Zarurile electorale inca nu au fost aruncate

Folosind metode de analiza statistica pe diferite tari si numeroase alegeri, autorul ajunge la o concluzie surprinzatoare: chiar si in Statele Unite, recunoscute pentru procentajul redus al asa-numitului „electorat volatil“, 8% dintre alegatori isi schimba optiunea in ultimele 30 de zile de campanie. Iar in unele tari europene sau „europenizate“, precum Olanda sau Canada, procentul acestora ajunge la 18-19%. Ca sa nu mai spunem ca intre 7 si 10 procente se razgandesc chiar in preziua alegerilor. Iar calculul nici macar nu ii ia in considerare pe cei nehotarati cu o luna inaintea scrutinului.

Spatiu de manevra in aceste saptamani este, prin urmare, berechet. Decisive, de acum inainte, raman capacitatea de reactie rapida, mentinerea initiativei si canalele de comunicare cu electoratul. Iar toate acestea pot fi rezumate sub o unica sintagma – batalia pentru imagine. Discutiile de substanta, pe probleme de fond – cate au fost, daca au fost – si-au trait traiul si si-au mancat malaiul. E timpul persuasiunii ce scurtcircuiteaza, in buna masura, creierul si, din acest punct de vedere, nici o arma nu este mai eficienta decat televiziunea. De aici si importanta deosebita, acordata de staffurile de campanie videoclipurilor si, mai cu seama, dezbaterilor televizate.

Pericole pandesc, insa, si aici, destule, la tot pasul. Primul, evitat momentan doar din motive de deces „natural“, a fost cel al excesului. In urma cu doua-trei saptamani, Uniunea PSDaPUR si Alianta D.A. se intreceau in declaratii care mai de care mai vitejesti, provocandu-se reciproc la dezbateri „zilnice“. Si asta, inaintea inceperii oficiale a campaniei electorale. O asemenea strategie nu-i poate avantaja decat pe cei care, in realitate, se tem de asemenea confruntari. O stiu pana si copiii: nu poti manca inghetata de ciocolata de trei ori pe zi fara sa te doara burta. La fel, nu poti asalta electoratul cu dezbateri zilnice, intinse pe saptamani la rand, decat daca tii mortis sa le arunci in derizoriu si sa declansezi o reactie de respingere. Pentru a fi eficiente, asemenea confruntari au nevoie de un preludiu. De o perioada de „atatare“ a electoratului. Iar numarul lor trebuie limitat. Daca diamantele s-ar gasi la tot pasul, nimeni n-ar mai intoarce capul dupa ele.

Pericolul pacatuirii prin exces de zel – capcana de-a dreapta, cum ar spune Sfintii Parinti – nu este, si nici nu poate fi, inlaturat complet. Dupa cum a declarat deja Adrian Nastase, ar fi firesc ca, inaintea primului tur de scrutin, dezbaterea televizata sa-i adaposteasca pe toti candidatii la Presedintie, oricat de infime sau de nerealiste ar fi sansele acestora de victorie. Ii dau dreptate. Parte din farmecul democratiei e reprezentata de exercitiile de aparenta inutilitate. (Spunea Eugen Ionescu: „Arta este absolut inutila. Dar acest inutil este absolut necesar“.) De la sublim la ridicol nu e, insa, decat un pas. Iar a-i provoca pe toti candidatii la dezbateri repetate, pe teme de politica interna, externa si integrare europeana reprezinta, cu siguranta, un pacat prin exces.

In sfarsit, dar nu in cele din urma, ramane sa vedem care va fi cadrul organizatoric al dezbaterilor – atat a celor „de grup“, cat si a celor „de cuplu“. Dupa cum doar regulile stabilite de englezi despart boxul de o paruiala in toata regula, am avea si noi nevoie de cineva care sa asigure o infruntare civilizata, strict regularizata, pana la detalii, pentru a nu a avea parte de o cearta ca la usa cortului, din care nimeni sa nu mai inteleaga nimic. Painea ramane la candidati, dar cutitul se afla in mana ziaristilor. 

ALIN FUMURESCU activeaza in prezent la Departamentul de Studii Politice din cadrul Universitatii Missouri (Columbia, SUA). Este jurnalist si dramaturg,  absolvent al facultatilor de Medicina  (Universitatea „Iuliu Hatieganu“, Cluj) si Filosofie (Universitatea „Babes-Bolyai“, Cluj). Este laureat al premiului de  excelenta pentru teorie politica „J.G. Heinberg“ (conferit de Universitatea Missouri in 2002).