Antimanual de economie

Fie ca suntem sau nu de acord cu Bernard Maris, acesta ne invita, in „antimanualul“ sau, sa regandim critic majoritatea teoriilor economice contemporane.

Dupa atatea manuale si studii serioase, explicatii doctrinare si previziuni cu caracter stiintific, era nevoie si de un antimanual de economie. Nu doar pentru divertisment,  ci pentru a intelege, cu umor, ca economistii – cum ar fi spus Jacques Attali – sunt acele persoane „care sunt mereu in stare sa explice magistral maine de ce s-au inselat azi“. Autorul cartii la care ne referim, Bernard Maris, a publicat numeroase carti de economie (dintre care, doar pentru savoarea titlurilor, enumeram: „Scrisoare deschisa catre marii guru din economie care ne cred niste imbecili“, „Doamne, ce frumos e razboiul economic!“, „Bursa sau viata“ sau „Ah, daca bogatii ar putea sa ramana intre bogati!“) si a fost declarat, in 1995, economistul anului in Franta.

Ultima sa carte critica si apoi refuza, esentialmente, demersul economistilor care ne infatiseaza drept enunturi stiintifice ceea ce nu reprezinta, de fapt, decat niste judecati de valoare, si care dosesc cu strasnicie niste subiecte-cheie cum ar fi problema puterii si a repartitiei bunurilor. Bernard Maris redeschide discutia asupra unui mare numar de „presupuneri“ care nu au mai fost demult analizate si interpretate, cum ar fi eficacitatea ca „finalitate in sine“ sau „piata ca ideal social“.

El isi propune sa ne faca sa pricepem felul in care economistii (marii guru) au naturalizat economia, adica au supus-o unor pseudo-legi naturale, ca sa evite, de fapt, subiectele capitale. Ceea ce ar trebui predat acum studentilor si celor aflati la pupitrele de comanda ale economiei ar trebui sa fie istoria economiei si a faptelor economice, prin apel constant la sociologie, psihologie sau antropologie. Ceea ce face din cartea sa nu atat un antimanual, sau un manual de antieconomie, cat un manual, cum se va vedea – in spiritul lui Keynes – de anti-liberalism. Cele patru parti ale lucrarii sunt:

Principiile de scolastica economica, in care autorul denunta abuzul „ecuatiilor fascinante“, care evita interogatiile asupra ideologiei  ce sufoca economia, permitand economistilor sa ramana „ei intre ei“, eliminandu-i pe sociologi si filosofi.

Razboiul economic: Maris ne aminteste ca economia reala, ca si miturile, nu agreeaza nici concurenta si nici transparenta si ca educatia si progresul tehnic, care sunt gratuite, trag omenirea in sus, in vreme ce concurenta si piata o imping in jos.

Motorul razboiului: aici, in sfarsit, autorul  se intereseaza de problema banilor, pe care economistii o neglijeaza, negand astfel puterea emitatorului.

Prada: un capitol destinat interogatiilor asupra impartirii bogatiei, asupra cresterii economice si factorilor ei determinanti. Acordand o importanta majora teoriei cresterii endogene, Maris subliniaza dezastrele  provocate de recomandarile FMI intr-un mare numar de tari in curs de dezvoltare.

Bernard Maris, Antimanuel d’Economie, Ed. BrCal, Paris