Dupa doi ani, Guvernul Boc a reusit un fapt extraordinar: a
reusit sa se incadreze in deficitul bugetar. Bravo. In acest
rastimp, oamenii fug din Romania pentru ca nu exista locuri de
munca, ingheata prin spitale si profesorii au ajuns paria in
societate.
Niciun program, niciun proiect de modernizare reala a societatii
nu apare. Ni se flutura niste legi ca ar fi startul revolutiei in
educatie, in salarizarea publica si in administratie. De legi are
nevoie Romania sau de dezvoltare? Pai in trei ani vin altii si
totul trebuie luat de la capat.
Primii oameni in stat clameaza cu megafonul ca statul sa iasa
din economie si joburile sa fie date pe rezultate, dar exemplele
din propria familie arata ca din pacate tot la stat sau prin
influenta gasesc slujbe pentru odrasle. De ce nu-si aplica lor mai
intai ce clameaza ca sa convinga oamenii ca acesta este drumul?
Cum de racnesc cel mai tare ca vor competitie cei aranjati de o
viata in posturi de stat sau care traiesc din contracte cu statul?
Cine ii poate crede cand ei au ajuns feudali in institutii de unde
nu dau nimanui socoteala nici cand esecul este urias, cand se
constata ca rezervele sunt epuizate si sunt necesare imprumuturi de
zeci de miliarde de euro pentru simpla supravietuire? Iar daca nu
sunt slujbe la stat, sunt contracte incheiate de stat cu firme care
sunt ale bunicilor, verilor sau nepotilor. Demagogia este la
maxim.
Ii vezi la ore tarzii cum se intrunesc in subsoluri de
restaurante, in separeuri inecate de fum – haitele de partid.
Haitele de partid devoreaza tot. S-au constituit in retele. Sunt
firme care castiga contracte numai la o singura primarie. 99% din
cifra de afaceri a unei firme constituie o treime sau jumatate din
toate cheltuielile facute de o primarie intr-un an. Ce dovada mai
buna trebuie pentru a arata cum se arunca banii publici cu
lopata?
Ziarul Financiar a scris, a prezentat pe prima pagina doua
astfel exemple. Urmarea? Niciuna. Exact ca inainte de ’89, una se
vorbeste in seminarii si la televizor, alta in subteranele
politicii. La 1.200 de euro salariu de ministru, traieste cineva
din salariu in administratia publica? Pe cine pacalim? Ii tot dam
inainte cu modernizarea, dar cand ii vezi cum pun la cale
contractele, cum maresc plafoanele sub care sa nu se mai organizeze
licitatii publice, e clar ca sistemul e construit in asa fel incat
sa fie pradat.
Jaful este sistematizat si porneste de la varf. Romania a avut
la dispozitie bugete de cheltuieli de 200 miliarde de euro in
ultimii cinci ani. 200 miliarde de euro. De doua ori produsul
intern brut anual. Rezultatul? Datoria publica a crescut de la 12
miliarde de euro la 40 de miliarde de euro in aceeasi perioada.
Aici e marea drama – risipa sistematica. Zeci de mii de functionari
ai statului castiga in continuare mai mult decat presedintele
Romaniei, retelele stiu unde si cand trebuie sa se aseze pentru
contracte si salarii care nu au nicio legatura cu austeritatea. Pe
de o parte clameaza transparenta, pe de alta parte vin cu gasca, ca
un stol de vulturi cand miros prada, oriunde isi gaseste unul o
pozitie. Concursuri de angajare transparente?
In 1997, la cateva luni dupa ce fusese numit presedinte, Emil
Constantinescu il numea in functia de consilier pe fiul unui alt
consilier. La criticile presei, a raspuns: “Popularitatea pe care o
am imi permite sa fac aceasta angajare”. A fost inceputul
sfarsitului. Nu putea convinge reforma facuta de reformisti care
clamau restructurarea doar pentru altii, iar cand s-au vazut la
putere si-au adus pana si nepotii la comanda. Ca si acum, gasti, nu
competenta.
500 milioane de euro a avut la dispozitie Ministerul Dezvoltarii
anul trecut, iar Ministerul Transporturilor 2 miliarde de euro.
Unde sunt banii? Ce s-a ales de ei? Un bazin de inot costa 1 milion
de euro. Puteau fi facute 500. A fost vreunul terminat in 2010 ?
Nu. Sunt vreo 15 in executie si nu au fost terminate pentru ca… nu
sunt bani. Nu sunt bani, auzi, a avut la dispozitie 500 milioane de
euro si nu sunt bani. Un kilometru de autostrada costa 5 milioane
de euro la ses. Cu 2 miliarde de euro se puteau face 400 de km.
Cati s-au terminat? 13 km. 2 miliarde de euro pentru 13 km de
autostrada si cateva zeci de kilometri de centuri ocolitoare.
Pai unde mergem in ritmul asta ? Si daca vom avea bugetul
Frantei de 400 miliarde de euro, de 10 ori mai mare decat al
Romaniei, tot praful o sa se aleaga. Unde sunt banii? In conturi in
Elvetia, unde sa fie? Cand in loc sa coste o lucrare 1 leu costa
10, poate sa se imprumute Romania si cu 100 miliarde de euro, ca
banii se vor duce toti acolo. Osificarea structurilor de putere in
jurul unor clanuri, inghetul revoltei tinerilor de 20 de ani lasati
prada etnobotanicelor, lipsa de orizont in mediul rural lasat fara
nicio perspectiva decat munca in strainatate – sunt cele mai mari
pericole pentru Romania acestor ani. Din pacate, nu ne va
transforma singura aderarea la UE economia si societatea asa cum au
crezut multi. Si nici macar intrarea in zona euro. Sunt tinte
false, ambalaje pentru vise. Puneti cartile pe masa si jucati
realitatea, nu fantome. Altfel se va razbuna.
Leave a Reply