Este evident ca la Kremlin s-au format doua tabere care lupta
pentru putere: una a presedintelui Medvedev si cealalta a
premierului Putin. Singura dilema este pe care o va alege pana la
urma Dmitri Medvedev.” Aforismele par cea mai putin failibila forma
de analiza politica in stare sa circumscrie necunoscutele care
inconjoara procesul succesiunii la Kremlin. Ca si in urma cu patru
ani, putini sunt cei ce cunosc planurile lui Vladimir Putin
referitoare la viitorul conducerii Rusiei. Era, spun multi
analisti, mult mai simplu de prezis acest viitor in 2009 sau chiar
in 2010: presedintele Dmitri Medvedev nu dadea semne ca ar dori sa
continue dupa actualul mandat, premierul Vladimir Putin dadea cu
adversarii de pamant si in afara arenei de judo, punea la respect
oligarhii si liderii clanurilor locale si amutea orice forma de
opozitie, iar rusii asteptau un nou scrutin care sa-l aduca tot pe
Putin la putere.
Ceva s-a defectat in acest angrenaj: Medvedev il contrazice tot
mai des pe premier, vantura un discurs prooccidental, anticoruptie,
tintind exact in imaginea gruparii Putin in randul opiniei publice
rusesti, ii elimina interpusii de la conducerea principalelor
companii de stat si afiseaza ostentativ jacheta cu insemnele de
“Comandant Suprem”, titulatura care ii da si puterea de a-l demite
pe premier. Va candida Medvedev in martie 2012 pentru un nou
mandat, de aceasta data de sase ani, potrivit modificarilor de anul
trecut ale Constitutiei? Raspunsul nu mai e acum atat de sigur
“nu”.
Nereformarea fundamentelor economiei si indepartarea
investitiilor straine prin birocratie si coruptie au facut ca rusii
sa nu resimta beneficiile preturilor dublate ale petrolului si ale
gazelor naturale, principalele atuuri economice ale Rusiei. Pe
langa inflatia in crestere, care a luat din veniturile reale,
profiturile rezultate din exploatarea resurselor naturale s-au
scurs fie in buzunarele clientelei actualei puteri, fie in
hatisurile birocratiei rusesti, devenita material didactic inca de
la primele scrieri de politologie moderna. Iar procentele
reprezentantilor puterii de la Moscova au inceput sa cada pe
masura, ajungand din ianuarie 2010 si pana luna trecuta de la o
majoritate calificata pana in marja de 50% pentru Medvedev, Putin
si partidul sau Rusia Unita, forta politica conducatoare.
Intre cei trei sus-amintiti, cei mai afectati sunt premierul
Vladimir Putin si partidul sau Rusia Unita. De la Dmitri Medvedev,
electoratul rus nu pare sa fi avut foarte mari asteptari, intrucat
rolul sau de marioneta a fost bine conturat de la inceput, de cand
i-a copiat stilul predecesorului sau pana la detalii ca mersul si
inflexiunile vocii. Desi scaderea lui in sondaje este in aceeasi
marja cu a lui Putin si a Rusiei Unite, Medvedev este considerat de
analisti ca avand o sansa mai buna de a recastiga increderea
alegatorilor datorita imaginii sale de lider neimplicat in jocuri
de culise si in managementul (defectuos) al economiei. Premierul
Putin, insa, nu mai beneficiaza de aceeasi clementa. Dupa cum
spunea si Charles Clover, seful biroului Financial Times de la
Moscova, “daca spui acum un banc cu Putin, lumea rade; in urma cu
trei-patru ani nu se intampla asa ceva”.
Leave a Reply