Cealalta Mare Britanie

Acolo unde-am copilarit eu, noi ii numeam „Townies“ in loc de „Chavs“. Sunt cunoscuti sub o multime de nume, Kevs, Scallies, Neds, dar ideea de baza e aceeasi. Toti acesti termeni descriu o noua subclasa sociala, o subcultura a oraseanului sarac, usor de identificat dupa preferinta pentru imbracaminte sport, bijuterii de aur (de preferinta false) si petrecerea timpului in complexele comerciale, unde beau cidru ieftin pana seara tarziu si intimideaza trecatorii. Strang bani pentru vacante la Ibiza, iau o varietate de droguri recreative si conduc masini Volkswagen Golf personalizate cu sisteme audio date tare. In caz ca va inchipuiati ca „baietii de cartier“ nu exista decat in Romania, va inselati amarnic. 

In materie de muzica exista un rege Chav indisputabil, Mike Skinner, cunoscut ca The Streets. Artistul nominalizat la un premiu muzical Mercury scoate piese care ofera coloana sonora a unui stil de viata familiar pe teritoriul intregii Marii Britanii provinciale, in zonele ramase in urma ca urmare a exodului prosperitatii catre metropole. Pe un fond muzical ce combina hip-hop, drum’n ’bass si sunetul londonez al UK Garage, Skinner deapana fire narative care vorbesc despre consumul de „pastile“ (ecstasy), sexul la intamplare, batai si pariuri . 

Datorita acestui talent poetic si al unui stil mai ciudat de rap, al doilea album lansat de Skinner sub titulatura de The Streets a fost foarte bine primit de critica. Capete luminate din sfera literaturii nu s-au sfiit sa-l compare cu Dostoievski sau Samuel Pepys, gratie maiestriei cu care reuseste sa surprinda instantanee ale vremurilor in care traim. Ideea unei voci relativ necultivate a clasei muncitoare, provenita din patura de jos a societatii si descriind lucrurile exact „asa cum sunt“, a reprezentat intotdeauna un ideal artistic, Shakespeare fiind un exemplu graitor in acest sens. Skinner este insa la fel de urat pe cat  e de admirat. 

Pentru toti cei ce au fost nevoiti sa creasca in salbaticia culturala numita Chav, in loc sa o studieze ca „fenomen social“ de la o distanta confortabila de la fereastra unui apartament luxos din Londra, lucrurile despre care canta Skinner pot parea deprimant de familiare.  Mi-am petrecut intreaga adolescenta incercand sa evit tocmai  personajele despre care canta Skinner. Aceasta luare in deradere a tuturor lucrurilor care tin de Chav face obiectul „muncii“ unei trupe ca Goldie Lookin’ Chain. Trupa din deprimantul oras galez Newport se indeletniceste cu parodierea stilului de viata excentric pe care Skinner il face sa para fascinant. Este clar de la inceput ca membrii trupei fac misto. Imita uniforma Chav purtand treninguri de nailon ieftin, lanturi de aur fals si canta despre fumatul celei mai ieftine si rele ierbi in cantitati industriale. Din componenta trupei fac parte personaje cu nume ca „Adam Hussain“, albumul de debut se numeste ironic „Greatest Hits“, iar unul dintre single-urile lor se intituleaza „Your Mother’s Got a Penis“. 

Au reusit sa-si faca publicitate la un moment dat convingand cateva ziare britanice de faptul ca lucreaza impreuna cu starleta pop Charlotte Church, care ar fi avut o legatura cu unul din membrii formatiei. La fel ca si in cazul trupei de heavy metal britanice The Darkness, e greu de zis unde se opreste ironia. 

GLC, caci asa sunt cunoscuti, vand cultura Chav de cealalta parte a baricadei. Isi bazeaza interpretarea pe conceptul de outsider in provincia cazuta in uitare, la fel ca si The Streets. Iar aceasta este la fel de relevanta ca orice creatie de-a lui Mike Skinner. Doar ca mult mai amuzanta. 

Tom Wilson este jurnalist si DJ britanic si locuieste la Bucuresti. A absolvit Studii Politice la Universitatea Oxford si a scris pentru publicatiile Dazed and Confused, The Face si The Independent