“Nu mi-a vorbit de România. Nimic. Şi cu atât mai mult am vrut să fiu aici. Am ştiut că trebuie să fiu aici”, îmi va spune Anne Marie Rosemberg. Şoseaua spre Mangalia e ca o pictură de frunze coapte; maro, galben, verde pal. Un Georges Braque, inspirat, într-o zi însorită de noiembrie. Anne Marie Rosemberg s-a întors “acasă”, ca după o vacanţă în Franţa. “Exact aşa. Eu nu sunt un expat care să-mi spun: hai şi eu în România să văd cum e – o fi bine, o fi rău. Eu am venit acasă, pur şi simplu!”. În 2001, a venit prima oară şi i-a plăcut. În 2002, a cumpărat; în 2005, i-a dat drumul la treabă. Podgoria ei a înnobilat cinci hectare de pământ – defuncta fermă 5 a IAS-ului Mangalia -, în care a investit “decent”, spune ea. “Acum îmi pare rău… Aş fi putut cumpăra mai mult”, adaugă zâmbind.
Leave a Reply