Venit de nicaieri in 2002, romanul lui Alice Sebold a ramas pe
lista bestsellerelor din New York Times timp de mai bine de un an,
ajungand sa fie studiat in licee si discutat in grupuri de lectura
din intreaga lume. Subiectul dur si neconventional, precum si
melanjul perfect intre drama si policier au transformat-o pe Sebold
dintr-o necunoscuta intr-unul din cele mai des rostite nume din
lumea literara americana, ceea ce a adus la achizitionarea
drepturilor romanului de catre Peter Jackson fara ca acesta sa aiba
in spate vreun studio important de productie. De-abia dupa scrierea
scenariului, proiectul a fost cumparat de DreamWorks pentru 70 de
milioane de dolari.
“The Lovely Bones” ne-o arata pe Susie Salmon (excelenta Saoirse
Ronan, aleasa inainte de a primi o nominalizare la Oscar pentru
“Atonement”), o fata de 14 ani a carei viata lipsita de orice griji
intr-o suburbie americana se sfarseste brusc cand vecinul ei,
George Harvey (Stanley Tucci, nominalizare la Oscar), o ademeneste
intr-o ascunzatoare sapata in pamant si o ucide. Sfarsitul violent
o face pe Susan sa zaboveasca intre cer si pamant, intr-un rai
personal (de unde si traducerea romaneasca a titlului, diferita de
cea a cartii publicate de Polirom, “Minunatele oase”). De aici
Susie priveste durerea intregii sale familii, dar isi urmareste si
asasinul, pe care incearca, aproape neputincioasa in spatiul ei cu
totul separat de realitatea noastra, sa-l deconspire.
Combinatie rara in nesfarsita serie de premiere de pe marile
noastre ecrane, “The Lovely Bones” este in acelasi timp o drama
(Mark Wahlberg si Rachel Weisz sunt Jack si Abigail, parintii lui
Susan, a caror viata devine aproape imposibila dupa tragicul
eveniment), un thriller (stim cine este ucigasul, dar nu avem idee
daca si cum va fi prins) si un fantasy spectaculos, caci raiul lui
Susie este o lume in continua schimbare, sincronizata inspirat cu
descoperirile pustoaicei despre propria viata si reactiile ei la
hopurile din viata familiei lasate in urma.
Chiar daca “The Lovely Bones” iti taie rasuflarea cu imaginea
lui Andrew Lesnie si efectele vizuale realizate de Weta Digital,
compania raspunzatoare si pentru trilogia “Stapanul inelelor”, noul
lungmetraj al lui Peter Jackson ar fi avut un efect mult mai
rascolitor daca regizorul n-ar fi apasat atat de puternic pedala
efectelor. Uneori ai impresia ca vezi doua filme diferite – o drama
extrem de intensa si de bine jucata, care se retrage uneori brusc
pentru a lasa locul unor excese vizuale absolut inutile in chimia
dramatica a filmului. Ecranate de acest slalom printre realitati si
de cateva inconsecvente de ton, emotionantele tribulatii ale
personajelor isi pierd din anvergura, lasandu-ti impresia unor
elanuri sugrumate brusc de interventiile prea dese ale
tehnologiei.
Ce pierde la capitolul dramatic Jackson compenseaza in schimb la
capitolul tensiune: componenta de policier a lui “The Lovely Bones”
te tine cu sufletul la gura, iar soarta odiosului George Harvey te
implica atat de mult, incat regizorul a trebuit sa tina seama de
parerea primilor spectatori ai filmului, care au insistat sa se
exagereze o anumita scena, ajungandu-se astfel la o alta incoerenta
cu spiritul excelentului roman al lui Alice Sebold. Daca nu l-ai
citit, citeste-l inainte de a vedea versiunea cinematografica si
vei avea mai mari sanse sa patrunzi in atmosfera imaginata de
Jackson, atat de bine sprijinita de interpretarile unor Saoirse
Ronan, Rachel Weisz, Mark Wahlberg sau Susan Sarandon, in rolul
voluntarei bunici a lui Susan.
Leave a Reply