Exista o legenda urbana, bazata pe o teorie emisa in 1926 de
economistul George Taylor, care stabileste o corelatie intre
lungimea fustelor femeilor si mersul economiei: creste economia,
fustele se scurteaza, iar atunci cand economia scade, fustele se
lungesc. Viziunea lui Taylor a fost periodic invocata, teoriei sale
fiindu-i aplicate, sau nu, ghilimele in functie de seriozitatea
celui care o folosea. In vara acestui an, un profesor si o studenta
de la Erasmus School of Economics, o cat se poate de importanta si
serioasa institutie de invatamant, s-au decis sa verifice teoria,
folosind imaginile publicate pe coperta unei reviste frantuzesti de
moda, publicatie care apare din 1921 si care, ciudat, nu a pierit
in epoca internetului, precum si cronologia crizelor emisa de
americanii de la National Bureau of Economic Research – NBER, un
soi de arbitru al crizelor economice.
Cei doi cercetatori au folosit o metodologie destul de
complicata si formulele de rigoare (ce inseamna de fapt o fusta
scurta? Si cand avem de-a face cu crestere sau cu scadere
economica?) si au obtinut un rezultat interesant: Taylor a avut
dreptate si lungimea fustelor creste atunci cand valoarea
actiunilor scade la bursa sau PIB se pravale. Dar exista un mic
amanunt: exista un decalaj de trei ani, in sensul ca daca masculii
speciei umane se mai bucura acum de oarece privelisti este pentru
ca in urma cu doi ani economia crestea. De la anul insa, gata.
Invoc teoriile lui Taylor numai pentru ca saptamana trecuta acelasi
NBER a anuntat ca recesiunea din Statele Unite, inceputa la finele
lui 2007, s-a incheiat oficial in vara anului trecut. Anuntul a
fost salutat, in general, de un val de neincredere si de ironii si
chiar presedintele Barack Obama s-a simtit indemnat sa pomeneasca
de diferentele dintre cifrele oficiale si seci si milioanele de
oameni ramasi fara slujbe, averi si case. Ba chiar si Warren
Buffett a iesit la televizor si a tinut sa precizeze ca el
defineste recesiunea altfel decat NBER si ca pentru a iesi din
recesiune trebuie ca PIB pe cap de locuitor sa revina la nivelul
anterior crizei.
Personal, cred ca economistii de la NBER au citit rezultatele
studiului Taylor, s-au inspaimantat, au scos calendarele, au
socotit si au decis: fie ce-o fi, dar recesiunea s-a incheiat si
tivul fustei nu trebuie sa coboare sub genunchi.
Exista o natie in lumea asta care nu tine cont de lungimea
fustelor nici in gluma nici in serios. Daca e sa o privim sub
anumite aspecte, e jale: un sfert din populatie sub limita saraciei
si 40% analfabetism, precum si coruptie si birocratie. Cu toate
acestea, economic vorbind, India, pentru ca despre ea este vorba,
creste cu rate de opt procente pe an. De ce? Cum pot inflori
afacerile in saracie, analfabetism, coruptie si birocratie?
Pentru ca exista o elita educata si infrastructura de
comunicatii dinamica. Si nu numai atat: profesorul universitar
Arvind Subramanian crede ca deceniile de crestere economica au
facut antreprenoriatul respectabil in India si multi dintre indieni
s-au transformat, cautand permanent oportunitati de castig. In al
treilea rand, statele indiene au ince-put sa se concureze intre
ele, si cel mai recent exemplu este automobilul ieftin al celor de
la Tata Motors, Nano; proiectul fabricii producatoare, initial
amplasata in Bengalul de Vest, a fost mutat in mai deschis si
primitorul Gujarat, dupa o serie de amanari tipic birocratice.
Sa nu ne amagim: exista mai multe asemanari intre Romania de
astazi si India asa cum am descris-o initial, analfabeta si
corupta, decat intre noi si India cea dinamica si concurentiala.
Elita educata exista in Romania, dar implicarea acesteia in viata
societatii este destul de redusa. La noi antreprenoriatul nu este
respectat, iar oportunitatea de castig este mica invarteala.
Sa credem ca suntem o natie europeana si cultivata este o
iluzie, un mod de a trisa, tot asa cum NBER a luat niste numere,
le-a invartit si a decis ca recesiunea s-a terminat. Argumentele
logice, corecte, bine-intentionate nu mai au nicio valoare nici in
fata Guvernului, nici in fata romanilor simpli. In lipsa unui
miracol economic, fara investitii straine, fara atractivitate, fara
initiativa si antreprenoriat, fara creditare si fara relansarea
consumului, noul credit de la FMI inseamna doar ceva timp castigat
pana la marea noua taiere de cheltuieli si pensii.
Nu trisez deloc cand spun: fratilor, puneti osul la treaba daca
vreti fuste scurte.
Leave a Reply