Unde dai si unde crapa

Frecandu-si mainile de bucurie, pesedistii s-au grabit sa vanda pielea ursului din padure. Conflictul deschis din Alianta D.A. nu va sufla in panzele pleostite ale PSD, dupa cum lasa sa se inteleaga, increzator, Mircea Geoana. Dimpotriva.

 

PSD are astazi mai multe motive sa se teama pentru soarta sa electorala decat in momentul in care conflictele de la varful partidului atinsesera apogeul. Atunci, macar, exista o sansa – cea a unei sciziuni din care sa rezulte o factiune suficient de curata pentru a se putea plasa pe traiectoria unei social-democratii credibile, cu sanse de crestere in viitorul context european. Acum, si aceasta speranta pare spulberata.

 

„Nu-i bai“, isi va fi spus, ardeleneste, Vasile Dancu, strategul partidului, vazand ultimul conflict dintre PNL si PD declansat de scandalul din CNSAS si accentuat ulterior prin declaratiile fierbinti ale presedintelui Basescu. „De-acum, macar, stim un lucru sigur: Alianta, precum mortul, de la groapa nu se mai intoarce. In perioada urmatoare, atat liberalii, cat si pedistii vor incerca si mai abitir sa se repozitioneze in optiunile electorale, iar asta nu se poate traduce decat printr-un singur lucru: o perpetua galceava, o neintrerupta aratare cu degetul a celuilalt si, implicit, un guvern atarnat in pioneze. PSD-ului nu-i mai ramane decat sa se plaseze, strategic, pe linia de fractura si, la fel ca pe vremea CDR, sa astepte cresterea de la sine in sondaje in spatiul ramas liber prin distantarea celor doi.“

 

Calculul ar fi bun daca n-ar fi gresit. Politica din ziua de azi nu mai seamana cu cea de la mijlocul anilor ‘90, dupa cum nici fizica newtoniana nu mai seamana cu teoria stringurilor (corzilor) din fizica moderna. Pe vremea lui Newton, universul parea un sistem relativ simplu, tridimensional, in care marul cade, malaiet, cu o acceleratie egala cu masa inmultita cu o gravitatie de 9,82 metri pe secunda. Ce vremuri! De atunci, insa, universul s-a dovedit mai complex si mai parsiv decat isi imaginau mecanicistii. Descoperirea fortei electromagnetice, teoria relativitatii, formulele lui Lorenz, principiul de indeterminare al lui Heisenberg si, mai recent, teoria stringurilor au spulberat definitiv aceasta viziune simplista.

 

Asa si cu politica. Dupa cum in fizica moderna „omul care trece prin pereti“ a incetat a mai fi o fictiune, in politica de astazi, cand doi se cearta, nu mai castiga cu necesitate al treilea. Intelepciunea populara e pusa zilele acestea la grea incercare.

 

De aceea, nu ma refer acum la teoria clasica, conform careia dezamagitii se vor indrepta automat spre partidele populiste, gen PRM sau PNG. Desi nici acest fenomen nu trebuie minimalizat, impactul sau pentru PSD nu e chiar ingrijorator, aceste pierderi impartindu-se, relativ echilibrat, cu partidele aflate in prezent la putere. Pericolul cel mare vine acum din destramarea, in circumstante speciale, a Aliantei D.A.

 

Spre deosebire de scandalurile din perioada CDR, lipsite de prea multa noima, scandalul din Alianta a devenit unul foarte clar structurat, intre „corupti“ (PNL) si „securisti“ (PD).

 

Episodul CNSAS nu a facut decat sa intareasca aceste tuse (oricum deja prea groase pentru gustul meu, dar asta e – de gustibus non disputandum). In doar cateva zile, PD a reusit performanta de a-si pierde un segment important calitativ, daca nu cantitativ, din electorat: acei sustinatori „negri in cerul gurii“, ce refuza sa traiasca doar cu paine, incapatanandu-se sa ceara dreptate nu doar pentru nedreptatile de azi, ci si pentru cele de ieri; un electorat mai ciudat dupa toate definitiile, pe care nici Basescu si nici Boc nu par capabili a-l intelege; un electorat care nu va uita episodul Turianu cu una, cu doua, in ciuda giumbuslucurilor prezidentiale gen comisia coordonata de catre Vladimir Tismaneanu pentru stabilirea culpei comuniste.

 

De aici si pericolul pentru PSD. In clipa in care PD va realiza ca „nu mai are ce pierde“, ca acest electorat nu mai poate fi recastigat oricate eforturi de imagine ar mai face in acest sens, intregul sau discurs politic va suferi o modificare radicala. Ceea ce nu stie inca PSD au aflat-o puscasii marini la Okinawa de la japonezi si, ceva mai devreme, pe la Marasesti (sau Oituz?), soldatii nemti cand i-au surprins pe ai nostri in izmene: adversarul care nu mai are ce pierde e extrem de periculos. Surprins si el cu pantalonii pe vine, PD va deveni un partid extrem de periculos nu doar pentru PNL ci, mai ales, pentru PSD.

 

Renuntand la capacitarea elitelor, atat PD cat si presedintele Basescu vor focaliza cu precadere pe electoratul sensibil la mesajele populiste. Cu alte cuvinte, electora-tului PSD in varianta Iliescu, atat pe stil vechi, cat si pe stil nou.

 

Primele semne s-au vazut deja saptamana trecuta, cand (surpriza!) atat Boc cat si Basescu au accentuat ideea unei „agende reale a populatiei“: pensii, medicamente, inundatii etc. Mesajul subliminal e limpede: exista o agenda „reala“, care tine de foame, si una inchipuita, care are de-a face cu nostalgicii depasiti de timp (partea interesanta fiind ca o parte din acei nostalgici care l-au huiduit pe Basescu saptamana trecuta sa aiba doar vreo douazeci de ani – v-am avertizat ca vorbim aici despre un electorat atipic). Adevarul, precum dragostea, crede presedintele, trece pentru toata lumea mai intai prin stomac.

 

In 2004, mesajul subliminal al PSD a fost ceva de genul: „vom fi fiind noi corupti, dar la guvernare ne-am dovedit eficienti“. Viitorul mesaj PD va fi usurel modificat: „vom fi fiind noi «securisti», dar macar nu suntem «corupti», iar la guvernare ne-am dovedit mai eficienti“. Sincer, ma indoiesc ca electoratul PSD va fi capabil sa discearna asemenea nuante si ca va rezista, prin urmare, cantecelor de sirena lansate de catre PD.

 

Prin urmare, batalia electorala ce va urma are toate sansele sa fie una „triangulata“ intre PNL, PD si PSD. Scapa cine poate. Pohta ce-am pohtit.

 

P.S.: Ca material didactic, le recomand tuturor strategilor de imagine ale celor trei partide o revizionare a clasicului western „Bunul, Raul si Uratul“ la care faceam referire in urma cu doar cateva saptamani. Pentru a le mentine curiozitatea treaza, le spun doar atat: in ciuda aparentelor si a suspansului, lupta n-a fost intru totul „dreapta“.