Pe la inceputurile democratiei romanesti postdecembriste, cineva propunea ca senatorii si deputatii sa fie cantariti la intrarea in Parlament si, apoi, la finalul mandatului, pentru a se vedea cat de mult le-a priit. Propunerea venea nu aiurea, ci pe baza unor observatii ochiometrice.
De ce credeti ca Monica Macovei este unul dintre cei mai atacati ministri? Pentru ca s-a incapatanat sa aiba un program si sa urmeze, punct cu punct, indeplinirea lui. Si, mai ales, pentru ca acest program vizeaza elemente-cheie ale existentei politicienilor romani si loveste in chiar inima bunastarii lor. Pe la inceputurile democratiei romanesti postdecembriste, cineva propunea ca senatorii si deputatii sa fie cantariti la intrarea in Parlament si, apoi, la finalul mandatului, pentru a se vedea cat de mult le-a priit. Propunerea venea nu aiurea, ci pe baza unor observatii ochiometrice: comparand fotografiile de revolutionari ale multora cu noua lor imagine, rotofeie, oamenii ajungeau la tot felul de concluzii.
In lipsa vreunei izbanzi profesionale mai acatarii, ingrasatul din timpul mandatului de parlamentar, ministru, primar, prefect sau presedinte era prima masura a activitatii celui in cauza. Dincolo de kilele de la ceafa, gat si sale, bunastarea devenea tot mai vizibila la nivel de ghiul, vila si limuzina. Si la nivel de sfidare, aroganta si infatuare.
Intre timp, lumea s-a mai cizelat, au fost descoperite mancarea cu mai putine calorii, bautura fina, calatoriile la business class, ceasurile scumpe si tablourile clasicilor. Fenomenul nu s-a oprit; s-a dezvoltat, a capatat un oarecare stil. In loc de legea cantaritului, ministrul justitiei Monica Macovei a gandit una dintre cele mai stricte legi in privinta declaratiilor de avere. O lege aflata la limita maxima a strictetii. Si, de aceea, atat de putin populara in randul celor care ar trebui sa o voteze. Sa-si taie, adica, creanga de sub picioare.
Declarativ, toata lumea e de acord, asa, in general, ca averile trebuie declarate, ca trebuie sa spuna ce au la preluarea unei demnitati publice si cu ce se aleg la incheierea mandatului.
E cea mai simpla cale de a putea vedea daca ceafa omului s-a ingrasat sau nu si cu cat. Lucrurile se complica, s-a vazut saptamana trecuta la Senat, in momentul in care vine vorba despre amanunte. Si pentru ca miza e mare, reactia a fost pe masura. E ca si cum grupul politicienilor cinici si smecheri care au ceva de ascuns s-ar fi adunat si ar fi pus la cale dinamitarea proiectului, cu zambetul pe buze.
Prima lor grija: in declaratiile de avere sa nu fie inclusa valoarea estimata a bijuteriilor sau a colectiilor de arta. De ce oare? Oare pentru ca unii dintre cei mai bogati oameni din Romania sunt mari colectionari de arta?
A doua grija: eliminarea articolului conform caruia declaratiile de avere sunt acte publice, iar cei care fac declaratii incomplete sau inexacte trebuie sa raspunda in fata legii. Justificarea: ce ne facem daca estimarea noastra, care nu suntem experti, nu e precisa? In realitate, e acelasi reflex de a se ascunde. Declaram, dar s-o stim doar noi, intre noi.
A treia grija: eliminarea rubricii privind valoarea estimata a constructiilor. Fara ea, la inceput de mandat poti avea o casuta amarata, iar la sfarsit un viloi; in declaratia de avere va aparea acelasi lucru.
A patra grija: sa nu se mai pomeneasca nimic despre veniturile din salarii realizate de copiii demnitarului. Aici se afla mare parte a averilor, pe numele copiilor, soacrelor, a persoanelor de incredere.
A cincea grija: in stransa legatura cu a patra: eliminarea rubricii privind persoanele catre care a fost instrainat un bun.
Votand aceste amendamente, senatorii au luat vlaga legii. Cam asa cum s-a intamplat cu legea Ticu privind deconspirarea Securitatii, dezbracata de toata substanta ei. In loc de mecanisme de lupta impotriva coruptiei s-ar ajunge la aceeasi baltire, la aceleasi ambiguitati, la aceeasi solutie romaneasca gen Mircea, fa-te ca lucrezi. Justificarile celor care au ciopartit legea merg de la propozitii sobre (lipsesc mecanismele de implementare ulterioare declararii – Cristian Diaconescu, PSD) la afirmatii hilare (Sunt incalcate unele drepturi ale omului, de exemplu, dreptul la viata privata si la intimitate – Gheorghe Funar, PPRM). Indiferent de justificari, este clar pentru toata lumea: cei care nu vor declaratii de avere transparente, utilizabile, vor sa (se) ascunda. Si au al naibii de multe kilograme de ascuns.
Leave a Reply