Evolutia de poveste a certificatului verde este direct
proportionala cu miliardele de euro pe care investitorii le-au pus
la bataie pentru a capta energia regenerabila. Iar vestea este ca
boom-ul abia acum incepe. In bani, certificatele verzi primite de
investitorii in energie regenerabila in 2010 au insemnat 37 de
milioane de euro, mult peste valoarea de numai 1,2 milioane de euro
din 2006, iar anul acesta ar putea ajunge la circa 200 de milioane
de euro.
“Energia electrica produsa din surse regenerabile, care a fost
livrata in retelele electrice in anul 2010 si care a beneficiat de
schema de promovare prin certificatele verzi, a fost de 676.600
MWh, pentru care s-au emis tot atatea certificate verzi”, spun
reprezentantii Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul
Energiei (ANRE). Potrivit ANRE, valoarea medie de tranzactionare a
unui certificat a fost anul trecut de 232,36 de lei (circa 55 de
euro), ceea ce inseamna ca numai anul trecut valoarea
certificatelor verzi emise a fost de 37 de milioane de euro.
Daca in 2006 numai 6 companii primeau certificate verzi, in 2010
numarul acestora a crescut la 48. Sumele par mici acum raportate la
valoarea investitiilor anuntate, dar, in 2015, piata certificatelor
verzi numai pentru energie eoliana ar putea fi de un miliard de
euro.Certificatele verzi s-au transformat in cativa ani dintr-o
notiune abstracta in cel mai puternic magnet pentru atragerea
investitiilor straine in Romania, ele fiind de fapt motivul real
pentru care, din 2008 incoace, aproape lunar cate o companie, mai
mult sau mai putin cunoscuta sau legata de domeniul energiei,
anunta cate un proiect de energie verde.
Beneficiarii sistemului de promovare a producerii de energie din
surse regenerabile sunt producatorii de electricitate din surse
precum vant, soare, biomasa, puterea valurilor sau apa, prin
unitati puse in functiune incepand cu anul 2004. De atunci, orice
producator de energie verde primeste pentru fiecare MWh livrat in
sistem cate un certificat verde in contextul in care, fara aceasta
subventie, proiectele de acest tip nu sunt rentabile din cauza
costurilor foarte mari cu tehnologia.
Din 2008 insa, odata cu publicarea Legii 220, lucrurile au
devenit mai interesante pentru ca, teoretic, numarul de certificate
verzi a inceput sa varieze in functie de tehnologia utilizata.
Totodata, pretul pentru un certificat verde a fost stabilit in
intervalul 27-55 de euro (valori indexate anual cu indicele mediu
de inflatie calculat la nivelul UE 27).
Tot acest sistem a fost pus pe picioare in contextul in care
Romania, devenind membru al Uniunii Europene, s-a obligat ca in
2020 sa consume 24% din energie provenita din surse verzi, pentru a
reduce emisiile de dioxid de carbon. Fara aceasta obligatie,
proiectele de energie verde nu ar fi atras investitorii, ele fiind
mult mai scumpe si mult mai putin productive comparativ cu cele
conventionale.
In Romania, sistemul ales prin Legea 220 a fost cel al
certificatelor verzi alaturi de cote obligatorii de energie verde
pe care fiecare furnizor trebuie sa le livreze consumatorilor sai.
Practic, un producator de energie verde primeste din partea
Transelectrica un anumit numar de certificate pentru fiecare MWh
livrat. Mai departe, furnizorii cumpara aceste certificate verzi
pentru a ajunge la cota obligatorie de energie regenerabila pe care
trebuie s-o aiba in cosul livrat clientilor sai, altfel riscand
penalizari. Energia astfel combinata ajunge la consumatorul final,
dar cu un pret mai mare, pentru ca furnizorul sa-si acopere
cheltuielile cu certificatele verzi. Astfel, tot acest sistem de
sprijin este suportat tot de facturile platite de populatie si de
companii. Totodata, producatorii de energie verde au posibilitatea,
dincolo de certificate, de a vinde energia produsa si pe piata,
rotunjindu-si astfel veniturile.
Leave a Reply