Defectiunea mica rastoarna centrala mare

Nu numai Cernavoda le da batai de cap oficialilor de la Ministerul Economiei si Comertului (MEC). Centrala hidroelectrica Portile de Fier I a trebuit sa fie, la randul ei, oprita, dupa ce au aparut fisuri la doua palete ale unui rotor. Care au fost cauzele acestor defectiuni? Sa fie utilajele din sistemul energetic atat de imbatranite?

Deocamdata, comisiile de ancheta special formate cauta raspunsurile. In cazul CNE explicatii s-ar gasi. Prima oprire din 2005 a Unitatii I, din 19 ianuarie, a fost determinata de aparitia unei defectiuni la o vana a unuia dintre generatorii de abur. A doua oprire, din 28 ianuarie, a fost cauzata de defectiunea unui alt robinet de la sistemul de oprire rapida. Toate aceste componente au fost montate in urma cu aproape 20 de ani si sunt „imbatranite“. „In cazul primei defectiuni, este vorba despre aparatura procurata in perioada 1984-1986“, explica specialistii Nuclearelectrica. 

Este adevarat, componentele sunt vechi, insa durata lor de viata este de circa 30 de ani, spun aceiasi specialisti. In plus, aceste utilaje sunt declarate „fara mentenanta“, ceea ce inseamna ca nu ar fi trebuit sa apara defectiuni dupa 20 de ani de functionare. Tocmai de aceea s-a decis inceperea unei investigatii care sa ajunga pana la furnizorii de echipamente (compania canadiana Ansaldo si cea americana Dresser). 

Nuclearelectrica are si un argument: un incident similar cu cel din 19 ianuarie s-a petrecut si la o centrala nucleara din Canada, care foloseste aceeasi tehnologie, CANDU. Totusi, cat de normale sunt asemenea defectiuni?

Frecventa cu care ele s-au produs este, cu certitudine, iesita din comun. Sursele citate explica sincopele din functionarea Unitatii I. Poate elementul esential de care trebuie tinut cont este perioada in care a fost construita centrala: 1980-1989 – cu trei ani mai mult decat perioada optima de constructie. Si, din nou, utilajele invechite. 

Situatia nu este sau nu ar trebui sa fie necunoscuta de oficialii Ministerului Economiei. Aceasta in conditiile in care statul are planuri mari cu Centrala de la Cernavoda. MEC vrea sa finalizeze lucrarile la Unitatea II si sa inceapa contructia Unitatii III. Poate prioritatea ar fi fost retehnologizarea Unitatii I. 

Dar si la capitolul retehnologizari MEC pare sa aiba mai multe minusuri decat plusuri.  Tocmai lucrarile de mo-dernizare facute mai bine sau mai putin bine au determinat oprirea centralei hidroelectrice Portile de Fier I. Aici nu mai putea fi vorba despre utilaje sau aparatura invechite. Retehnologizarea grupului s-a facut in 2000, de catre compania elvetiana Va Tech Hydro. Mai mult, utilajele sunt in garantie. 

Seres pare ca a gasit si solutiile pentru evitarea unor asemenea situatii: implicarea specialistilor si producatorilor romani in efectuarea lucrarilor de la Portile de Fier.  Ideea, cat se poate de nobila, ar aduce lucrari in plus firmelor romanesti. Cine sunt firmele care ar trebui contactate pentru efectuarea retehnologizarilor? Printre potentialii furnizori se afla „Hidroconstructia, Energoconstructii, Electroputere sau Uzina de Constructii Mecanice Resita, dar in calitate de subcontractori“, precizeaza Traian Oprea, directorul general al Hidroelectrica. Prin urmare, firme romanesti, dar cu contractor principal elvetian. 

Dincolo de detaliile financiare sau tehnice ale „afacerii“, opririle unor unitati de productie a energiei electrice au un numitor comun: cresterea costurilor de productie. Si nu numai pentru societatile in cauza (Hidroelectrica sau Nuclearelectrica), ci si pentru Termoelectrica. Aceasta din urma a fost nevoita sa porneasca grupuri care nu mai functionau, tocmai pentru a furniza electricitatea necesara consumului din Romania. In plus, statul a importat electricitate din Serbia si Bulgaria.

Cat de mult a costat operatiunea nu se stie inca. Si acest aspect al problemei este analizat de oficialii MEC. Un lucru este cert: nota de plata pentru disfunctionalitatile sistemului energetic este achitata de fiecare dintre noi. Iar electricitatea se va scumpi, constant, pana in 2007, tocmai pentru acoperirea costurilor de productie. 

Cine sau cand va raspunde pentru erorile aparute in sistemul energetic, ramane de vazut.