Valoarea lui „nu“, greutatea lui „da“

Nu-i asa ca, cel putin intr-un caz, s-au inselat? Nu, nu la Google…. „Dorin.com“ facea deja aproape 33.000 de dolari, ceea ce-i cu totul altceva. Dar ideea e alta: demersul colegilor mei de la publicatia unde numai numele, fara continut, ar face peste trei milioane de dolari (vorbesc de Ziarul Financiar…o fi mult? o fi putin? eu zic ca e putin) de a intocmi un clasament din punct de vedere al valorii companiilor romanesti este binevenit.

Nu atat pentru faptul ca lumea este obsedata de clasamente unde topurile incep cu „cel mai bine/prost imbracat“ si se termina cu cel al averilor. Pentru ca valoarea ofera stabilitate, incredere si forta. Cand e bine calculata si reala.

Saptamana trecuta m-am intalnit cu un tanar intreprinzator de un tip aparte. Nu a tintit sa se imbogateasca, dar a avut o idee, stia sa faca foarte bine un lucru si l-a dezvoltat pentru el, fara sa se gandeasca la o vanzare a companiei. Dar ideea si rezultatul muncii sale au placut unor americani si, dupa trei ani, a devenit milionar, fara ca acesta sa fie telul sau initial.

Mi-a facut placere sa vorbim, era dezinvolt, inca nemarcat de cele sase zerouri ce-i impodobesc contul. Si a zis o vorba inteleapta, printre multe altele: „…intr-o afacere trebuie sa stii sa spui «nu», romanii nu prea stiu sa faca asta si ar evita astfel o multime de situatii jenante“.

Corect. Si acesta este, intr-o ierarhie proprie, care n-ar primi, probabil, nota de trecere la examenul de economie, unul din considerentele de evaluare a unei afaceri. Sigur, expertii si investitorii vor fi avand instrumente mult mai interesante, formule complicate si algoritmi care cuantifica intr-o valoare finala cumulul de tehnica, inteligenta si pricepere dintr-o companie sau alta.

Dar as spune ca mai exista si alte criterii in afara de patrimoniu, profit, performante, cifra de afaceri, marca sau portofoliu de clienti. Cele mai la indemana ar fi momentul in care evaluezi o afacere, ingeniozitatea si inovatia pe care o propune o companie tanara, modul in care te priveste in ochi interlocutorul, spiritul de echipa si gradul de loialitate pe care sefii unei firme pot si stiu sa-l inspire.

Momentul….cine ar fi putut spune cat face un site unde utilizatorii de internet pot posta filme. In urma cu un an sau doi poate intra in categoria „dorin.ro“, astazi site-ul respectiv a fost pretuit de cei de la Google la 1,6 miliarde de dolari. Si Google in sine, care acum face miliarde bune, cum ar fi fost pretuit la inceputuri, cand insemna numai sase litere divers colorate si un camp de search?

„Nu“-ul acela pomenit mai sus poate insemna nu neputinta, ci realism si pragmatism, calitati care ar cantari mai mult, corect exaluate, decat entuziasmul grabit al unui „da“ spus pe negandite si care nu poate fi respectat.

Cat ar cantari intr-o evaluare un astfel de „nu“ sau un astfel de „da“? Chiar daca unii ar spune ca nu e recomandabil sa spui nu, pentru ca solutii exista totdeauna. Exista, dar rezultatul ar trebui sa fie mereu cel mai bun, nu? Da?

O sa ma repet putin, pentru ca am mai scris despre asta: exista o serie de calitati de care multe companii romanesti sunt constiente: misiune, valori, strategii, stil, responsabilitate, principii, cultura organizationala intr-un cuvant. Dar modul in care acestea au fost integrate si aplicate a fost, de multe ori, gresit: s-a preferat un sediu modern pentru increderea si credibilitatea pe care o confera, s-au inchegat grupuri de profesionisti care stiu meserie si pot asigura eficienta companiei, au devenit realitati concepte cum sunt team building sau comunicare sau responsabilitate sociala. Dar mai sunt multe detalii ce trebuie puse la punct, in special in josul ierarhiei – calitate, recompensare, cointeresare la nivel mai amplu, asigurarea loialitatii, cultivarea increderii.

Timpul, oamenii… ce mai trebuie? Ideea si perseverenta. In clasamentul ZF veti intalni nu numai companii cu vechime, aflate inca in proprietatea statului roman sau detinute de companii straine, ci si afaceri dezvoltate de la zero.

Acestea sunt cele mai scumpe, chiar daca regulile contabilicesti le plaseaza altfel. Pentru ca a construi un trust de presa de la zero (si da, spun asa tocmai pentru ca lucrez la unul de top) este cu totul altceva decat a scoate gaze din pamant si a dicta pretul pe piata.

O ultima idee: un loc in topul valorii este o onoare, dar presupune si o doza de apasare; poate ca daca as fi seful unei companii din energie, mi-ar fi un pic teama de cei pur si simplu energici, care vin din urma.