Au existat cateva modificari majore pe piata petrolului (oferta
furnizorilor non-OPEC s-a diminuat, capacitatea de rezerva a OPEC
s-a redus, iar stocurile OCDE au scazut) care au impins pretul
petrolului la 100 dpb in ianuarie 2008. Uimitor, la inceputul lunii
iulie 2008, petrolului a atins un pret record de 147 dpb. In cursul
anului 2008, pretul aurului negru a crescut cu aproape 50%, ca apoi
sa cunoasca o depreciere de 74% in trimestrul patru. Încercand sa
elucideze aceasta traiectorie stranie, analistii si mass-media au
venit cu un lant nesfarsit de explicatii abracadabrante.
Este cunoscut faptul ca bancile centrale din tarile G7 au
mentinut rata dobanzilor de referinta la un nivel scazut pentru o
perioada lunga de timp, furnizand astfel lichiditati masive pe
piata financiara mondiala. Politica lor monetara a avut un efect
puternic asupra inflatiei preturilor materiilor prime. In plus,
deprecierea dolarului a adus presiuni suplimentare asupra
petrolului tranzactionat in dolari pe piata globala de marfuri. Cu
toate acestea, conform datelor statistice, inflatia preturilor la
petrol a inregistrat o medie de 43% pe an in perioada cuprinsa
intre 2002 si 2008. Aprecierea uimitoare a pretului combustibililor
a fost explicata de catre multi experti ca rezultatul unic al
cresterii rapide a cererii din China si India. Personal consider
neplauzibil acest argument. Daca intr-adevar China si India au fost
forta principala din spatele cresterii pretului la petrol din
ultimul deceniu, cum oare totul s-a oprit atat de brusc in
trimestrul 4 din 2008? Se pare ca, in ciuda unei caderi a
preturilor la petrol cu 74% in mai puţin de patru luni, atat
producţia de petrol cat si cererea de petrol au ramas stabile la
aproximativ 86 milioane de barili/zi (MBZ).
Un argument care pare mai credibil ar demonstra ca speculatorii
au fost forta miraculoasa din spatele cresterii si caderii
spectaculoase a pretului petrolului. In august 2008, CFTC (Comisia
de Tranzactionare pentru Commodity Futures) a constatat ca 81% din
volumul de tranzactionare a contractelor futures au fost efectuate
de speculatori. La data de 8 iulie 2008, magnatul petrolului T.
Boone Pickens afirma ca pretul petrolului nu va mai scadea vreodata
sub 100 dpb. A durat mai putin de doua luni pentru ca pretul
titeiului sa scada sub 100 de dolari iar pentru urmatorii doi ani
petrolul a ramas sub 100 dpb. Intr-un interviu acordat televiziunii
Bloomberg, domnul Pickens a explicat cresterea de 50% a pretului
petrolului din prima jumatate a anului 2008 printr-un dezechilibru
de 2 MBZ din raportul cerere – oferta. Chiar asa naivi ne
crede?!
In noiembrie 2009, Goldman Sachs a prognozat un pret de 100 dpb
la petrol in 2011. Analistii se aateapta la o crestere a consumului
de petrol la nivel mondial cu 1,7 MBZ in 2010. Recent,
administratia Obama a propus un plan pentru a deschide litoralul
Atlanticului, pastea estica a Golfului Mexic si Alaska de Nord,
pentru foraj de petrol şi gaze naturale.
Se pare ca petrolul la 30 de dolari este prea ieftin iar la 100
de dolari pare prea scump. Oficial, OPEC este fericit cu pretul de
70 de dolari pe baril. Momentan petrolul se tranzactioneaza la New
York cu peste 85 dpb. Sa o luam oare de unde am inceput?
Pentru alte analize economice si financiare va astept pe
http://toniiordache.ro
Leave a Reply