Ajungi la farmacie, farmacistul se uită lung la tine îţi dă ceva pentru moment şi te trimite la medicul de familie pentru un consult şi pentru o reţetă. Corect.
Ajungi la medicul de familie – i-ai uitat numărul de telefon, că doar ai trecut pe la el doar când te-ai înscris pe listă în urmă cu cine ştie câţi ani – şi descoperi în locul cabinetului medical un aprozar. Nimeni nu ţi-a spus, nimeni nu te-a anunţat. Nimeni nu te-a “plasat” altui medic de familie. “A plecat în Italia domnu’ ha-ha, acum vreo doi ani, asta e!”.
O problemă care trebuie să dureze o zi, maximum două, se transformă într-o problemă de o săptămână. În timpul ăsta cineva fierbe de draci la serviciu că nu eşti şi că trebuie să facă munca ta în locul tău, în vreme ce tu umbli ca nebunul după cineva să-ţi dea o reţetă.
Zilele trecute îmi explica cineva cum a făcut să-şi dea copilul la şcoala germană din Bucureşti. A minţit că are origini de german. De ce să-şi dea copilul la şcoala germană, de ce nu la cea din cartierul în care stă? Pentru că şcoala germană e bună şi vrea un viitor bun pentru copilul lui. Pentru că nu are încredere în şcoala de cartier. Pentru că profesorii buni au plecat. Şi pentru că în şcoala aia nu există profesor de german
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Leave a Reply