“La începutul anului II de facultate, înainte de Revoluţie, părinţii mei au murit într-un accident de maşină. Stând cu ei în terapie intensivă, la Spitalul Floreasca, mi-am dorit foarte mult să pot face pentru alţii ceea ce nu ştiam să fac pentru părinţii mei. Poate ăsta e motivul pentru am ajuns aici, unde, din păcate, zilnic mă confrunt cu astfel de cazuri”, mărturiseşte pentru gândul dr. Mioara Zamfir, unul dintre medicii Spitalului Universitar din Bucureşti.
Leave a Reply