Acel 11 septembrie al Rusiei

Situatia din teren e insa departe de a-i confirma insa optimismul, atata vreme cat nu trece saptamana fara stiri despre atentate, dejucate sau nu, ori despre agitatii separatiste, si aceasta nu numai in Cecenia, ci in tot Caucazul de Nord. O astfel de indulcire a politicii de mana forte a Kremlinului, precum cea anuntata acum de Putin, nu se poate explica, deci, decat prin dorinta conducerii de la Moscova de a evita repetarea in aceste republici a unui scenariu gen Georgia sau Ucraina (sau poate Republica Moldova), unde in locul unui lider plantat de Rusia sa ajunga la putere un presedinte cu veleitati de independenta.

Pe de alta parte, Kremlinul se confrunta cu urmarile tragediei din septembrie din Osetia, unde teroristii ceceni au rapit si au provocat moartea a peste 300 de copii. Lunile care au urmat dupa evenimentele de la Beslan au sporit tensiunile interetnice in Caucaz, familiile si comunitatile afectate incercand sa razbune singure moartea copiilor din Osetia. In aceste conditii, perpetuarea in zona a prezentei militare de la centru, care inseamna numai in Cecenia cam 80.000 de militari ramasi acolo din 1999, n-ar fi putut decat sa creasca incordarea.

Unde s-a revansat insa liderul de la Kremlin a fost insa in plan politic, atata vreme cat tragedia de la Beslan i-a oferit un pretext excelent de a-si consolida autoritatea. Cuvantul de ordine oficial a fost ca tragedia din Osetia reprezinta un 11 septembrie al Rusiei (de altfel, oficialii rusi au sugerat ca vinovati de masacru sunt militantii Al-Qaida) si, ca atare, politica autoritatilor ruse in materie de securitate interna trebuie schimbata in aceeasi masura in care momentul 11 septembrie 2001 a schimbat politica SUA. Putin a procedat, deci, la cea mai radicala schimbare a sistemului politic rusesc din ultimul deceniu.

La nivelul puterii executive, seful statului rus a propus ca presedintii si guvernatorii regionali sa nu mai fie alesi prin vot direct, ci aprobati de parlamentele regionale, la recomandarea Presedintiei. La nivelul puterii legislative, membrii Dumei de Stat vor fi alesi exclusiv pe baza listelor de partid, spre deosebire de vechiul sistem, in care jumatate din membrii Dumei erau alesi in circumscriptii, prin vot direct. Generalizarea sistemului de vot proportional a fost justificata prin ideea ca aceasta „va intari partidele si va spori responsabilitatea lor fata de alegatori“. Adica va elimina posibilitatea ca eventualii deputati cu vederi opuse Kremlinului sa blocheze la vot vreo initiativa a acestuia.

Statele Unite au reactionat destul de prompt la aceste masuri autoritare: presedintele Bush s-a declarat ingrijorat ca schimbarile politice propuse de Putin vor submina democratia si ca nu aceasta este calea corecta de lupta cu dusmanii democratiei, respectiv cu teroristii. Numai ca, argumentand ca si Rusia are de luptat impotriva Al-Qaida, ca si Statele Unite, Vladimir Putin a inchis calea protestelor din partea comunitatii internationale: atata vreme cat Administratia Bush insasi incearca sa-si tina aproape propriii aliati in lupta impotriva Al-Qaida, SUA nu au cum sa dezavueze eforturile Rusiei de a combate acelasi inamic.

Intr-adevar, atunci cand ministrul rus de externe, Serghei Ivanov, a proclamat ca Rusia isi rezerva dreptul de a organiza atacuri preventive impotriva teroristilor, oriunde in lume ar fi ei si fara a avertiza pe nimeni, replica secretarului american al apararii, Donald Rumsfeld, a sunat mai mult a recunostinta ca SUA nu mai sunt singura tara din lume adepta a politicii „loviturilor preventive“. Ca Putin a inteles bine genul de toleranta pe care a obtinut-o politica sa din partea Americii o dovedeste faptul ca, in ajunul alegerilor din SUA din 3 noiembrie, Putin a sarit in ajutorul lui George W. Bush, afirmand ca o infrangere a acestuia in fata lui John Kerry ar fi o victorie a teroristilor.