Validat la Cannes

Cu mult timp inainte de a aparea pe ecran, productia lui Cristi Puiu s-a aflat in centrul atentiei. Declansase deja o serie de polemici, dupa respingerea scenariului la concursul organizat de Centrul National al Cinematografiei (CNC), unde primise note de 4 si 5. A fost insa introdus pana la urma pe lista titlurilor finantate de la buget dupa comentariile aparute in presa si la interventia ministrului culturii de atunci, Razvan Theodorescu. Dar o parte din membrii juriului au ramas fixati pe ideea ca scenariul e „mizerabil“, sustine Puiu. 

Cu un astfel de scenariu, catalogat drept „mizerabil“, a fost filmul selectionat la cea de-a 58-a editie a Festivalului de la Cannes. Tot cu acest scenariu a strans, imediat dupa vizionarea de pe Croazeta, articole favorabile in presa internationala. Si a obtinut – cu o poveste inspirata de realitate, ce urmareste agonia de cinci ore a unui batran singuratic caruia i se face rau in apartamentul sau si e plimbat prin trei spitale – marele premiu „Un certain regard“, in fata altor 21 de productii internationale.

Premiile acestei sectiuni se acorda din 1978, iar competitia e dedicata in fiecare an unui mare cineast, la editia aceasta fiind vorba de Jacques Poitrenaud, care a murit la inceputul lui aprilie. „Un certain regard“ se distinge in special prin faptul ca aduna o serie de productii atipice, in comparatie cu cele prezentate in sectiunea principala a festivalului, dar si prin faptul ca premiantul primeste din partea Fundatiei cinematografice GAN o suma de 30.000 euro pentru distributie. „Selectionarea la Cannes probeaza doua aspecte: o data ca filmul are valoare si a doua oara ca acei trei membri ai juriului CNC care au respins scenariul – Bogdan Dumitrescu, Florin Mihailescu si Ion Carmazan – nu au ce cauta acolo“, spune Cristi Puiu. Regizorul evita chiar sa invoce ca a castigat premiul principal la sectiunea in care a concurat. Selectionarea productiei „Moartea domnului Lazarescu“ la Cannes, spune el, e mult mai importanta decat premiul in sine. 

„Filmele care ajung la Cannes sunt alese dintr-un numar foarte mare, iar selectia in sine e deja un premiu castigat. Te pune laolalta cu ceilalti mari regizori care au punctat cinematografia in anul respectiv“, spune Puiu. In plus, selectionarea la Cannes mai asigura un lucru: specificarea acestui amanunt pe afisul filmului la prezentarile ulterioare, eticheta ce-i garanteaza valoarea. 

Dar „Moartea domnului Lazarescu“ se mai poate lauda cu ceva: cu cronicile aparute imediat dupa premiera in presa internationala, care, pentru Puiu, „denota clar ca filmul e unul foarte bun“. A doua zi dupa vizionarea oficiala, cotidianul Libération saluta filmul lui Puiu, anuntandu-l ca pe o mare surpriza. In articolul intitulat „Romania fara anestezie“, singurul film romanesc de la Cannes era descris ca fiind „nemilos fata de sistemul spitalicesc din Romania, dar in acelasi timp subtil, incarcat cu mii de detalii care fac fiecare situatie verosimila, amuzanta si patetica“.

Chiar daca nu scapa ocazia sa atraga atentia ca e vorba despre un film romanesc de doua ore si jumatate in care publicul nu o sa recunoasca nici un actor, autorul articolului, Didier Peron, sublinia puterea filmului de a descrie izolarea unui bolnav care, ajuns in spital, constata ca-i deranjeaza pe medici. In final, Didier Peron puncteaza: dupa vizionarea filmului lui François Ozon, „Le Temps qui reste“, prezentat in aceeasi sectiune (in care personajul principal are acelasi destin, numai ca are norocul de a muri intr-un cadru mai romantic), „Moartea domnului Lazarescu“ „ne aduce cu picioarele pe pamant, la intretaierea organicului cu socialul, acolo unde murim lipsiti de glorie“. In revista Variety, autorul articolului remarca stilul naturalist al filmului si, chiar daca atrage atentia asupra celor doua ore si jumatate ale peliculei, nota textului e in mod evident pozitiva, apreciind umorul negru si replicile care fac vizionarea extrem de placuta. 

Puiu recunoaste ca durata poate fi considerata un minus, „mai ales din punctul de vedere al distribuitorilor care considera ca o productie de doua ore jumatate e mai greu de lansat pe piata“. Insa spune ca „aceasta durata face filmul mai bun“. „Durata face parte din concept si realizeaza o legatura stransa cu spectatorul“. Aspect remarcat si in revista Screen International, care lauda filmul atat pentru performanta actorilor – filmul ii are in distributie, printre altii, pe Ion Fiscuteanu, Luminita Gheorghiu, Doru Ana, Dana Dogaru, Florin Zamfirescu, Gabriel Spahiu si Monica Birladeanu – cat si pentru umorul inteligent. Mai mult, Lee Marshall, autorul articolului, recunoaste ca asteapta cu nerabdare partea a doua a seriei de sase filme promise de Cristi Puiu. „Moartea domnului Lazarescu“ face parte dintr-un ciclu – „Sase povestiri de la periferia Bucurestiului“ – consacrat, potrivit regizorului, „iubirii in viitor, iubirii intre barbat si femeie, iubirii pentru copii, iubirii interesate, iubirii prietenesti si, in sfarsit, amorului carnal“. Insa regizorul nu vrea sa vorbeasca inca de proiecte, mai ales ca are nevoie de un buget de aproximativ 800.000 de euro pentru a merge mai departe.

„Moartea domnului Lazarescu“ a costat in jur de 350.000 de euro, din care 270.000 de euro au reprezentat aportul CNC, iar restul – contributia unor investitori particulari. Puiu crede ca premiul face din aceasta investitie una sigura si ca va aduce bani pentru proiecte viitoare. Pana atunci, Cristi Puiu asteapta sa gaseasca un distribuitor in Romania si spera ca pana la toamna „Moartea domnului Lazarescu“ sa apara pe ecranele din tara. Cat priveste distributia peste hotare, e o problema deja rezolvata. Filmul a fost cumparat pentru vanzari pe plan international de compania The Coproduction Office a lui Philippe Bober care va dispune si de cei 30.000 de euro, suma asociata marelui premiu Un Certain Regard. Pe de alta parte, dupa premiul obtinut, filmul mai deschide un ciclu. „Premiul reprezinta un bun reinceput pentru filmul romanesc, e momentul in care dam timpul inapoi, in vremea in care Liviu Ciulei castiga, tot la Cannes, premiul pentru regie cu „Padurea Spanzuratilor“ in 1965 sau Mircea Muresan obtinea, un an mai tarziu, in acelasi festival premiul pentru debut cu „Rascoala“ spune regizorul. Puiu spera doar sa nu ramana un caz izolat, o exceptie.