A pronuntat cineva cuvantul „matur“?

Grupul galez The Super Furry Animals s-a maturizat, dupa sapte albume traznite, iar acum sunt pe cale sa dea lovitura. Asta nu inseamna ca o sa-si vanda muzica si principiile.

Apa din Tara Galilor are, cu siguranta, ceva. Nu numai ca toti din zona asta pe care ii cunosc eu sunt nebuni (in sensul bun al cuvantului), dar si un numar destul de mare de trupe de acolo fac o muzica sarita de pe fix. Asa sunt de exemplu Goldie Lookin’ Chain, o falsa trupa de hip-hop ai carei membri includ nume ca „Adam Hussain“. Mai sunt si Gorky’s Zygotic Mynci (pronuntat Monkey, daca vreti sa stiti), o trupa cu cinci membri, al carei solist arata ca un pustan de 12 ani supradezvoltat, care canta despre consumul de ciuperci psihedelice si despre verande in flacari. Tara Galilor isi are, bineinteles, si partea sa de artisti dureros de neinteresanti (Tom Jones, Stereophonics), dar nu poti sa ai totul, nu-i asa?

Probabil cei care contribuie cel mai mult la reputatia de ciudatenie a Tarii Galilor sunt The Super Furry Animals. Ca grup, The Super Furry Animals sunt la fel de rationali ca si numele. Lansati pe scena muzicala in 1996 cu albumul in limba engleza „Fuzzy Logic“, ei si-au construit rapid o reputatie de galezi obsedati de OZN-uri, consumatori avizi de „acid“ si adepti ai teoriei conspiratiei. Piesele lor vorbeau despre tineri de 19 ani rapiti de extraterestri, cunoscutul distribuitor international de droguri de origine galeza Howard Marks si imnuri de slava inchinate hamsterului chitaristului formatiei. Trupa obisnuia sa dea concerte pe o scena decorata cu ursi gonflabili inalti de aproximativ 13 metri si a lansat la un moment dat un EP intitulat
„Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyndrobwllantysiliogogogochynygofod“ (In Space). V-ati facut deja o imagine clara despre aceasta formatie? Bun. Pentru ca am noutati pentru voi. The Super Furry Animals tocmai s-au maturizat. 

Programat pentru lansare pe data de 15 august, ultimul lor album, „Love Kraft“, poate fi caracterizat printr-un cuvant la care nu v-ati fi gandit niciodata, si anume „matur“.  Dupa sapte albume si mai mult de 10 ani impreuna, noul disc prezinta sound-ul unei trupe care a supravietuit disparitiei casei de inregistrari care a lansat-o (Creation Records, cu o orientare clara britpop) si care a reusit, in cele din urma, sa scape de eticheta gresit aplicata de „britpop“, care le-a murdarit numele vreme de atatia ani. The Super Furry Animals s-au situat mereu dincolo de britpop, muzica lor fiind influentata de productiile unor nume din sfera techno si psihedelica. Albumul s-a inregistrat in trei saptamani in Figueres, la 100 de kilometri nord de Barcelona si a fost mixat intr-o suburbie din Rio de Janeiro. Nici ca se putea o schimbare de decor mai profunda ca aceasta trecere de la ploaia galeza, ce constituie fundalul obisnuit pentru grup. Iar o doza sanatoasa de soare a avut in mod clar un efect asupra acestor baieti de regula destul de palizi. 

Cu coruri de 100 de voci, aranjamente de coarde bogate si compozitii inaltatoare, albumul de fata este muzica perfecta pentru ascultat intr-o duminica dimineata. S-au dus chitarele suparate sau obscenitatea adolescentina a unor piese ca The Man Don’t Give A F***. A ramas sunetul unui grup uimitor de implinit care interpreteaza niste cantece de dragoste surprinzator de miscatoare. 

Pentru o trupa ce se intereseaza indeaproape de politica interna si internationala, noul album este, cu siguranta, cel mai neimplicat politic pe care l-au lansat vreodata. In acelasi timp, el pare ca-i va duce in randul greilor, caci trupa canta in deschidere atat la U2, cat si la Oasis. Este, deci, placut sa-i vezi atat de aproape de succesul comercial, cu un album ce pare menit sa ajunga foarte sus in topurile muzicale, chiar daca trupa nici nu se gandeste sa-si uite radacinile politice. In turneele lor live se prezinta proiectii video deloc magulitoare, care-i au ca subiect pe Bush si Blair alaturi de slogane cum ar fi: „toate guvernele sunt formate din mincinosi si ucigasi“. 

Mai mult, intr-o lume in care cea mai buna cale spre succes o reprezinta utilizarea muzicii pentru reclame, in care a oferi melodia de fond a unei reclame pentru Levi’s iti garanteaza efectiv pozitia fruntasa in topuri, aceasta trupa refuza pur si simplu sa permita folosirea pieselor sale in scop publicitar, indiferent de reclama. Chiar si Coca-Cola le-a oferit recent o suma cu sapte cifre pentru a le utiliza muzica in cadrul unei campanii publicitare la nivel mondial. Cum au raspuns acesti provinciali? Cu un refuz. Se prea poate ca „Love Kraft“ sa fie transpunerea sonora a maturizarii a cinci tineri furiosi. Dar nu si a tradarii lor.