Calcaiul lui Ahile

Viteazul erou grec avea un punct slab: calcaiul. Si voinicul Samson era vulnerabil intr-un loc, care nu interesa nici curajul, nici muschii: la frizura. Oamenii cu bani au, ca toti semenii, numai doua picioare, dar multi par sa aiba mai multe calcaie. Un comerciant din Barlad a fost prostit de niste escroci din Bucuresti intr-un chip care arata unde sunt foarte vulnerabili imbogatitii peste noapte: la vanitate.

Din 1990 incoace, o mana de smecheri a pus la punct o afacere internationala cu falsuri Brancusi. Nu trebuie sa fii din cale afara de istet ca sa inseli o lume intreaga. Trebuie doar sa mergi direct la cei convinsi ca, avand parale si pricepandu-se la comert, au automat si alte talente. Destept in tranzactiile cu grau, negustorul din Barlad a platit, cu 10 miliarde de lei, doua oribile contrafaceri Brancusi, convins ca a castigat usor cateva sute de miliarde. Nu e singurul roman care crede ca banii inseamna si un cumul de noi competente, ca scurteaza toate drumurile, ca un buzunar plin poate sa compenseze ce nu a invatat, ce nu cunoaste si ce nu o sa priceapa niciodata. Circumspect la raportul pret-calitate, cand cumpara un frigider sau chiar un pix, boierul de provincie e foarte larg la mana cand e gadilat la vanitate. Cum sa nu aiba el si niste capodopere de Brancusi, langa capetele turcesti cu Rapirea din Serai, cand toti ai lui il asigura ca e invingatorul perfect?

De fapt, micul nabab nu opere de arta umbla sa cumpere, ci blazon. Or, ce blazon e la indemana oricui are destui bani, daca nu o lucrare de arta cu o semnatura faimoasa? Grigorescu a pictat cu totul vreo 4.000 de tablouri, dintre care numai in noile colectii particulare se gasesc vreo 10.000. Un astfel de finantist, care s-a umplut de valuta importand cateva vagoane cu guma de mestecat iesita din garantie si vanzandu-le in Romania la pret de delicatesuri, a cumparat, cu numai 2.000 de dolari, „un Grigorescu ieftin“. Dupa ce m-a momit cu 5 dolari ca sa-i fiu consilier in achizitiile de arta, in sensul ca ar fi trebuit nu sa-l invat ce merita a fi colectionat, ci sa-i confirm cu entuziasm de valet toate neroziile, m-a lamurit ce asteapta el de la un blazon cu Grigoresti. „Pentru mine, la 2.000 de dolari – mi-a spus el – e suficient de Grigorescu“. Si omul a avut dreptate, intrucat, in scurta vreme, a revandut facatura unui vanitos si mai mare, pentru care Falsul Grigorescu era „suficient de Grigorescu“ la 15.000 de dolari.

Piata operei de arta e inundata de falsuri, deoarece numarul celor care vor sa-si inmulteasca banii investind in capodopere- chilipir, e foarte mare. Existand cerere, existand atata exces de vanitate, e normal ca si numarul calcaielor sa fie in crestere. Poate sa para ciudat, dar si aici culpabil nu e atat escrocul care cere, cat vanitosul care plateste cu ochii inchisi, doar pentru ca i se unge cu lauda persoana mai mult decat ar fi cazul.