Lipscanii vechi si noi

Pe de alta parte, centrul istoric, pe langa rolul cultural pe care ar trebui sa-l joace, ar putea deveni un loc capabil sa produca bani, locuri de munca si turisti. Dar, „bineinteles, pentru asta trebuie sa investesti“. Si nu in gresie pe peretii exteriori sau in ferestre cu geam termopan, tratament de care a „beneficiat“ o parte dintr-o cladire monumentala amplasata pe strada Franceza. Caracterul specific al centrului istoric rezulta din valoarea sa ca rezervatie de arhitectura, astfel ca pastrarea specificului zonei ar trebui sa fie preocuparea principala in procesul de revigorare.

Cu o investitie de aproape un milion de dolari in anul 2000 pentru restaurarea si amenajarea cladirii in care se afla sediul firmei DC Communications, cei care au pornit proiectul au reusit sa integreze vechiul in nou cu eleganta si stil. Din nefericire, imobilul din strada Soarelui e unul dintre putinele repere de acest gen din zona veche a Bucurestilor. „Zona vrea sa evolueze, dovada fiind aparitia unui hotel in zona si a mai multor cluburi, dar o face foarte greu si mult prea lent“, mai spune Rosu. Castigurile insa, chiar daca pentru inceput s-ar limita la beneficii legate de imagine, ar fi imediate. Prosperitatea unei firme adapostite intr-un spatiu ultra-modern se poate impaca de minune cu eleganta ruinelor din vecinatate. „Parfumul anilor ii face pe cei care activeaza in aceasta zona sa traiasca in memoria locului, iar astfel se creeaza un soi de convietuire productiva pentru ambele parti“, e de parere Crenguta Rosu.

In centrul istoric exista ansambluri arhitecturale exceptionale, circa 40% dintre cladiri fiind monumente istorice, care au supravietuit nu numai catorva seisme, dar si demolarilor din perioada comunista. Ceea ce a ramas din aceasta zona sufera in prezent efectele absentei indelungate a masurilor de conservare. Banii au vorbit din nou: infuzia de capital ar fi enorma. In urma cu cativa ani, un grup de profesori de la Universitatea de Arhitectura „Ion Mincu“ a realizat, la solicitarea Primariei Capitalei, un proiect de reabilitare a zonei istorice a Bucurestilor. Proiectul, care presupune crearea a trei parcaje subterane, restaurarea sau reconstruirea unor cladiri necesita o investitie de 100 de milioane de euro. Iar aici, oamenii care ar dori sa faca ceva, se lovesc de realitate: „Din nefericire, o consolidare e intotdeauna mai scumpa decat o constructie noua“, spune Galeni Mocanu, arhitect la Romproiect S.A, companie care reconditioneaza o cladire din zona. Refacerea unui metru patrat de perete costa cel putin 250 de euro, iar reconsolidarea unei fundatii costa de doua ori mai mult decat realizarea uneia noi. Dar refacerea fatadelor cladirilor si, in general, refacerea aspectului urban in centrul istoric al Bucurestiului ar fi insa un mod eficient de a pune in valoare farmecul, frumusetea, zestrea arhitecturala si potentialul economic al zonei. Masurile de restaurare „ar avea un efect psihologic asupra localnicilor si ar putea atrage investitori, stimuland astfel efecte secundare de ordin economic“, remarca Mocanu.

Pe aceste coordonate psihologice s-a bazat si investitia de pe strada Halelor, unde Romproiect lucreaza la renovarea unui imobil destinat in exclusivitate spatiilor pentru birouri. Cladirea, datand din secolul XIX, ascunde la subsol o parcare pe trei etaje, prezinta aceeasi fatada clasica si se termina intr-un stil nou, tavanul fiind realizat integral din sticla. Daca pentru unii combinatia pare socanta, pentru Galeni, arhitectul proiectului, imbinarea stilurilor e mai mult decat benefica. „Acest material modern, care este sticla si care este o suprafata neutra, pune in valoare decoratia specifica secolului XIX de pe fatada veche si, in acelasi timp, evidentiaza ideea de a pastra specificul locului si al timpului“, spune Galeni.

La specificul locului s-a gandit si conducerea clubului Myth 1476 cand a facut o investitie in zona: „Stim ca in orice tara civilizata centrul vechi al orasului este ca o carte de vizita. De aceea pentru noi locatia din centrul vechi al Bucurestiului este un privilegiu“, spune Smaranda Paslaru, PR-ul clubului. Nascut intre zidurile care, cu multe secole in urma, gazduiau resedinta din Bucuresti a domnitorului Vlad Tepes, cel care a „influentat“ si alegerea numelui (1476 fiind anul mortii domnitorului), clubul incearca sa pastreze atmosfera asa cum a fost odata. Aceasta afacere dintre investitor si zona, pana la urma, este reciproc avantajoasa:  „aducand aici oameni de calitate, incet-incet lucrurile se vor schimba“, spune Paslaru. Clientii, de cele mai multe ori straini, fascinati de loc si de incarcatura lui istorica, sunt purtati prin tot clubul ca intr-o vizita la muzeu. In Myth 1476 decorul este o trecere prin timp care incepe cu perioada medievala, continua cu cateva elemente orientale si ajunge in prezent. Punctul in care pare a se opri, insa, si istoria centrului istoric.

Pentru zona veche, viitorul e incert. Poate fi un loc traditional, atractiv pentru trecatori, cu spatii comerciale, dar si un spatiu rezidential cu viata proprie. Sau poate ca, din zona care „a reusit sa-i impresioneze pana si pe cei mai pretentiosi turisti francezi“, dupa cum o caracterizeaza Lidia Maruta, managerul departamentului incoming al agentiei de turism Marshal, vor ramane in curand doar povestile de altadata.