Jarvis Cocker redivivus

Bine ati venit in lumea fricii! Frumoasa, nu-i asa? Fac prinsoare ca nici macar nu sunteti siguri ca vreti sa cititi in continuare, iar daca vreti, atunci sunt sigur ca va doriti ceva dragut si reconfortant, cum ar fi o anecdota scurta despre catelusi cu ochi mari si copilasi stirbi zambitori si plini de inghetata pe fata. Articolele care incep cu avertismente privitoare la „aceste vremuri tulburi“ ajung, de regula, sa trateze despre ceva banal ca, de exemplu, o noua marca de hartie igienica ultra moale, ca si cum amenintarea terorismului international le-ar da jurnalistilor de mana a doua libertatea de a scrie prostii menite sa te faca sa te simti bine, dar care-ti intorc stomacul pe dos si pe care nici un om sanatos la cap nu si-ar dori sa le citeasca. Deci, sa lamurim lucrurile. Istoria secolului XX a fost destul de „tulbure“. Holocaustul? Criza rachetelor din Cuba? Lovituri de stat sprijinite de CIA in tarile sud-americane? Destul de tulbure, dupa parerea mea. Lucrurile nu vor inceta sa fie „tulburi“ nici in viitorul apropiat. Ati face bine sa va impacati cu idea. Cel mai ingrijorator in acest moment este tocmai faptul ca lucrurile par deprimant de similare cu ceea ce au fost dintotdeauna. Slava Domnului atunci pentru Jarvis Cocker. Sunt sigur ca ati auzit de el – vocalistul cu aspect de insecta al unei trupe din anii ‘90 – Pulp. Ochelari cu rama de baga? Par neingrijit? Veste tricotate cum poarta bunicul? Va aduceti aminte de el? Bine. Un lucru extraordinar este insa faptul ca Jarvis a avut intotdeauna o constinta sociala. Cand Pulp au dat in cele din urma lovitura, mai intai cu hit-ul „Common People“ si apoi cu albumul „Different Class“, aceasta s-a datorat straniei lor capacitati de comentatori pe teme sociale. Tineri bogati care se dau drept saraci, prieteni din scoala care au crescut, fete prinse in capcana industriei sexului, pusti drogati si mari amatori de petreceri rave, nimic nu scapa privirii de otel a lui Cocker, care isi transforma observatiile intr-o imagine a vietii de la mijlocul anilor nouazeci.

Vestea buna e ca Jarvis revine dupa o scurta absenta. Pulp, o trupa care exista de peste un sfert de veac, a fost oarecum in hibernare. Dupa cateva proiecte secundare (printre care si suprarealistul „Relaxed Muscle“, un grup al carui element principal era Jarvis Cocker sub o gramada de machiaj, purtand un costum de schelet si pretinzand ca-l cheama „Darren Spooner“), solistul pare sa-si fi terminat primul album solo.

Gratie puterii Internetului, puteti asculta prima piesa gratis, pe pagina lui Jarvis de la Myspace. „Running The World“ este propria contributie a lui Jarvis la „aceste vremuri tulburi“. Verdictul? Nimic nu s-a schimbat, totul e la fel. Cum spune aceasta piesa minunata si plina de injuraturi: „The cunts are still running the world“. Daca nu stiti ce inseamna „cunt“, sa nu va intrebati mama, seful sau profesorul de la scoala. Va spun eu, e ceva vulgar. Jarvis are dreptate. Idiotii se afla inca la conducerea lumii.

Piesa suna ca Pulp la apogeu, cu un refren miscator ce te face sa canti si un sound pop, incluzand nu mai putin de 15 momente in care se injura (le-am numarat). O puteti descarca si de pe iTunes, ceea ce va sfatuiesc sa si faceti. Jarvis face ceea ce se pricepe cel mai bine sa faca, adica sa spuna lucrurilor pe nume si, oricat de suparat si deprimant ar suna subiectul piesei, el reprezinta mai mult o chemare la arme decat un suspin de resemnare. E minunata. Cum zicea si Jarvis pe pagina lui de web: „Fuck maturity. Fuck mellowing. Lets be unreasonable. Are you with me?“ Sigur ca da.           

In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu