Fata care s-a jucat cu gheata

C
artile lui Dan Brown au dat nastere unui intreg curent in care
scriitorii dezleaga enigmele templierilor, enigmele tablourilor,
enigmele mormintelor etc. – totul considerat dintr-un unghi vag
mistic. Stephenie Meyer este urmata de un intreg alai de imitatori,
care nu mai stiu cum sa ne demonstreze ca vampirii, varcolacii si
alte creaturi de gen sunt de fapt sexy si insetati de dragoste, nu
de sange uman. Iar Stieg Larsson are si el – postum ce-i drept – o
sumedenie de epigoni, cea mai cunoscuta fiind Camilla Läckberg,
care nu a scris trei carti, ca Larsson, ci sapte – seria
“Fjällbacka”.

Prima carte din serie, publicata de Editura Trei, se numeste
“Printesa gheturilor”, iar drepturile de ecranizare in Suedia si
Franta s-au vandut deja, ca de altfel si peste un milion de
exemplare in Suedia.

Find vorba de o scriere in vana lui Stieg Larsson, subiectul se
invarte in jurul unor mistere spectaculoase, iar actiunea se
desfasoara intr-o atmosfera apasatoare, amenintatoare, intunecata –
si ce fundal mai bun decat Suedia, unde noaptea polara e la ea
acasa.

Printesa gheturilor nu e vreo Heidi suedeza sau vreo patinatoare
de renume international, ci Alex, prietena din copilarie a
personajului principal Erica Falck. Alex este gasita cu venele
taiate intr-o cada plina cu apa care s-a transformat in gheata. La
cererea familiei lui Alex, Erica Falck, care si-a croit o cariera
de biografa, decide sa scrie un articol despre prietena sa, dar in
cursul cercetarilor menite sa afle mai multe despre viata si
personalitatea acesteia afla secrete, evident, inspaimantatoare.
n

———

CAMILLA LÄCKBERG
“PRINTESA GHETURILOR”,
EDITURA TREI, BUCURESTI, 2010