Cum sa imprumuti speranta

Ei bine, nu ne aflam in fata unor draft-uri de scenariu pentru telenovele, ci privim in ochi o realitate (e drept, cu aer de fictiune, datorita finalurilor fericite pe care le avanseaza) care castiga tot mai mult teren pe toate meridianele (sarace) ale lumii. Toate femeile evocate mai sus au recurs la microcredite, adica la niste imprumuturi de sume modeste, din partea unor organisme specializate, astfel incat sa-si poata depasi conditia si ameliora traiul zilnic.

Cartea care le povesteste aventurile se numeste „Portrete de microintreprinzatori“ si aduna si alte zeci de istorii despre mici negutatori, crescatori de vite sau agricultori din Asia, Africa sau America Latina. Volumul, ilustrat cu niste superbe fotografii (ample, rafinat puse in pagina si, in consecinta, usor incongruente in raport nu atat cu subiectul pe care il nareaza, cat cu publicul care ar trebui sa beneficieze de tezaurul de informatii pe care il contine), a fost realizat sub egida PlaNet Finance, are o prefata de Jacques Attali (intre altele, presedinte al organizatiei PF) si a fost documentat si redactat de catre Muhammad Yunus, un soi de Messia al celor multi si umili, intemeietorul uneia dintre cele mai originale banci din lume, Grameen Bank.

La drept vorbind, tot asa cum, in Noul Testament, Lazar, nuntasii din Caana, orbii tamaduiti sau discipolii indestulati cu cinci paini si doi pesti sunt doar beneficiarii unor miracole, iar nu personajele principale, tot asa subiectul cartii la care ne referim este chiar aceasta banca, institutia miraculoasa care a schimbat vietile personajelor feminine sus-amintite.

Nascut in 1940 intr-o familie cu 9 copii, in Bengalul occidental, Muhammad Yunus reuseste, gratie unei cariere scolare glorioase, sa-si dea doctoratul in SUA si sa devina profesor de economie la Universitatea din Colorado. In 1971, cand Bangladeshul s-a separat de Pakistan si si-a capatat independenta, tanarul universitar se hotaraste sa se intoarca acasa si devine profesor in cadrul departamentului de economie al Universitatii din Chittagong. La trei ani dupa ce fiul (deloc risipitor) s-a intors, o foamete cumplita se abate asupra tarii sale, omorand circa 1,5 milioane de oameni. Sumbrul eveniment avea sa-i schimbe viata: „lumea se sfarsea de foame pe strada, iar eu continuam sa predau teorii economice docte si elegante. Am priceput ca a sta in clasa era o forma de aroganta, asa incat am inceput sa studiez pe teren“. Se duce in satul Jobra, localitate vecina cu universitatea la care preda, si incepe sa discute cu localnicii. Isi da repede seama ca numeroase femei sunt victimele unei cerc vicios din raza otravita a caruia nu izbutesc cu nici un chip sa scape. Considerate insolvabile de catre bancile traditionale, ele se vad silite sa se adreseze unor camatari care, in genere, le imprumutau circa 60 de thakas (1 euro), ca sa cumpere dimineata niste produse de pe urma vanzarii carora sa recupereze 80 de thakas, suma din care, seara, sa poata returna 70 camatarului.

Muhammad isi da seama ca femeile sunt condamnate la mizerie din pricina pretului prohibitiv al capitalului. De aceea, se hotaraste sa imprumute cu 850 de thakas (din banii personali) un numar de 42 de femei, dintre cele mai sarace din Jobra. Aceste microimprumuturi s-au dovedit suficiente ca sa genereze un venit cotidian, sa le introduca intr-un ciclu economic (cumpararea unei gaini si vanzarea de oua, de pilda) si sa dezlantuie o schimbare de mentalitate. Acest om care „a imprumutat speranta“ si care si-a focalizat cu precadere atentia pe problemele femeilor a inteles, inainte de orice, ca „poate avea incredere in cei saraci“ si ca acestia reprezinta un urias potential nefolosit. Poate parea un slogan emanat de o societate egalitarista sau comunizanta, dar iata ca nu reprezinta decat reteta unui succes pe care l-a priceput si asumat (mult mai tarziu, este drept) pana si Banca Mondiala. Pana atunci insa, s-au scurs ani trudnici, incarcati de incercari zadarnicite, mai ales, de lipsa de incredere a oamenilor in oameni.

Dupa ce a desfasurat eforturi de a convinge bancile locale sa-i aplice metoda, s-a hotarat sa-si edifice propria structura, multiplicand modelul din Jobra. Asa a luat nastere, in 1978, Grameen Bank (banca satului, in limba bengali), care s-a raspandit, la inceput, in 20, in 40 si apoi in 100 de sate ale districtului. Actualmente, banca este prezenta in 43.000 de sate din Bangladesh si a imprumutat echivalentul a 4 miliarde de euro clientilor, dintre care 94%, atentie!, sunt femei. Modelul a inceput sa fie exportat (tarile care il aplica sunt in numar de circa 45), iar la sfarsitul anului 2006 se asteapta ca numarul general al beneficiarilor sa fie in jur de 100 de milioane. Imprumuturi de 3.000 de rupii, 5.000 de nafkas sau de 1.000 de soli au schimbat destine si au conferit un sens planetar actiunilor lui Yunus. Ar mai trebui precizat ca banca sa poseda un indice de returnare a imprumutului mult mai mare decat in cazul institutiilor bancare traditionale si al creditelor clasice (97%), ca unul dintre cei mai mari admiratori ai lui Yunus este Bill Clinton si ca multe organizatii din varii colturi ale lumii il propun pe inventatorul termenului de microcredit pentru premiul Nobel, la sectiunea economie.       –

Editura Le Cherche Midi, Paris, 2006