand de la conceptul „o prajitura si un suc cu cinci lei“, in timp ce gama de cafele are preturi cuprinse intre trei si patru lei. Spre comparatie, o cafea costa de la patru lei in sus la Turabo, lant care are acum opt cafenele si care vrea sa mai deschida inca zece in anul ce vine, dintre care cinci vor fi inaugurate in Capitala, patru in provincie si una in afara granitelor tarii. Pietele analizate pentru extinderea peste hotare sunt capitalele Cehiei si Poloniei, dar „cu certitudine in tara vom avea o cafenea la Mamaia si una la Cluj“, sustine Tudor Dragomir Niculescu, director general al Turabo.

 

In opinia acestuia, cafenelele low-cost vor avea de infruntat „multele cafenele deja prezente pe piata“ si care incearca sa se pozitioneze „cat mai high“, deoarece clientul „prefera sa scoata un ban in plus din buzunar, dar sa-i placa mai mult nu doar cafeaua, ci si locul“. Motiv pentru care investitiile intr-un Turabo variaza intre 120.000-150.000 de euro, ceea ce ar insemna ca pana la sfarsitul anului viitor investitiile totale ar ajunge la 1,5 milioane de euro.

 

Nu doar concurenta dintre cafenele, cu produsele si ambianta pe care le ofera, este pragul de incercare al unui investitor. Noile cafenele trebuie sa se mai lupte si cu lipsa obisnuintei oamenilor de a merge la o cafea in oras, crede Niculescu. Pentru ca, dupa cum recunosc si reprezentantii Redal, studiile arata ca romanii „sunt pe ultimul loc in Europa la consumul de cafea in oras“.

 

Si chiar daca Redal tinteste catre zone neacoperite inca de alti concurenti, „daca le va merge bine, cu siguranta ca in trei-patru luni vor fi urmati de alti doi-trei“, apreciaza Niculescu. Nici concurenta nu este insa obligatoriu un ghimpe in coasta, precizeaza reprezentantul Turabo. Pana acum, cifra de afaceri a companiei pe care o conduce a crescut de la un an la altul, pentru anul in curs fiind previzionate afaceri de trei milioane de euro.

 

La Redal, cresterea cifrei de afaceri pentru anul in curs este estimata la circa 50%, in conditiile in care vanzarile din 2005 au depasit 1,7 milioane de euro, conform informatiilor de la Ministerul Finantelor. Compania a fost infiintata in 1991, ca producator si distribuitor de produse de panificatie si patiserie. Reteaua de cafenele este o dezvoltare fireasca a afacerii, pentru ca in aceste localuri pot fi vandute prajiturile si produsele de patiserie fabricate de companie. Intr-unul din localuri se vinde si paine, spune repre-zentantul firmei. Iar reteaua de cafenele este intr-adevar un debuseu pentru vanzarea produselor firmei: peste 60% din prajituri sunt vandute pentru acasa, in timp ce cafeaua se consuma mai mult pe loc: doar 15% din vanzari sunt „la pachet“.

 

Pe reteta vanzarii de cafea si sandvisuri la pachet mizeaza si retelele Snack Attack si Gregory’s, motiv pentru care zonele preferate sunt cele „cu concentrari de birouri, zone centrale cu trafic intens si noduri de transport“, spune Cristian Mesaros, directorul general al Gregory’s Romania. Reteaua este formata acum din zece bistrouri sub marcile Gregory’s (specializata in sandvisuri, salate si patiserie) si Coffeeright (specializata in cafele). Anul 2007 va aduce, conform planurilor companiei, cinci noi localuri, dintre care unul in sistem de franciza, acesta fiind si primul pas de extindere prin sistem de francizati.

 

Peisajul cafenelelor se aglomereaza, dar nu numai ca efect al intentiei companiilor prezente deja pe piata de a obtine amplasamente cat mai bune. La jumatatea anului, si Catalin Mahu, proprietarul lantului de restaurante La Mama, a intrat pe piata cafenelelor, prin deschiderea unui local in Bucuresti, sub numele de Cafepedia. El si-a exprimat intentia de a mai deschide inca cel putin patru-cinci cafenele, dintre care una pana la finele acestui an.

 

La „bal“ si-au anuntat, insa, prezenta si nume mari. Starbucks, cea mai mare retea din lume, cu peste 10.000 de unitati in 35 de tari si venituri de 6,4 miliarde de dolari in 2005, si-a anuntat intrarea in Romania in urmatoarea perioada. Un alt nume international, Gloria Jean’s Coffees, un lant american intrat pe piata in 2004, prin spatii inaugurate in cadrul mall-urilor, si-a declarat intentia de a deschide, pe termen lung, 20-30 de cafenele.

 

Cu toate acestea, ramane loc destul pe piata, spune Cristian Mesaros – lucru cu care este de acord si reprezentantul Turabo. El estimeaza ca numarul de cafenele ajunge, numai la nivelul Capitalei, la cateva sute. Dintre acestea insa, „cele ce au un cuvant de spus nu sunt mai multe de 20“, apreciaza Niculescu. In provincie, in schimb, situatia este cu totul alta, mai ales din cauza puterii mai scazute de cumparare.

 

Lanturile de cafenele nu ignora totusi nici piata din afara Bucurestiului. Cu atat mai mult cu cat iau nastere noi retele – cum este Redal -, iar numele deja prezente se afla in plin elan de ocupare a pozitiilor-cheie. Si aceasta pentru ca, pe spatii, cafenelele nu se lupta doar intre ele, ci si cu alte forme de retail, de la magazinele de imbracaminte si incaltaminte si pana la sucursalele bancilor. „In centrul orasului (Sibiu – n.r.), proprietarii de spatii prefera sa aiba drept chiriasi bancile in loc de cafenele“, spune reprezentantul Redal.

 

Prin urmare, spatiile din afara zonelor centrale sunt vizate ca o buna optiune de catre chiriasii care nu pot ridica pretentii la acestea. S-ar putea dovedi chiar o strategie castigatoare – necesara insa in tot cazul, asa cum s-a dovedit de ceva vreme si in cazul bancilor. Asa ca n-ar fi de mirare ca in viitorul apropiat, si la periferia oraselor chiriasii sa se dueleze pe spatii.