Arhipelagul administratiei

Am asistat in ultimii 10 ani (sau poate chiar mai multi) la
modul haotic in care s-a informatizat administratia publica
romaneasca. Pe vremea cand multe institute cu pretentii inca
foloseau sisteme de baze de date de gen Dbase pentru a-si gestiona
datele, intre specialisti discutam despre standarde publice de
interconectare, modalitati de migrare pe solutii moderne,
utilizarea de formate deschise in relatia dintre institutiile
statului si contribuabili si alte diverse subiecte cu privire la
informatizarea administratiei. Desigur, informal, din pasiune si
din exasperarea pe care ne-o provoca fiecare miscare gresita de
care luam cunostinta. Am vazut structuri de date oribile si
inconsistente provenind de la institutii care gestionau bugete
uriase si am constatat stupefiati ca institutii similare din judete
diferite nu puteau comunica intre ele.

Am trimis petitii si scrisori deschise, am publicat articole si
am participat la dezbateri publice, dar nu ne-a luat nimeni in
seama, iar guvernantii n-au parut prea interesati de ideile noastre
nastrusnice, ca de exemplu definirea unor scheme XML care sa
permita schimburi de date coerente intre cetateni si
administratie.

Rezultatul net este ca doar intre 2000 si 2008 s-au cheltuit 6
miliarde de euro pentru diverse sisteme informatice, pentru ca apoi
Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale sa constate
ca aceste sisteme sunt niste “insule informationale” care nu
comunica intre ele si, prin urmare, contin de multe ori aceleasi
informatii in variante diferite, cu greseli diferite. Consecintele
le vedem in fiecare zi. De pilda, aproape la fiecare interactiune
cu administratia publica ni se cer aceleasi date personale, care
sunt constiincios introduse de functionar in cate-o aplicatie, desi
ele exista in zeci de sisteme. Pe de alta parte, pentru nivelul
guvernamental este aproape imposibil sa obtina date actuale si
consolidate pe care sa-si bazeze deciziile.

Acestea erau conditiile in 2009, cand a fost lansat ceva ce se
numeste “e-Romania”. In acte se zice ca e o “Strategie Nationala”,
dar de regula i se spune portal. In mai 2010 dl. Toma Cimpeanu –
seful proiectului – explica intr-un interviu ca nu e vorba de un
site sau portal web, ci este o strategie prin care se consolideaza
“eforturile administratiei centrale si locale in vederea
interconectarii si interoperabilitatii sistemelor informatice”.
Eforturile par serioase, avand in vedere ca finantarea este de o
jumatate de miliard de euro in perioada 2010-2013 si se prevede
inca pe-atat in 2014-2017. Dar s-ar parea ca merita, avand in
vedere ca vom fi coplesiti cu 600 de servicii publice online pana
la sfarsitul lui 2013. Adica ne vom rezolva toate contactele cu
administratia din fata calculatorului, printr-o interfata unica si
prietenoasa. Dintre aceste servicii, 100 ar fi trebuit sa fie
functionale inca de anul trecut. Dar o vizita la portalul web ne
arata o pagina statica din care aflam ca “site-ul este in
lucru”.

N-am avut niciodata incredere in acest soi de proiecte
gigantice. Imi par sortite din start esecului, pentru simplul motiv
ca pana sa inceapa implementarea, se schimba conditiile. Se schimba
legislatia, se schimba tehnologia, se schimba guvernele – asa ca
toata analiza trebuie revizuita, la nesfarsit.

O politica a pasilor mici ar fi mult mai realista si mai
productiva. N-am nevoie de 100 de servicii deodata, m-as multumi cu
cate unul nou in fiecare luna. S-ar fi putut porni cu lucruri
simple, cum ar fi de pilda publicarea diferitelor nomenclatoare,
cataloage si codificari, in formate utilizabile in sistemele de
calcul din companii sau institutii. Se puteau adauga apoi servicii
web publice care sa furnizeze modificarile survenite si multe alte
lucruri marunte, dar utile. Un exemplu este codificarea SIRUTA,
care cuprinde toate localitatile si structura administrativa. Este
publicata pe situl Institutului National de Statistica, dar e
editia 2008, formatele disponibile sunt proprietare, nu
functioneaza ca serviciu web, iar ultima actualizare este din
ianuarie 2009 (nu-i sigur daca a codificarii sau a sitului).

Intr-un recent interviu televizat, ministrul Valerian Vreme ne
invita sa facem diferenta dintre portalul e-Romania (“un simplu
portal”) si interconectarea sistemelor din administratie,
contrazicandu-l flagrant pe seful de proiect. In timpul acesta se
finanteaza sisteme informatice pentru diverse administratii locale
si institutii centrale, despre care nu stim daca vor fi
compatibile. Standardele de interoperabilitate sunt in curs de
elaborare si vor fi finalizate la termen: “cat de curand”.