Castelele din Romania ilustreaza perfect expresia marire si decadere, caci, din capodopere ale arhitecturii nobile, au ajuns sedii de CAP, spitale sau orfelinate. La inceputuri au fost doar fortarete ridicate in calea invaziilor sau atacurilor nobililor din vecinatate. Au devenit in scurt timp temple inchinate luxului, iar la balurile organizate in saloanelor lor, crema aristocratiei punea la cale jocurile politice ale marilor regate. Regi si regine, cavaleri ai Mesei Rotunde au construit in preajma lor mituri si legende ce s-au pastrat printre iesirile subterane si usile secrete ale bibliotecilor. Au fost o sursa de inspiratie pentru mari artisti precum Leonardo da Vinci sau Molière, dar, mai ales, un motiv de invidie sau chiar de razboi. Astazi insa, castelele nu mai sunt decat o adevarata lectie de istorie. Doar doar o scanteie din ceea ce a fost cu secole in urma cand lorzii, contii si baronii isi traiau viata in cautarea eroismului si aventurii. Parfumul si povestile lor nemuritoare au reusit insa sa dea nastere unei obsesii pentru castele si sa formeze dorinta mai mult sau mai putin marturisita a omului modern de a fi castelan macar pentru o zi. Castelele romanilor n-au timp insa de povesti, traind o noua aventura in vremurile noastre, spune Iosef Kovacs, arhitect in cadrul Institutului National al Monumentelor Istorice. Majoritatea risca – in timp ce proprietarii lor isi duc bataliile prin tribunale – sa aiba soarta pe care hoarde de cotropitori n-au reusit sa le-o pecetluiasca: sa dispara pentru totdeauna. In locurile unde altadata ieseau la plimbare curteni, astazi pasc, la umbra unor ziduri, care nu se stie pana cand vor ramane in picioare, animalele satenilor din imprejurimi. Din paturile unde dormeau capete incoronate scrumul s-a ales. Geamurile sunt sparte, multor obiecte de valoare li s-a pierdut urma. Spre deosebire de castelele Frantei, unde mobilierul a fost conservat integral, in cele romanesti au disparut pana si usile. Grija comunistilor de a le pierde identitatea, transformandu-le in sedii CAP, scoli de tractoristi – sau intr-un spital de boli psihice, cum a ajuns in 1957 castelul din Transilvania al familiei Banffy – au facut ca procesul de recuperare sau reconsolidare sa fie daca nu imposibil, extrem de scump pentru autoritati. In plus, cum majoritatea castelelor au fost revendicate, nimeni nu se mai poate implica in reconsolidarea lor pana ce justitia nu ia o decizie, explica Kovacs. Pana si celebritatea Castelului Bran a fost, pana nu de mult, data de asocierea cu mitul lui Dracula pe de o parte si de lipsa toaletelor pe de alta parte. Poate parea derizoriu acest ultim amanunt, dar nu e de neglijat, daca ne gandim ca din castelul Bran, se spune, s-au furat obiecte tocmai in timp ce supraveghetorii de sala erau in padure pentru a-si rezolva problemele. Asta se intampla acum cativa ani, insa. Totul are astazi un nou aer, se incearca repunerea istoriei in drepturi iar aura de legenda incepe sa se subtieze. Dar Branul e, pe langa Peles, una dintre putinele exceptii, majoritatea acestor bogatii arhitecturale si istorice fiind pe duca, iar nemurirea lor, pusa sub semnul intrebarii mai mult ca oriunde in alta parte, sesizeaza arhitectul. Singura sansa ramane initiativa privata, spune Kovacs. Insa romanii nu se inghesuie, insa, sa se mute la castel. Costurile mari ale unei restaurari sau pur si simplu necunoasterea valorii unor asemenea monumente istorice si a faptului ca pot fi o sursa de profit i-a indepartat pana acum pe cei care ar fi capabili sa schimbe soarta unui castel abandonat. In aceasta situatie se afla si castelul din Botesti, de langa Zlatna, cunoscut mai degraba pentru stricaciunile pe care le-a suferit in timpul filmarilor peliculei Noi, cei din linia intai. Pentru ca nu a avut la dispozitie 4 miliarde de lei, suma minima necesara lucrarilor de restaurare, Consiliul judetean Alba l-a scos la inceputul anului la licitatie, dar fara succes, castelul neatragand nici un cumparator. Mai norocos a fost Castelul Plesa, aflat la aproximativ 65 km de Drobeta-Turnu Severin, in comuna Obarsia de Camp. Primarul comunei spune ca mosierul Gheorghe Plesa a inceput sa ridice castelul la 1885 pentru a-si impresiona logodnica cu care traia la Paris. Ca sa se lase convinsa sa-l urmeze in locurile sale natale, logodnica mosierului i-a cerut sa-i construiasca un castel pe care sa il acopere cu monede de aur, povesteste primarul. La sfarsitul lucrarilor, castelul nu a fost acoperit cu bani, dar avea prima centrala termica din Romania. Centrala n-a induplecat-o insa pe logodnica mosierului, care nu s-a dezlipit de Paris. Peste 120 de ani, un alt strain, Michel Capellini, om de afaceri belgian, s-a lasat convins sa vina in Romania de povestea si frumusetea castelului. La inceputul anului, Capellini a primit castelul pe o perioada de 49 de ani, doar in urma angajamentului ca va investi in renovare si consolidare. Lucruri de care belgianul a inceput deja sa se ocupe. In plus, planuieste sa construiasca aici unul dintre cele mai mari terenuri de golf din Europa. E o problema de promovare la nivel national, spune Nicolae Cerisor, directorul Castelului Corvinestilor. Doua panouri publicitare amplasate pe autostrada pot face minuni. Daca numarul celor care au vizitat castelul in 2003 era sub 25.000, anul acesta dupa amplasarea panourilor, locul in care s-a filmat Vlad a atras peste 65.000 de persoane. Astfel, Corvinestiul se poate lauda ca unul dintre putinele muzee din tara care supravietuieste din venituri proprii. Mai mult, e si singurul castel din Romania in capela caruia se oficiaza de anul acesta slujbe religioase, iar tinerii isi pot lega destinele intr-o atmosfera cunoscuta doar printilor. Dar si acest lucru se intampla numai vara, deoarece la Corvinesti e locul unde iarna pana si fantomele ingheata de frig. Romania are o colectie impresionanta de 1.300 castele, palate si conace. Restaurate si ingrijite, o mare parte dintre ele si-ar putea recapata stralucirea de altadata. Pentru asta, nu e nevoie ca romanii sa invete sa traiasca ca regii.
Leave a Reply