Stiinta deprimanta“

In volumul „Idei noi de la economisti morti“, Todd G. Buchholz sintetizeaza, cu umor si optimism, cele mai semnificative teorii din istoria economiei

Stiinta deprimanta“ este sintagma prin care Thomas Carlyle, renumitul filosof si eseist englez al secolului XIX, incerca sa defineasca stiinta economica. Insulta spiritualului britanic a fost adoptata de catre multi altii (ganditori de profesie sau profani) si isi continua cariera, din pricina ariditatii domeniului economic si a excesului de tehnicitate a discursului ecomistilor. 

Poate acesta este principalul motiv pentru care Todd G. Buchholz (economist de prestigiu international, actual consilier la ABC News precum si la cateva dintre cele mai importante fonduri de investitii americane, fost director de politica economica la Casa Alba si redactor al revistei Worth) a ales sa faca, in volumul sau „Idei noi de la economisti morti“, o sinteza a celor mai semnificative sisteme teoretice ale istoriei economiei (de sorginte anglo-saxona) intr-un limbaj plastic, plin de umor si ironie fina, despovarat de clasicele speculatii abstracte si neatractive. Cu toate acestea, perspectiva sa a luat nastere nu doar din nevoia de a prezenta accesibil un domeniu aparent „interzis“, ci si din premisa potrivit careia istoria economiei a fost si este insuficient valorizata in cadrul disciplinelor economice. Acum, la inceputul mileniului III, intr-o era a rapiditatii si eficacitatii, pare destul de dificil sa asimilezi rafturi intregi de opere ale unor indivizi morti de cand lumea. 

Istoria gandirii economice nu este insa doar o disciplina harazita soarecilor de biblioteca, eruditilor care-si tocesc coatele prin salile de lectura. In primul rand, pentru ca perioada de interes nu trebuie sa dateze de acum cinci secole si, in al doilea, pentru ca ideile „celor vechi“ pot fi interpretate prin prisma metodelor celor mai recente. In acest fel, devine posibila redescoperirea unor idei originale care au fost trecute cu vederea sau care au fost interpretate eronat. In plus, este posibil sa revenim asupra filosofiei  autorilor studiati si sa anihilam interpretarile lipsite de onestitate ale operei lor, facute cu vadit interes politic. Nu in ultimul rand, putem corecta derapajele economice (de la capitalismul de cumetrie al Rusiei de dupa 1990, pana la economia „gogoasa“ a Japoniei ultimilor ani) invatand din greselile precursorilor.  

Buchholtz, asa cum titlul cartii sale o sugereaza, incearca sa arate modul in care dezbaterile economice actuale  trimit la niste idei dezvoltate de economisti care nu mai se afla langa noi ca sa le poata sustine. Ii intalnim aici pe Adam Smith, pe Ricardo, pe Marx, pe Malthus, pe J.M. Keynes, pe monetaristi, scoala Public Choice sau pe cea a anticipatiilor rationale. Despre fiecare aflam detalii biografice sau de context socio-politic (de cele mai multe ori amuzante) care dezvaluie in ce masura experientele personale le-au influentat gandirea si le-au modelat teoriile. 

Un volum plin de informatii originale, animat de un remarcabil spirit de sinteza, care ii va atrage si pe nespecialisti si ii va convinge sa persevereze in studiul unui domeniu care le parea strain. Asa cum spune Lawrence H. Summers, profesor la Universitatea Harvard, „daca cititi o carte de economie anul acesta, cititi-o pe aceasta!“

Todd G. Buchholz, Idei noi de la economisti morti,  Editura Andreco Educational, Bucuresti, 2004

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *