A renunţat la job-ul bine plătit pentru a construi paturi copiilor săraci

 Luke Mickelson, un american din Idaho, a decis să schimbe acest lucru în rândul copiilor săraci din comunitatea sa, iar iniţiativa s-a transformat într-un proiect extins de-a lungul întregului teritoriu al SUA.

Ideea i-a venit în 2012, când a aflat despre cazul unei familii sărace şi a mers să o viziteze pentru a vedea cum ar putea să dea o mână de ajutor. Ajuns acolo, a fost şocat să vadă că fetiţa acestora dormea pe jos, pe câteva haine strânse grămadă, deoarece nu aveau pat.

Mickelson, acum în vârstă de 41 de ani, a decis să le doneze un pat suprapus pe care îl avea acasă. Bucuria copilei a fost fără margini.
Curând, Mickelson a aflat cât de răspândită este această situaţie în rândul comunităţii în care locuia. Aşa că a decis să înfiinţeze Sleep in Heavenly Peace, o organizaţie non-profit a cărei activitate presupune să construiască şi să doneze paturi suprapuse copiilor săraci.

Folosind patul fiicei sale ca model, Mickelson a început să cumpere lemn şi piese pentru a construi paturi din proprii săi bani. El a cerut ajutorul prietenilor şi membrilor familiei pentru a-l ajuta la fabricarea acestora. Grupul de voluntari s-a mărit treptat, şi tot mai mulţi membri din comunitate au început să-şi ofere sprijinul.

Întâi, au construit 11 paturi supraetajate în garajul său. Un an mai târziu, au fabricat 15 paturi, apoi numărul acestora s-a dublat an de an, până când, în 2017, au reuşit să construiască 612 paturi supraetajate.

Curând, activitatea acestora s-a extins şi în alte state. Având drept motto “Niciun copil nu doarme pe podea în oraşul nostru”, organizaţia nonprofit, prin intermediul celor peste 65 de filiale, a construit şi donat de-a lungul timpului peste 1.500 de paturi copiilor nevoiaşi, în SUA.

Odată ce activitatea organizaţiei pe care a înfiinţat-o s-a intensificat, Mickelson s-a văzut însă pus în faţa unei decizii majore: să avanseze în carieră sau să se ocupe de aceasta. A ales-o pe cea din urmă, renunţând la job-ul foarte bine plătit şi la compania în cadrul căreia lucra de 18 ani pentru a se dedica întotalitate cauzei sale.
„Mi-am dat seama că nevoia pe care o am nu este financiară. Aveam nevoie să văd bucuria pe feţele copiilor, să ştiu că pot să fac ceva în acest sens”, a spus el, citat de CNN.

 

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *