Poate fi Intrecut Greenspan?

Am simtit cu totii incordarea si emotiile pe care le aduce trecerea la un nou loc de munca. Imaginati-va numai, asadar, ce inseamna sa fii in locul lui Ben Bernanke, noul presedinte al Rezervei Federale.

 

Acum patru ani, Bernanke era un profesor de economie care nu lucrase niciodata la stat, cu exceptia functiei pe care o avea in consiliul scolii locale. Acum este ocupantul unui birou care a fost al lui Alan Greenspan pentru aproape doua decenii. De aici ar trebui Bernanke sa pastreze mersul lin al economiei americane.

 

Banuiesc ca multi nu stiu exact ce va face Bernanke ca presedinte al Rezervei Federale (Fed), dar toti sunt convinsi ca are o misiune grea. Greenspan a fost o personalitate „de intersectie“, o figura dominatoare pentru Wall Street si pentru public in general: este mai popular decat orice politician, potrivit sondajelor, si e aproape la fel de apreciat ca Papa Ioan Paul al II-lea, regina Elisabeta a II-a sau Oprah Winfrey.

 

Asadar e de inteles ca cele mai multe discutii despre perioada de tranzitie post-Greenspan s-au concentrat pe instrumentele cu care va lupta Bernanke pentru a atinge standardul Greenspan. Aproape nimeni n-a vorbit despre ceea ce Bernanke ar putea face mai bine decat Greenspan. Dar, credeti sau nu, exista si asemenea lucruri, iar noul presedinte al Fed chiar promite intr-o anume privinta.

 

Principala victorie a lui Greenspan, asa cum o arata elogiile din ultimele luni, a fost domesticirea inflatiei. Greenspan a construit pe succesul predecesorului sau, Paul A. Volcker, a folosit cel mai important instrument pe care Fed il avea – rata dobanzii de referinta pentru creditele interbancare – si a mentinut cresterea economica, fara sa scape preturile de sub control.

 

Astazi o cutie de cereale costa cu doar 60% mai mult decat in momentul in care Greenspan a preluat fraiele Fed in urma cu 18 ani. In decenul anterior, pretul crescuse de peste doua ori. Asta chiar e mare lucru. Familiile americane isi pot permite mai mult, iar companiile isi pot planifica viitorul mult mai realist. Perioadele de recesiune sunt acum mai rare si nici nu dureaza la fel de mult.

 

Dar nu dobanda de referinta este motivul pentru care imaginea lui Greenspan a ajuns asa cum e azi. El s-a ridicat deasupra functiei pe care a avut-o si a devenit simbol pentru o economie americana renascuta. A promovat o noua flexibilitate – intretinuta de antreprenori si de schimbarile tehnologice – care e acum invidiata de Japonia si Europa.  Ca s-o spunem altfel, Greenspan a fost singura voce care ne spunea ca nelinistitoarele schimbari din ultimele decenii – in special globalizarea – ne aduceau binele.

 

In biroul lui Greenspan se gasea, agatat pe perete, un text de la 1819 al lui David Ricardo, economistul britanic care a venit cu clasicul argument in favoarea comertului: cand Anglia se specializeaza in textile si Portugalia in vin, ambele vor sfarsi prin a functiona mai bine decat daca ar incerca sa le faca singure pe toate.

 

Greenspan a tinut aceeasi pledoarie, mereu si mereu, iar prestigiul sau a favorizat crearea unui consens bipartizan pentru deschiderea granitelor americane. Acordul Nord-American pentru Comert Liber (NAFTA) a fost adoptat in 1993 cu sprijinul ambelor partide (republican si democrat – n.r.) si a fost semnat de un democrat, Bill Clinton. Pantofii dvs., canapeaua dvs., telefonul dvs. mobil si masina sunt acum mai putin scumpe multumita comertului global.

 

Dar in vreme ce Greenspan isi paraseste postul, nu acestea sunt principalele avantaje la care oamenii se gandesc. Ci la costurile acestei schimbari. Cand incepem sa cumparam produse mai ieftine de peste hotare, asta inseamna adesea ca niste locuri de munca americane se pierd. Cand adoptam noi tehnologii, cresterile de productivitate se fac, tot adesea, pe cheltuiala locului cuiva de munca.

 

Daca Greenspan a avut un „punct orb“, atunci e faptul ca nu si-a dat seama niciodata cum ar trebui sa vorbeasca despre aceste costuri. In loc de asta, ca multi economisti, a militat pentru o forta de munca mai bine instruita si a repetat ideea potrivit careia castigurile pe termen lung din comert depasesc lejer pierderile pe termen scurt.

 

Desi incontestabil, acest fapt nu este tocmai un argument convingator in fata muncitorilor ramasi someri, pentru care „pe termen scurt“ inseamna cam tot restul vietii lor. In ultimii ani, chiar si consensul elitelor in privinta unui comert mai liber a inceput sa crape. In lume, discutiile pe aceasta tema sunt in mare parte puse in asteptare.

 

Multi dintre noi suntem sfasiati de dileme. O buna parte a americanilor cred ca schimburile comerciale sunt bune pentru economie, dar o majoritate solida si in crestere cere de asemenea restrictii pentru protejarea industriilor interne.

 

Aici intervine Bernanke. Ce-i lipseste Americii in acest moment este o personalitate care sa umple acest gol, cineva care sa arate ca nici o natiune nu si-a ridicat standardele de viata inchizand granitele, dar si care sa poata vorbi convingator despre dezavantajele comertului liber. Si care ar putea sugera si niste solutii.

 

In urma cu aproape doi ani, ca membru al board-ului Fed, Bernanke a vizitat Carolina de Nord, unde multi ramasesera fara locuri de munca, relocate peste hotare. Acolo, el a tinut un discurs care incepea cu un argument-standard pentru comert. A incheiat, totusi, cu cateva cuvinte pe care cu greu ni le-am imagina venind de la Greenspan: somerii au nevoie de ajutor, a spus Bernanke.

 

„Este corect sa reducem poverile generate de relocarea locurilor de munca“, a mai spus el. „Daca muncitorii se tem mai putin de schimbare, vor exercita o presiune mai mica asupra politicienilor pentru a impune bariere comerciale sau pentru a reduce flexibilitatea si dinamismul economiei americane.“

 

Nu a luat pozitie fata de o chestiune anume, dar a mentionat cateva posibilitati. Legile ar putea fi schimbate pentru ca drepturile la pensie sau la asigurari sociale sa nu dispara o data cu pierderea slujbei. O asigurare de venit ar putea compensa in perioada dintre o slujba pierduta si una noua. Asigurarea ar putea fi indeajuns de mica pentru ca oamenii sa fie stimulati sa-si gaseasca un nou loc de munca, dar totusi destul de mare pentru a mai calma socul pierderii unui job.

 

In saptamanile premergatoare predarii de stafeta, unii experti – chiar si, cu discretie, cativa din interiorul Fed – i-au cerut lui Bernanke sa aiba ambitii mai mici decat ale lui Greenspan. Nu vorbi de idei mari, i-au spus: concentreaza-te pe dobanzi. Asa ca i-am pus aceasta problema lui N. Gregory Mankiw, consilier al presedintelui Bush si ultimul economist de top care s-a fript vorbind despre comert.

 

Cand a sugerat, in 2004, ca exportul de locuri de munca peste hotare e benefic pentru economie, unii republicani i-au cerut capul. Am inceput conversatia punctand ceea ce era evident – ca e greu sa-i faci pe oameni sa inghita comertul liber. Mankiw a ras. „Am aflat si eu asta pe pielea mea“, a spus el. Asadar, ar trebui ca Bernanke sa ramana la platitudini?

 

In nici un caz, mi-a spus Mankiw. „E un lucru de pret sa ai un economist destept ca Greenspan sau Bernanke intr-o pozitie din care oamenii sa-l asculte“, a completat. „Bernanke are un background de profesor si autor de manuale. S-ar putea dovedi foarte bun la decriptarea informatiilor, pana la radacini. S-ar putea dovedi un comunicator fantastic.“ Asadar, aveti cuvantul, domnule presedinte.

 

Traducere si adaptare de Mihai MITRICA