Romania a acceptat in intregime, fara perioade de tranzitie, aquis-ul comunitar pentru 20 dintre cele 27 de capitole pentru care negocierile au fost inchise. In anii 90 circula o gluma amara privind sansele Romaniei de a intra in randul tarilor dezvoltate. Raspunsul era simplu: sa declaram razboi Statelor Unite si sa capitulam imediat ce americanii vin in Romania. Astfel se sugera ca numai administrarea Romaniei ca un stat american ar fi putut sa ne aduca in randul lumii bune. Anii au trecut, ca si pericolul – imaginar – ocuparii Romaniei de catre americani. Cu toate acestea, nu sunt putini cei care se intreaba daca integrarea in Uniunea Europeana nu este o capitulare economica. Romania a inceput negocierile de aderare in anul 2000, an in care au fost deschise 9 capitole de negociere (dintr-un total de 31 de capitole), pentru ca la sfarsitul anului sa se consemneze inchiderea provizorie a 6 capitole. Dupa mai bine de 5 ani de negocieri (inca se mai negociaza pentru 4 capitole), simpla lectura a documentelor de pozitie arata ca pentru marea majoritate a capitolelor negociate (20 din cele 27 pentru care negocierile au fost inchise provizoriu), Romania a acceptat in intregime acquis-ul comunitar, fara perioade de tranzitie. Asadar, Romania a negociat in 5 ani 31 de capitole pentru a accepta fara rezerve legislatia comunitara pentru un numar de 20 de capitole. Facand o evaluare fara suflet, negocierile de aderare seamana mai mult cu o capitulare decat o negociere reala. Asa cum era de asteptat, acceptarea integrala a acquis-ului comunitar nu este intotdeauna cea mai buna solutie. De exemplu, Romania a acceptat, fara rezerve acquis-ul comunitar aferent Capitolului 13 – Politica sociala si de ocupare a fortei de munca. Dar spre deosebire de alte capitole de negociere, tocmai preluarea integrala a legislatiei comunitare, inclusiv a recomandarilor (acte normative care nu sunt obligatorii!) in noul Cod al muncii nemultumeste atat intreprinzatorii romani, cat si pe cei straini. Unul dintre aspectele controversate ale Codului muncii a fost si este fondul de garantare a platii salariilor in caz de insolvabilitate a angajatorilor. Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a pregatit un proiect de lege care prevede o noua majorare a contributiilor sociale (chiar daca din proiect lipseste esentialul: cota contributiei platite de angajatori). Iata ca in locul unui simplu amendament la legea somajului pentru alocarea unor sume din bugetul asigurarilor pentru somaj in vederea constituirii acestui fond, se propune o noua contributie. Este evident o noua bataie de cap pentru angajatori (un nou ordin de plata si o noua declaratie). Un alt aspect interesant este acela ca principalele state europene promotoare ale economiei sociale de piata (Franta si Germania) se confrunta cu o deteriorare a pietei fortei de munca. Aceasta deteriorare este determinata, asa cum sustin unii analisti, tocmai de inflexibilitatea legislatiei comunitare privind politica sociala. Codul muncii a introdus aceasta inflexibilitate a pietei muncii si in Romania. Din pacate, avertismentele investitorilor sunt ignorate de dragul unei iluzorii paci sociale. Insistenta mentinerii unei legislatii a muncii inflexibile nu ia in considerare caracterul global al economiei mondiale. Investitorii straini (si chiar si cei romani) au de unde alege, ceea ce inseamna ca am putea fi, in continuare, ocoliti de fluxurile investitionale. Consecinta este lesne de banuit: mai putine locuri de munca. Trecand peste aceste comentarii (din pacate, tardive) privind modul de adoptare a acquis-ului comunitar, romanii ar trebui sa stie daca integrarea europeana va aduce castiguri sau pierderi. Multi ar fi tentati sa raspunda ca vom iesi in castig. Intr-adevar, Romania va primi fonduri in valoare de circa 5,9 miliarde de euro in perioada 2007 – 2009, dar aceste miliarde vor reprezenta un castig numai daca vor exista programe viabile – experienta SAPARD ar trebui sa ne ingrijoreze. Scepticii vor sustine varianta pierderilor, pentru ca Romania va ceda o parte din veniturile sale bugetare in favoarea bugetului comunitar. In fine, potrivit oficialilor, diferenta va fi favorabila Romaniei, adica vom primi de la bugetul comunitar mai mult decat platim. Nimeni nu a luat, insa, in considerare cheltuielile uriase pe care ni le-am asumat ca urmare a adoptarii acquis-ului comunitar, in special in domeniul infrastructurii, mediului si agriculturii. Daca nu ne pregatim bine lectiile s-ar putea sa constatam ca nu putem plati nota de plata. Emil Duca este consultant fiscal, doctor in Economie. Pe langa activitatea publicistica la Ziarul Financiar, Emil Duca este autorul lucrarii in format electronic Noua legislatie fiscala. Editia 1.
Leave a Reply