Cand sefii l-au anuntat pentru a treia oara ca expeditia in Romania ii va fi substantial remunerata si ca va dura doar trei luni, Steve Allison a inceput sa se intrebe cat de ingrozitor trebuie sa fie?. Dar nu a exagerat cu ingrijorarile: urmau sa fie doar trei luni, credea el.
In primele doua luni, se tot intreba ce cauta in Romania. In 1994, dupa ce ieseai de la lucru, totul era foarte gri, inca nu se intampla mare lucru, isi aminteste managerul IT de la Unilever. Strazile erau pline de vanzatorii aceia tristi, vanzand marfa ieftina. Intre timp, cele trei luni au devenit patru, cum se intampla de obicei cu astfel de proiecte. O oferta foarte avantajoasa din punct de vedere financiar, venita din Marea Britanie, nu l-a convins totusi sa se intoarca acasa.
Dar nici propunerea sefului din Romania de a mai ramane alte cateva luni si nici dragostea ce se infiripa intre el si colega care il asteptase la avion nu l-au putut convinge sa-si anuleze biletul de avion spre Anglia, atunci cand proiectul pentru care venise s-a incheiat. L-au facut sa se intoarca insa dupa numai o saptamana, cu un one way ticket (bilet dus).
Cand i-am zis ca ma intorc in Romania, seful din Anglia m-a intrebat: «Cum o cheama?», povesteste razand Allison. O chema Luminita, si in anul urmator o mai chema si Allison. In Romania, Allison a instalat reteaua de calculatoare pentru noul – atunci – sediu al Shell, apoi pentru Cargill si, in cele din urma, pentru Unilever, unde lucreaza si astazi. Aici a luat locul fostului manager IT, care a fugit din senin in Vietnam. Cu Romania, nu exista cale de mijloc – explica englezul gestul colegului sau.
Ori ai o minte inchisa si o urasti pentru ca asa crezi ca trebuie, ori ai o minte deschisa, esti dispus sa privesti in jur si atunci te va prinde. In 2000, Allison a devenit manager regional, o data cu extinderea la nivel regional a atributiilor sediului romanesc. Acum se ocupa de operatiunile din noua tari din regiune, unde petrece destul de mult timp. Spune ca e fericit in Romania si nu planuieste sa plece de aici. Anglia ii pare cel mai plictisitor loc de pe planeta, iar dupa 48 de ore petrecute acolo spune ca e disperat sa se urce in avion.
Nu se intampla nimic acolo, totul e prea plat. In schimb, Romania inseamna serpentine – cuvant pe care il pronunta foarte corect, fara accent britanic. Serpentinele inseamna si bune, si rele. Rele au fost birocratia si coruptia. O experienta simbolica in acest sens pentru managerul de la Unilever a fost incercarea esuata de a obtine cetatenia romana, in urma cu doi ani si jumatate, pentru a-l putea adopta pe fiul din prima casatorie a sotiei sale.
Dar in ciuda tuturor dificultatilor traiului in Romania, Allison a inceput sa se simta ca acasa dupa primele trei luni, cand si-a dat seama ca e trist cand pleca in Anglia si vesel cand revenea. Cand am vazut urarea de pe aeroportul Manchester – «Welcome back to Manchester Airport» – iar eu am citit «Welcome back to the rat race» («Bine ati revenit in cursa de sobolani»), mi-am dat seama ca ceva se schimbase in mintea mea. De atunci, totul a fost diferit, spune britanicul.
Dincolo de toate celelalte, Allison e convins ca adevaratul motiv pentru care strainii nu mai pleaca din Romania sunt femeile: Orice ti-ar spune altii, nu crede pe nimeni, acesta e adevaratul motiv.
Leave a Reply